Nu mai cresc florile in jurul meu,
Vazandu-ma ca pier de dorul tau.
Nu ma mai incalzeste soarele dimineata,
Stiind ca mi-am pierdut speranta.
Luna e mai distanta ca niciodata,
Realizand ca sunt mai trista ca altadata.
Mi-as dori sa fie usor sa izbutesc
In lupta cu mine insami sa nu ma mai chinuiesc.
Nu pot uita iubirea ce ti-am purtat-o,
Noptile in care plangeam crezand ca alta mi-a furat-o.
Soarele imi sopteste ca nici tie nu iti e usor,
Luna-mi transmite ca stie ca si pe tine te macina un tainic dor.
Florile pe care-ar trebui sa le daruiesti pentru o noua schimbare,
Se ofilesc si plang facandu-te sa te intrebi:de ce oare?
