vineri, 9 martie 2012

Intrebari catre o stea

Stea care subt carul cel mare abia licăreşti
nedumerită-ntre şapte lumini, a cui stea eşti?

Eşti steaua lui Verde-mpărat - duhul nemântuit?
Ce sărbătoare scuteşti? Ce ceas împlinit?

Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare?
Păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare?

Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte
veghezi mistuită subt vinete bolte?

De eşti a mea, păzindu-mi anul şi vatra,
n-aruncă nimenea după tine cu piatra?



Lucian Blaga

joi, 8 martie 2012

I Believe (Il Divo & Celine Dion) legendado português

Poate...

"Oamenii sunt drumuri are nu vin de niciunde si nu duc nicaieri. Singura lor ratiune de a exista sunt intersectiile."
Radu Herjeu


Adevarat Radu. Depinde si cum intri in intersectii. Uneori ciocnirea poate lasa urme adanci in suflet. In 2010 m-am intersectat cu un "mare " drum. Al meu fiind mic, mic de tot, era sa ies strivita din intersectie. Am si o amintire frumoasa. In zorii zilei de 8 martie 2010 ,am primit un un trandafir virtual in acea intersectie. Frumos.Un gest marunt.Dar bucuria din inima mea a fost uriasa.Iar pe 5 mai 2010, am primit trei trandafiri. Reali de data asta. Am iubit atat de mult acei trandafiri, incat i-am pastrat.I-am pus la presat.Ii am si-acum. Face parte din nebunia mea. Caci, uitam sa va spun. Pentru curajul patrunderii in acea "intersectie" am fost acuzata de nebunie. Se mai intampla. Unii ar numi iubire ce-am facut eu. Altii nu. Chiar nu mai conteaza. Am parasit intersectia si cale de intoarcere nu este. Doar amintirea. Atunci de ce in loc sa ma bucur ca am scapat cu zile, privesc cu atata dor acea intersectie?Poate fiindca e 8 martie.Si poate pentru ca nu pot uita fericirea acelei dimineti in care o persoana virtuala mi-a daruit un trandafir virtual. Poate...

IL DIVO & CELINE DION I BELIEVE IN YOU (LYRICS)

inima unei femei......Chris de Burg

De ziua ta!

miercuri, 7 martie 2012

Mama



Va trece timpul neoprit
În zborul său spre nemurire,
Şi multe lacrimi din adânc
Se vor topi întru iubire,
Dar nu va fi nimic mai pur
Din vechea lume ce mă cheamă,
Decât să fiu din nou copil
Şi să te strâng în braţe, mamă!

Când răscolit de-ntruchipări
Ale furtunilor vieţii,
Ca nişte vase-n depărtări
Simt cum trec anii tinereţii,
Să mă întorc la început,
Să mai zâmbesc încă o dată,
Că lumea e un vis frumos
Care nu moare niciodată.

Îţi mulţumesc, măicuţa mea,
Că te gândeşti cu drag la mine
Şi-mi dăruieşti iubirea ta
Să-mi fie cald, să-mi fie bine!
Mă strângi în braţe şi îmi spui
Cuvinte dulci, de-ncurajare,
Iar lacrima din ochii mei
O ştergi cu zâmbetele tale.

Deşi departe sunt acum,
Deşi oceanul ne desparte,
Te simt, măicuţa mea, aici,
În inima ce-n mine bate
De dorul Ţării, dorul tău,
De dorul tinereţii mele,
Ce-a-nmărmurit pe chipul meu,
Sub lacrimi tainice şi grele.

Prin tine sunt mai bun în lume,
Iubesc mai mult şi-mi este dor,
Tu eşti izvorul, eşti lumina
Prin care sunt nemuritor;
Doar cu o vorbă-mi dai putere,
Vorba de lapte din trecut,
Şi dacă pic în lupta vieţii,
Mă ridic iar, ca nou-născut.

De n-ai fi tu, măicuţă dragă,
Aş pierde multe idealuri,
Furtuna sufletului veşted
Ar ridica la ceruri valuri,
Să vadă Dumnezeu din ceruri
Chinul zbătându-se spre tine,
Şi cu puterea Lui divină
Să te aducă iar la mine.

(Octavian)




Mamica mea, in amintire...si-n inima mea...

Astazi mamica mea ar fi implinit 79 ani, daca traia. Mi-e dor de zambetul si caldura imbratisarii ei. Dumnezeu s-o odihneasca in pace.!

♥♫ ANASTASIA LAZARIUC - Mama♥♫(lyrics in english)

O, mama

O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutura salcâmii de toamna si de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plângi;
Din teiul sfânt si dulce o ramura sa frângi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi o data umbrind mormântul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daca împreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormântul sa ni-l sape la margine de râu,
Ne puna-n încaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. 



Mihai Eminescu

marți, 6 martie 2012

Amintire



Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.

Lucian Blaga
(1924)

Cat doare un cuvant...

-Agresiunea verbala e poate cea mai dureroasa dintre toate.Un cuvant urat, o jignire,pot ucide florile sufletului celui caruia i le adresam.Le arde!Sa nu jignim nici in gand pe nimeni!Si sa nu uitam ca modul in care ne exprimam gandurile spune totul despre caracterul nostru!

luni, 5 martie 2012

“De vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la tine.”

Nicolae Iorga

“Daca ceva ti se opune si te face sa suferi, continua-ti cresterea; inseamna ca prinzi si te transformi”


CITATE DE ANTOINE DE SAINT -EXUPERY

         Am citit cartea cand aveam 13 ani.M-ai placut foarte mult.Pe la 14 ani am vrut sa o  recitesc caci imi ramasese mintea la ea dar nu am mai gasit-o 

M-am intristat si am cautat-o zi si noapte .Stiam ca trebuie sa fie prin casa caci nu am dat-o  la nimeni.Am luat toate cartiile la rand…si nimic…mi-a venit sa plang…Am ramas cu gandul la ea si acum fara  sa o caut mi-a iesit in cale

                Asta da surpriza,asta da binecuvantare….

