duminică, 3 octombrie 2010

Dorul mi te cheama

  Noaptea e tarzie, ploua mocaneste..
Dar iubita mea nici nu banuieste
Ca din departare in noapte tarzie
Gandul mi-o asterne-n dulce poezie

Aceste cuvinte pe hartie alba
Le-as vrea nestemate aninate-n salba
Plin de bucurie sa le daruiesc..
Salba de iubire celei ce-o doresc

Unde esti? Te caut.. si te strig in gand
M-as ruga de ploaie, de nori si de vant
S-aduca la tine pe aripi de nor
Ca o adiere.. oftatul de dor

In vazduh e locul nostru de-ntalnire
Trupurile insa, inca n-au menire
Sufletele noastre-n soapta se-ntalnesc
Se dezmiarda tainic, duios se iubesc

Trupurile noastre? Stiu, sunt chinuite..
Dorul crunt le ard, parca-s mistuite
Simt atat de mult dorinta trupeasca
De-ar muta si muntii sa se intalneasca

Vor sa se atinga, ochii vor sa vada
Impletind in glasuri dulce serenada
Vor o mangaiere, vor sarut, amor..
Si-atunci s-ar mai stinge nemilosul dor

Mi-am dorit sa fie dulce poezie
Dar acum cand noaptea e si mai tarzie
Lacrima furisa o facu… sarata
Dar tu pentru asta nu fi suparata!
(Logica)

...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu