Scrisoarea ta mi-a destramat
A visului beteala,
Ce vipera ti-a-mprumutat
Veninul drept cerneala?...
Cu slova ta vin anii toti,
Si-n vraja lor ma fura...
În rostul ei marunt cum poti
Sa-nchizi atâta ura?...
Cetind-o azi, ca alte dati,
În mine-un gând tresare:
Ce-ar fi s-o sfârtic în bucati
Si s-o arunc în mare?
Din ale scrisului tau vesti
Otrava s-ar desprinde,
Ca mâine-atât amar de pesti
Pescarii n-ar mai prinde...
(Octavian Goga)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu