ei smerit obraz
Sa starui,sa-i dai rumenirea dragostei dintai
pura in proaspata dimineata
Ca peste zi,plimbandu-ne agale cu un dor nebun
patruns in noi
Sa asteptam vrajita unda a inserarii si aparitia
cadrului divin de stele;
Sufletele noastre s-au intalnit si bratele
au cuprins corpurile incandescente
Care parca par transbordate de nestearsa
fericire roza:
In tine a patruns ca si in mine ambrozia_nectarul
dragostei zeiesti,
Te lasa dar purtata de glasul inimii usoare
care-i rostit din pietul meu
Inalta-te in sfere binecuvantate si uita ce-i
murdar,chiar daca nu stii...
Cuprinde cu ochii fiinta-ti draga care-i
de-a ta cuprinsa
Invinge-ti teama de a te simti supusa
o clipa de etern...
In pieptu-ti impietrit mi-oi cufunda eu fata
De parca l-as strabate si peste ani cu o amintire.
Tu vei tresalta,sangele nebunatec iti va alerga
prin trupul deodata incins;
Ca la comanda vom aluneca in jos gasindu-ne,
gasindu-ne unul in altul...
Ce vise nebunesti si ce grozave dorinti nemaiincercate
Ne vor cuprinde pe-amandoi vreme de multe clipe
Pe care le vom evoca pana tarziu...in noaptea,
Noaptea,fatidica noapte:noaptea despartirii omenesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu