Ai fost credinţa mea şi încă eşti,
Ai fost şi eşti iubirea vieţii mele,
Dorinţa mea şi patima mea eşti,
Trăirea mea şi visul meu spre stele.
Bucurie ai fost şi încă eşti,
Eşti tot ce a fost bun şi eşti speranţă,
Ai fost totul şi simt că încă eşti,
Ai fost şi eşti zbuciumul meu din viaţă.
Tu mi-ai pătruns în suflet şi mai eşti
În ruga mea din fiecare seară,
În trupul meu şi-n inima mea eşti,
Iar eu am fost în visul tău o vară.
Şi de doreşti să-mi spui tot ce gândeşti,
De ce te văd mereu ca într-o gară,
De ce nu vii acum să îmi vorbeşti,
Să fiu din nou iubirea ta de-o vară?
Nu vreau să plâng, să-ţi spun cât îmi lipseşti,
Dar poate într-o zi sau într-o seară
Eu îţi voi spune că ai fost şi eşti
Iubirea mea, iubirea mea amară.
(Logica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu