Aţi remarcat că furia se stinge atunci când o descoperim?

Aţi remarcat că furia se stinge atunci când o descoperim? Voi aveţi obiceiul să o refulaţi, mai degrabă decât să o lăsaţi să explodeze. În oricare din cele două cazuri, voi nu o priviţi, iar lucrurile se petrec fără ştirea voastră. În această ignoranţă se găseşte toată nefericirea voastră, iar violenţa, la fel ca şi indolenţa, vă orbeşte din ce în ce mai mult.

Vă propun o a treia soluţie, singura care reprezintă o soluţie reală. Ea constă din scoaterea din bârlog şi observarea tuturor tendinţelor voastre, fără să interveniţi nici într-un sens, nici în celălalt.. Nu le justificaţi, nu le condamnaţi, nu le ridicaţi în slăvi. Sub lumina constantă a lucidităţii voastre, ele vor păli apoi se vor şterge. Ele nu suportă privirea directă. Ele nu trăiesc şi nu supravieţuiesc decât sub acoperişul iluziilor. Ele se hrănesc din neatenţia voastră, din inconştienţa voastră. Sub luminile conştiinţei ele se ofilesc şi dispar. Părerea celorlalţi să fie ultima voastră grijă. Singurul lucru care contează este felul în care vă percepeţi pe voi înşivă. Voi vă faceţi o părere despre voi înşivă pe baza judecăţilor emise de cei care vă înconjoară, şi uitaţi faptul că puteţi avea o viziune directă a ceea ce sunteţi. Este singurul mod de a privi: direct. Voi vă creaţi un personaj, circulaţi mascaţi pentru a-i înşela pe ceilalţi, iar apoi vă înclinaţi în faţa a ceea ce cred ei despre voi!.

Această comedie care se repetă în viaţă reprezintă unul din obstacolele majore pe calea cunoaşterii de sine. Trebuie să terminaţi cu impostura încă de la începutul călătoriei voastre interioare şi să vă vedeţi aşa cum sunteţi, într-o goliciune totală. În caz contrar, nu speraţi să puteţi avansa spre realizarea adevăratei voastre naturi.

Nu vă puteţi apropia de adevăr atâta timp cât vă veţi păstra ideile greşite despre voi înşivă, atâta timp cât vă încăpăţânaţi să credeţi că personajul vostru social este „eul” vostru definitiv. Ego-ul vostru, identitatea imaginară pe care aţi îmbrăcat-o trebuie să fie aneantizată înainte de a putea deschide poarta divinului, a atotputernicului, a adevărului. Altfel spus, poarta Eului vostru real. Uriaşa înşelătorie la care luaţi parte vă interzice să trăiţi. Treziţi-vă, ridicaţi-vă, încetaţi să dormiţi. Ştiţi foarte bine că jucaţi un rol. De ce nu recunoaşteţi că tot ceea ce se petrece în adâncul inimii voastre nu seamănă deloc cu piesa care se produce pe scena familiară şi socială? Aceste minciuni nu vă tulbură niciodată? Dacă vi se întâmplă să fiţi copleşiţi, puteţi părăsi teatrul, puteţi regăsi pământul sub picioare şi cerul albastru deasupra capului. Puteţi deveni ceea ce nu aţi încetat niciodată să fiţi.

Puneţi-vă următoarea întrebare: „Sunt oare cu adevărat ceea ce cred că sunt?” Lăsaţi această întrebare să îşi extinde ecoul foarte departe în voi, să progreseze din strat în strat până în străfundurile inimii voastre şi să lumineze colţurile cele mai secrete, pentru ca nici o iluzie să nu mai poată exista.

Această introspecţie lipsită de indulgenţă şi de duritate vă va aduce o senzaţie de prospeţime, o viziune atât de nouă încât veţi avea impresia de a fi ieşit din letargie. Veţi vedea cu claritate că toate castelele voastre erau făcute din nisip şi toate bărcile voastre din hârtie. Toate elementele vieţii voastre vi se vor părea ireale, le veţi contempla cu mirare, ca şi cum aţi privi un film. De fapt, aceea nu era viaţa voastră, ci o melodramă în care voi aţi acceptat până în acea clipă să jucaţi un rol predeterminat de educaţie, de condiţionări, de tradiţiile proprii grupului în care v-aţi născut.

