răbdării cerului acum
când răul creşte, creşte, creşte
şi tot nu-i prefăcut în scrum!
Ce taină-i îndelung răbdarea
pentru tiranul cel cumplit
ce leagă, arde şi ucide
şi tot nu-i încă răsplătit.
Ce taină-i dragostea purtată
spre cel de mult căzut şi rău
că vinde, minte şi huleşte
şi tot nu-i vine ceasul său.
Ce taină-i marea bunătate
spre lumea de căzuţi şi hoţi
nespus de răi şi totuşi, Doamne,
îi mai iubeşti pe toţi, pe toţii…
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu