Prietenia

S-a scris mult prea mult oare despre acest minunat sentiment pentru a o mai face si eu?Nu cred.Si stiti de ce?Pentru ca desi prietenia ar trebui sa fie cunoscuta de noi toti ca un singur si mare adevar de fapt lucrurile nu stau deloc asa.Voi incepe prin a fi de acord si iubi cuvintele celei ce a fost Antoine de Saint-Exupery care spunea:prietenia este, in primul rand, pacea reciproca si zborul spiritului pe deasupra amanuntelor vulgare.Continui prin a va spune ca prietenia din punctul meu de vedere e un sentiment atat de nobil,frumos si pur,incat trebuie cu sfintenie pastrat daca ai avut marele noroc sa-ti fie trimis in suflet de catre cineva si sa-i raspunzi cu acelasi sentiment inzecit mai puternic inmiit mai frumos.Cati facem asta?Putini,din ce in ce mai putini.Traim intr-o lume infecta bolnava de dorinta de a avea cat mai multi bani cat mai multa putere.In urma cu ceva ani am cunoscut un om deosebit,sau cel putin asta a fost parerea mea despre el mereu.Mi-a oferit o suma importanta de bani pentru a-mi achita un credit bancar iar eu in ziua aia i-am spus ca ce face el nu au mai facut pentru mine decat parintii mei.M-a privit cu ochii in lacrimi si probabil m-a si crezut.Eram sincera.Sunt intotdeauna sincera atat cu altii cat si cu mine.Nu l-am uitat niciodata si daca maine m-ar suna si mi-ar spune ca-l pot ajuta cu ceva as pleca spre el.Asta numesc eu prietenie.Recunostinta in primul rand,si dorinta de a raspunde cu aceeasi promptitudine cand cineva te cheama si are nevoie de tine.Personal mi-a placut sa ajut oamenii fara sa astept nimic in schimb.Si acest lucru m-a ferit de multe dezamagiri in viata.Si ma va feri in continuare.Azi un prieten,putin spus prieten,imi povestea cat de dezamagit e de cum ii rasplatesc prietenii increderea si eforurile lui de a-i ajuta cand au avut nevoie.Prin a-i intoarce spatele,cand intr-o zi le-a spus ca lucreaza la un proiect costisitor si ca e posibil sa aiba acum si el nevoie de ajutorul lor.Trist foarte trist.In locul lui as merge mai departe si as intelege ca viata e asa cum e si ca doar de noi depinde sa o putem face mai frumoasa.Prieten bun, acei amici nu ti-au fost prieteni niciodata,si daca i-ai iubit,nu-i vei putea rani intr-un mod mai puternic decat iubindu-i in continuare si aratandu-le ca tu poti sa-ti iubesti si dusmanii,dand dovada astfel de o neta superioritate morala.E dor un sfat.Eu chiar asa am facut intreaga viata si nu am dat gres.Cand cineva m-a ranit si suparat mai tare,am continuat sa fiu buna cu ea, s-o ajut si inteleg pana cand am avut bucuria sa-i aud pe unii spunand ca atata iertare n-au mai vazut decat la D-zeu!Doar ca aceasta presupune un mare consum psihic si nervos...nu e usor.E chiar f greu.Deci revin..fiecare percepe acest frumos sentiment atat de diferit incat de fapt ce e prietenia pentru noi toti?Sigur nu e la fel.Pentru mine ....e ceva atat de sfant incat ..nu azi va voi povesti cat o iubesc.Voi reveni pe acasta tema.