Omul nu este încă uman. El este o sperietoare, un amalgam fără rădăcini şi fără sevă, ceva care doarme în picioare. Vă văd ca pierduţi într-o poveste, orbi, surzi, intoxicaţi. Însă voi puteţi ieşi din acest vis. Aceasta este marea diferenţă dintre somn şi moarte. Oricât de mare ar fi ignoranţa voastră, vă puteţi trezi. Iluziile voastre îşi vor lua zborul atunci când vă veţi vedea în sfârşit în faţă: veţi cunoaşte frica fiinţei care s-a crezut întotdeauna frumoasă şi care se descoperă urâtă într-o oglindă. Veţi fi supuşi confruntării cu Eul într-o oglindă care nu este materială: oglinda conştiinţei.

Spuneţi că adevărul vă atrage? Vreţi să ştiţi într-adevăr cine sunteţi? Nu vă este frică să înfruntaţi realitatea? De fapt, vă este frică. Din acest motiv fiinţa umană inventează orice: pentru a ocoli adevărul. Dar vai! Acest fapt nu îi este niciodată de vreun folos. Omul îşi risipeşte viaţa şi nimic nu îl mai poate mulţumi; dacă nu se centrează în el însuşi, el nu se poate simţi acasă niciunde.

Vă întrebaţi de ce insist atât de mult să renunţaţi la falsa strălucire şi să priviţi urâţenia voastră, goliciunea voastră: de ce să nu ascundem cu pudoare acest spectacol înspăimântător? Nu este mai bine să ascundem urâţenia cu podoabe, să drapăm îngrozitoarea goliciune cu mătăsuri strălucitoare? Este exact ceea ce faceţi. La ce foloseşte? Rana ascunsă încetează oare să sângereze? Se infectează. Iar putrefacţia se întinde progresiv asupra întregii voastre personalităţi. Sunt necesare din ce în ce mai multe parfumuri pentru a acoperi mirosurile. Mai devreme sau mai târziu, nimic nu mai ajută, nici parfumul, nici bijuteriile nu mai pot ascunde cadavrul.

Eu nu propun nici un deodorant. Vreau ca duhoarea să înceteze. Eu nu vând nici bijuterii, nici mătăsuri: vă cer să lăsaţi să se deschidă frumuseţea voastră, splendoarea voastră, muzica voastră interioară. Aceasta este singura soluţie. Tot restul este van şi inutil. Credeţi că puteţi obţine vreodată ulei presând pietre?

Vă rog deci să dezgropaţi şi să examinaţi tot ceea ce este ascuns în voi. Nu încercaţi să fugiţi. Unde veţi merge? Voi veţi fi întotdeauna prezenţi. Este imposibil să vă transformaţi, însă nu şi să vă separaţi de voi înşivă.

Observarea de sine este prima fază a acestui proces. Veţi asista la un fenomen miraculos. Când veţi cunoaşte urâţenia, teroarea, ura, vă veţi elibera de ele. Dacă nu veţi mai fugi, ele nu se vor mai mişca, la fel cum umbra voastră încetează să vă mai urmărească atunci când vă opriţi.

Brusc, veţi înţelege că demonii înspăimântători erau o iluzie, că fantomele vă ameninţau numai în măsura în care încercaţi să fugiţi de ele. Pentru atenua frica voastră, aţi adoptat atitudini înşelătoare, a-ţi simulat demnitatea şi onorabilitatea. Toate acestea vor putea fi abandonate deoarece nu va mai exista nimic de ascuns. După ce aţi alungat umbrele, veţi ajunge la o viziune de o frumuseţe inexprimabilă.

Acest lucru mi s-a întâmplat. Am înfrunta monştrii din mine, le-am perceput inconsistenţa şi acest fapt mi-a dat curajul de a privi dincolo de mine. Ceea ce am văzut mi-a schimbat existenţa. Adevărul transfigurează absolut tot. Nu vă temeţi de nimic, vă implor, părăsiţi-vă coliba făcută din paie, ieşiţi din visele voastre şi mergeţi spre deal, acesta vă va oferi cea mai bună protecţie.

(Osho)