O carte celebra a unui pilot de linie pe timp de pace si pilot militar  in timpul celui de-al doilea razboi mondial, mort in conditii  misterioase, pe cind isi indeplinea ultima misiune.Pentru mine e a doua oara cand o citesc.
“Am vazut egoistul, sau avarul, cel care striga atat de tare impotriva oricarei spolieri (jefuiri, inselari), traindu-si ultimile clipe si rugand sa fie stransi in jurul sau obisnuitii casei, impartindu-le bunurile sale cu o echitate (cu dreptate, egalitate) dispretuitoare, asa cum imparti unor copii jucarii inutile”. (pag. 6)
“L-am vazut pe cel ce-si imparte plosca (vas pentru apa), atunci cand deja se usuca la soare, sau merindele, atunci cand, dupa o foamete indelungata, ele nu-i mai sunt de folos. Si face aceasta in primul rand pentru ca nu le mai simte nevoia si, plin de o regala ignoranta, lasa celorlalti acest os de ros”. (pag. 6)
“…esenta lumanarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina” .(pag. 9)
“Ceea ce are insemnatate nu apare niciodata in cenusa”. (pag. 9)
“Copacul nu e samanta, apoi tulpina, apoi trunchi flexibil, apoi lemn mort.(…) Ca si tine, copilul meu, Domnul iti da viata, te face sa cresti, te umple de dorinte, de regrete, de bucurii si suferinte, de manie si indurare. Apoi te ia din nou la El. Totusi tu nu esti nici acest scolar, nici acest sot, nici acest copil, nici acest batran. Esti cel ce se desavarseste”. (pag. 11)
“Timpul nu mai e o clepsidra ce-si scurge nisipul, ci un secerator ce-si leaga snopul”. (pag. 11)
“…nebunul…pentru a pune stapanire asupra lumii, ar soarbe apa in care ea se oglindeste”. (pag. 12)
“…cel ce iubeste doar apropierea dragostei, nu va cunoaste niciodata intalnirea cu ea”. (pag. 13)
“…care nu iubeste primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis, care nu iubeste dragostea, ci pe cel in care dragostea se intruchipeaza”. (pag. 13)
“…am aflat ca omul e asemenea unei citadele (cetate, fortareata). Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi”. (pag. 13)
“…exista un timp pentru geneza, dar exista un altul, un timp fericit, pentru traditie”. (pag. 14)
“Prostii au venit sa-mi spuna: <Elibereaza-ne  de constrangere si vom deveni mai puternici>, dar eu stiam ca in felul acesta ar pierde cunoasterea unei imagini, si nemaiiubind-o, nu s-ar mai cunoaste pe sine…” (pag. 15)
“…a nu te afla nicaieri, nu inseamna a fi liber”. (pag. 16)
“Exista o camera goala, al carei folos nimeni nu-l cunostea – si poate nu avea nici unul – in afara de acela de a intelege secretul si faptul ca niciodata nu poti patrunde toate lucrurile”. (pag. 16)
“…lipsa ierarhiei, in care omul isi invidiaza vecinul, daca acesta il depaseste in vreun fel, si se straduieste sa il coboare la inaltimea lui. Ce bucurie vor mai afla in mlastina in care vor zace?” (pag. 17)“…neghiobul spune: <Obiceiurile voastre nu sunt aceleasi in alta parte. De ce sa nu le schimbam?>  la fel le-ar fi putut spune: <Cine va obliga sa va strangeti recoltele in hambare si turmele in grajduri” (pag. 16)
“Stiu bine ca nimic nu cunoaste acela care dezmembreaza un cadavru, ii cantareste oasele si maruntaiele. Caci oasele si maruntaiele nu folosesc la nimic, prin ele insele, asa cum nu folosesc la nimic cerneala si hartia cartii. Doar intelepciunea pe care o poarta cartea are importanta” (pag. 19)
“…distrugandu-si casa cu pretentia de a o cunoaste, nu mai poseda decat o gramada de pietre, de caramizi si de tigle, nu regaseste nici umbra, nici linistea, nici intimitatea pe care o alcatuiau ele si nu mai are nimic de asteptat de la acest morman de caramizi, pietre si tigle, caci le lipseste creatia care le domina – sufletul si inima arhitectului.” (pag. 19)
“…nu voi putea infrumuseta un templu, daca il voi recladi in fiecare clipa” (pag. 21)
“…chiar si pe cersetor, fara a-I exagera importanta, l-am vazut ca pe un ambasador al divinitatii” (pag. 33)
“Daca vei lasa ipocritii sa se inmulteasca se vor naste drepturile ipocritilor, care sunt evidente. Si se vor naste poeti pentru a le preamari. Iar ei iti vor canta cat este de maret patetismul ipocritilor amanintati de disparitie”. (pag. 34)
“…daca ar fi nobil, ti-ar refuza recunostinta”. (pag. 35)
“Milostenia…este colaborare”. (pag. 36)
“…pe cel ce l-ai invidiat il vei devora daca iti va cadea in ghiare”. (pag. 37)
“Cel ce injoseste pe altii este el insusi josnic”. (pag. 37)
“…o civilizatie se cladeste pe ceea ce se cere oamenilor, nu pe ceea ce li se da. Desigur, de la acest grau ei se vor hrani. Dar pentru om nu asta e fata importanta a lucrurilor.  Ceea ce le hraneste inimile nu e ceea ce primesc de la grau. Ci ceea ce ei dau graului”. (pag. 38)
“A crea inseamna a gresi, poate, un pas in timp ce dansezi”. (pag. 38)
“Marele sculptor se naste din multimea sculptorilor neinsemnati”. (pag. 39)
“Nu e le condamna greselile asemeni istoricului care judeca o era deja incheiata.  Cine va reprosa cedrului ca nu este inca decat samanta, sau tulpina, sau ramura crescuta stramb? Lasa timpul sa treaca. Din greseala in greseala se va ridica padurea de cedri care va imprastia, in zilele cu vant, tamaia padurilor sale”. (pag. 39)
“Este orb acela care nu percepe omul decat in actele (actiunile) sale, care crede ca actul e singurul care-l reprezinta, sau experienta tangibila, sau folosul unui anume avantaj”. (pag. 45)
Vorbind despre o adunatura de prizonieri: “Ceea ce vezi aici sunt niste carcase de oameni. Dar omul nu se mai afla inauntru. Pot sa te asasineze cu lasitate, pe la spate, cacci oamenii de nimic sunt primejdiosi. Dar nu-ti vor putea infrunta privirile”. (pag. 46)
“Daca vrei sa fie frati, convinge-i sa zideasca un turn. Dar daca vrei sa se urasca, arunca-le graunte”. (pag. 46)
“…trebuie sa tii mereu treaz ceea ce este maret in om si sa-l convertesti la propria lui grandoare”. (pag. 48)
“Omida moare atunci cand formeaza crisalida. Planta moare cand ajunge samanta. Cel ce se transforma cunoaste tristetea si teama”. (pag. 65)
“…una este a se opune, iar alta e a se contrazice…” (pag. 79)
“…cel ce creaza nu trebuie supus dorintelor multimii”. (pag. 80)
“…putin imi pasa daca omul este mai mult sau mai putin pricopsit. Ceea ce ma intereseaza este sa fie mai mult sau mai putin om. Nu am intreb in primul rand daca omul va fi fericit, ci care om va fi fericit”. (pag. 82)
“…dragostea de sine este cotrariul dragostei”. (pag. 83)
“…nu exista amnistie divina, care sa te scuteasca de a deveni”. (pag. 90)
“…urasc usurinta. Si cel care nu se opune, nu e om”. (pag. 92)
“Cum ar putea sti ca neaga, devreme ce ei insisi sunt judecatori?”. (pag. 94)
“…nu aveti dreptul sa evitati un effort, decat in numele altui efort, caci trebuie sa cresteti”. (pag. 96)
“…dragostea. Iluzia este sa o intalnesti, cand, de fapt, ea se invata”. (pag. 102)
“…nu are semnificatie ceea ce nu e ascensiune sau trecere. Iar daca te opresti, nu vei gasi decat plictiseala, caci privelistea nu mai are nimic ce sa iti spuna”. (pag. 102)
“Cel pe care mi-l arati, ce inseamnatate are cate stie? E asemenea unui dictionar. Important e ceea ce este”. (pag. 104)
“…libertatea nu este absenta a regulilor, ordinea nu este absenta a libertatii”. (pag. 109)
“…nu stiti sa vedeti in acest om decat ceea ce neaga omul care sunteti. Iar el, deasemenea, nu citeste in voi decat ceea ce-l neaga”. (pag. 120)
“Daca ceva ti se opune si te face sa suferi, continua-ti cresterea; inseamna ca prinzi si te transformi”. (pag. 125)
“…suferinta te inalta atunci cand o accepti. Dar exista copaci slabi, pe care vantul nu-i intareste. Exista oameni slabi, care nu se pot depasi. Dintr-o fericire mediocra, fac propria lor fericire, dupa ce-au ucis mare parte din ei. Se opresc intr-un han toata viata. S-au avortat pe ei insisi. (…) Ei numesc fericire trandaveala langa putinatatea proviziilor lor. (…) Iata de ce trebuie sa dispretuiesti judecata lor. Caci ei te coboara pe tine insuti si te impiedica sa te inalti”. (pag. 126)
“…in fata unei aurore boreale ti-ai lasa prietenul sa doarma?” (pag. 126)
“…ce numeste el prieten adevarat, daca nu cel caruia ii poate incredinta bani, fara ca banii sa-I fie in primejdie de a fi furati – dar prietenia atunci nu e decat loialitate de sluga; ori ii poate cere un serviciu si serviciul sa-i fie facut – iar prietenia nu-I decat un avantaj stors de la oameni…(…)…deceptia (in prietenie) nu e decat avaritie frustrata. Deceptia e josnicie, caci ceea ce ai iubit la inceput in om s-a distrus oare, prin faptul ca exista in el si altceva, care nu-ti place? Dar tu, pe cel care te iubeste sau pe care il iubesti, il transformi imediat in sclav si, daca nu se achita de sarcinile acestei sclavii, il condamni. (…) Nu exista deceptie decat fata de un sclav, care si-a facut prost serviciul”. (pag. 129)
“Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii comune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este contrariul dragostei”. (pag. 135)
“Dragostea adevarata incepe acolo unde nu mai astepti nimic in schimb.(…) Dragostea noastra e cladita pe ura, caci voi va opriti la femeia sau barbatul din care va faceti o provizie si urâti, asemenea cainilor ce se invart in jurul hranei, pe oricine trage cu ochiul la ospatul vostru. Numiti dragoste acest egoism al ospatului.  De-abia v-a fost acordata dragostea, si voi, intocmai ca in falsele voastre prietenii, transformati acest dar liber in servitute si robie si, din clipa in care sunteti iubiti, incepeti sa va simtiti lezati. Si va impuneti pentru a servi mai bine spectacolul suferintei voastre”. (pag. 135)
“…daca ceea ce primesti poate fi furat, cine are puterea sa iti fure ceea ce dai?”. (pag. 136)
“Nu-i asculta niciodata pe cei care vor sa-ti fie de folos sfatunidu-te sa renunti la una din aspiratiile tale. Vocatia ta atarna greu in tine, si dupa aceasta o recunosti. Iar daca o tradezi, pe tine te mutilezi…” (pag. 139)
“Prieten este, inainte de toate, cel care nu te judeca.(…) Caci prietenul este acea parte a omului care deschide pentru tine o poarta pe care n-ar deschide-o, poate, niciodata altuia”. (pag. 140)
