Inseninare te-am crezut in mine...

Nici însetat nu voi mai bea din tine
Nu te mai gust, voi suferi de foame
Înseninare te-am crezut în mine
În schimb ai fost o rază trecătoare

Mi-am pângărit şi sufletul ca să te simt
Te-am strâns în gânduri să te pot visa
Dar nopţile tot albe le-am trăit
Un nedormit privind la fiinţa ta

Rămâi o amintire lacerată
O fulgerare-n vreme-ntunecoasă
Un scorpion cu acul consumat
O resemnare şi o clipă ştearsă

Îţi datorezi ca să mă uiţi ca plaga
Ce te-a învălmăşit ca un şuvoi
Şi să mă muşti din tine întru totul
Şi-apoi să scuipi departe în noroi

Şi vei slăbi aşa vreo patru kile
Când vei stripa din tine ce am fost
Doar ca să uiţi cândva c-am fost in sine
O nedorită dietă fără post

N-avem ce ne mai spune după asta
Suntem sătui de-atâtea amăgiri
N-ai fost o dragoste reală, doar o rază
Rămâi un gând pierdut în amintiri. 

(Marius Baciu)