Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

După un anumit timp,

omul învaţă să perceapă diferenţa

subtilă între a susţine o mână

şi a înlănţnui un suflet,

şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva

şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de

siguranţă,

şi aşa, omul începe să înveţe...

că săruturile nu sunt contracte

şi cadourile nu sunt promisiuni,

şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi

ochii larg

deschişi,

şi învaţă să-şi construiască toate drumurile

bazate în astăzi şi acum,

pentru că terenul lui mâine

este prea nesigur pentru a face planuri ...

şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se

opresc însă la

jumătatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult,

până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi

calcinează.

Aşa că începe să-şi planteze propria grădină

şi-şi împodobeşte propriul suflet,

în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori,

şi învaţă că într-adevăr poate suporta,

că într-adevăr are forţă,

că într-adevăr e valoros,

şi omul învaţă şi învaţă ....

şi cu fiecare zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de

cineva pentru că îţi oferă un viitor bun,

înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te

întorci la trecut.

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te

iubească cu defectele

tale,

fără a pretinde să te schimbe,

îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.

Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această

persoană doar pentru

a-ţi întovărăşi singurătatea,

în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt

număraţi,

şi că cel care nu luptă pentru ei,

mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de

false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie,

pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,

dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot

face.

Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten,

e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi

la aceeaşi

intensitate.

Cu timpul îţi dai seama că deşi

poţi fi fericit cu prietenii tăi,

într-o bună zi vei plânge

după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită

alături de fiecare

fiinţă,

nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau

dispreţuieşte o fiinţă

umană,

mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi

umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se

petreacă,

asta va determina că în final,

ele nu vor mai fi aşa cum sperai.

Cu timpul îţi dai seama că în realitate,

cel mai bine nu era viitorul,

ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi

sunt împrejur,

îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine

şi acum s-au dus şi nu mai sunt.....

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să

ceri iertare,

să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor,

să spui că ai nevoie,

să spui că vrei să fii prieten,

dinaintea unui mormânt,

nu mai are nici un sens.

Dar din păcate,

toate se învaţă doar cu timpul...

de Jorge Luis Borges