“Vei intalni multi judecatori in lume. Dar daca trebuie sa te transformi si sa te intaresti, lasa aceasta munca pe seama dusmanilor tai. Ei vor face asemenea furtunii care sculpteaza cedrii. Prietenul tau e facut pentru a te primi. Domnul,atunci cand intri in templu, nu te judeca, ci te primeste”. (pag. 141)
“…nu esti gelos decat pe acela caruia i-ai fi putut fi substituit. (…) Desigur, nu critic ambitia ta, atunci cand poate sa se manifeste, caci ea este semn al dorintei tale de a crea. Dar critic gelozia. Caci vei tese intrigi impotriva lui si, prins in intrigile tale, vei neglija creatia…(…) Insa cel care poate sa se aseze cu tine la masa, sa-ti puna intrebari, sa-ti pretuiasca stiinta si sa se bucure de virtutile tale, este doar acela care e stapan asa cum zidul e zid, fara ca el sa aiba nevoie sa se bucure de aceasta, fiindca pur si simplu asta e realitatea”. (pag. 145-146)
“…marea greseala este sa nu iti dai seama ca a primi e cu totul altceva decat a accepta. A primi inseamna in primul rand a darui, a te darui pe tine insuti. Avar nu este cel care nu se ruineaza facand daruri, ci acela care nu-si daruieste lumina obrazului in schimbul ofrandei sale. Avar este pamantul, care nu se infrumuseteaza acolo unde ti-ai aruncat samintele”. (pag. 148)
“…pe un general, care si-a aranjat armata, si-a cantarit sansele, a mirosit vantul, a ascultat dusmanul dormind, a cugetata la trezirea oamenilor daca celalalat isi va fi schimbat planurile, iar apoi isi muta capitanii, rastoarna mersul armatei si improvizeaza batalii pentru ca un trecator i-a aruncat timp de cinci minute cuvinte ridicole care se grupeaza in silogisme, pe acel general il destitui, il inchid intr-o celula si nu-mi dau osteneala inutila de a-l hrani”. (pag. 153)
“Interzic negustorilor sa-si laude prea mult marfurile. Caci ei se transfoprma repede in pedagogi si-ti prezinta ca scop ceea ce, prin esenta, nu e decat mijloc si, inselandu-te astfel asupra drumului de urmat, te va degrada curand, caci daca muzica lor e vulgara, iti va fabrica, pentru a o vinde, un suflet vulgar. Or, dac e bine ca obiectele sa fie create pentru a fi de folos oamenilor, ar fi mostruos ca oamenii sa fie creati pentru a servi obiectelor drept lada de gunoi”. (pag. 164)
“…am nevoie de acela care este fereastra deschisa asupra marii, si nu oglinda in care ma plictisesc privindu-ma”. (pag. 169)
“Nu ma ingrijesc sa alerg dupa vant pentru a-mi face provizii din el, caci, daca il pastrez nemiscat, vantul nu mai exista”. (pag. 180)
“Veti recunoaste o datorie prin aceea ca nu-ti este dat sa o alegi”. (pag. 208)
“Cum te-as putea face sa te inalti, cand tu te desprinzi cu atata usurinta?” (pag. 222)
“A cuceri inseamna a converti. A constrange inseamna a inchide. Daca te cuceresc, eliberez un om. Daca te constrang, il strivesc. Cucerirea inseamna a ate cladi pe tine insuti din tine si prin tine. Constrangerea este gramada de pietre aliniate si identice din care nu se va naste nimic”. (pag. 236)
“Ce inseamna fidelitate, daca nu exista tentatie?” (pag. 250)
“…pentru a spori in maretie nu iti este de ajuns sa-i extermini pe cei care te vedeau josnic. (…) Cu cat esti mai puternic, cu atat mai mult iei greselile asupra ta. (…) Atunci cand incalec un magar, iar el se rataceste, nu magarul este cel care se insala, ci eu”. (pag. 258)
“Daca pot, cateodata, sa refuze a asculta, unde ai vazut ca oamenii sa poata refuza sa auda?” (pag. 323)
“Il numesc las si tradator pe oricine se plange de greselile altora sau de puterea dusmanului” (pag. 336)

duminică, 4 martie 2012

RILKE: 
...îngăduie-i doar undeva
să-şi afle-un loc şi nu aşa
să fie-n spaţiul căruia nesaţiul
nici stelele nu-i sting. Vezi, cade-n spaţiu.

Încrederea se construieşte greu şi se pierde foarte uşor.


 Încrederea se construieşte greu şi se pierde foarte uşor. Este temelia pentru tot ce poate însemna o relaţie autentică, onestă şi deschisă cu propria persoană şi cu cel de lângă tine.
    Este greu să oferi încredere cuiva până când în sufletul tău nu s-a cuibărit confortabil sentimentul de bine cu tine, senzaţia că te înţelegi şi te accepţi, că îţi umpli un spaţiu lăsat gol de dezamăgirile trecutului şi o faci cu blândeţe şi fără resentimente. Încrederea este curajul de a te dărui cu toată vulnerabilitatea ta fără să ai nici o garanţie, fără să vrei să fugi dintr-o teamă care te macină şi-ţi fură liniştea. Încrederea este promisiunea pe care ţi-o faci de a te avânta în tumultul vieţii considerând eventualele greşeli pe care rişti să le faci, drept proba a maturizării tale. Încrederea este bucuria destăinuirii şi exprimarea fiinţei în complexitatea ei, este cadoul dăruirii complete, expunerea intimităţii ca un exerciţiu de deschidere spre universul celuilalt cu totul…cu lumea ta, cu gândurile tale, cu ezitările şi temerile ce par de atâtea ori că pun stăpânire tocmai pentru că necunoscutul ne blochează şi uneori ne încremeneşte în ezitare şi ne împinge în retragere.
    Încrederea este un dar nepreţuit, este cheia care poate deschide o lume nouă în care se poate construi frumos autenticitatea. Încrederea pe care o oferi cuiva vorbeşte de fapt despre tine, despre experienţele vieţii tale, despre tot ce te-a atins mai mult sau mai puţin şi ţi-a construit o lume mentală de unde gândurile îţi vor conduce apoi toate acţiunile.
    Deşi suntem tentaţi să spunem: „el/ea nu este demn de încredere!”, aruncând de multe ori responsabilitatea pe celălalt, adevărul aşa cum îl văd eu este altundeva: „nu am încredere în tine, pentru că încă nu am reuşit să cred suficient în mine, pentru că nu am trecut peste amintirea trecutului meu, care poate mi-a lăsat urme şi mi-a afectat încrederea!”
    Cred sau nu mai mult sau mai puţin în cineva, dacă eu reuşesc să găsesc în mine resursele pentru a crede, dacă reuşesc să înţeleg că harta mea nu este acelaşi lucru cu teritoriul şi că înainte să schimb sau să cer teritoriului să se schimbe, poate ar fi bine să-mi revizuiesc eu harta, să încerc să mă deschid spre situaţii noi, învăţând din experienţa trecutului, nu suprapunând-o pe cea a unui prezent care are toate şansele să fie diferit.
    Vreau să acord încredere pentru că aleg să mă iert pentru greşelile trecute, vreau să dau credit prezentului fără să mă tem că risc pentru că teama naşte reţinerea, care duce la evitare şi de acolo la lipsa autenticităţii, ceea ce va construi cercul vicios al dezamăgirii şi va sfârşi prin a da dreptate neîncrederii.
    Aleg să am încredere când vreau să-mi făuresc o cale spre a fi onestă cu mine şi cu ceilalţi, când vreau să simt că mă trăiesc autentic, nu nefiindu-mi teamă, ci confruntând-o pentru a o depăşi. Aleg să am încredere pentru că simt că doar aşa, viaţa îmi va da pe măsura curajului de a risca poate să fiu rănită sau să pierd… doar aşa viaţa îmi va arăta că dăruind încredere pot primi de la anumite persoane deziluzii, iar de la altele, un întreg univers de trăiri pe care nu le-aş fi putut nicicând experimenta temându-mă!
    Încrederea pe care o ofer vorbeşte nu atât despre cel care o merită sau nu cât despre curajul meu de a mă deschide spre viaţă, amintindu-mi mereu că nu există garanţii, dar înainte de a te aştepta să primeşti, dăruieşte-te! E fascinant cum viaţa răspunde frumos oamenilor curajoşi, deschişi, curaţi şi care au încrederea de a se oferi ei… necondiţionat!
     Numai gânduri bune! Aveţi grijă de voi şi de toţi cei dragi vouă! Cu drag,
                                                                                                                         Aniela.

Iubeste-ma...

Iubeste-ma. Ori nici nu ma iubi.
Zic si eu doar: "To be or not to be!"
Dar lînga tine vorba n-are rost,
As vrea sa fiu ori nici sa nu fi fost. 

Grigore Vieru - Cat de frumoasa esti

sâmbătă, 3 martie 2012

Am incercat...

Am incercat in fel si chip sa inteleg de ce ma urasti si dispretuiesti. Nimeni nu m-a urat si dispretuit vreodata. Am gresit si platit pentru asta. Cei din jur au reactionat la greselile-mi, dar nu din ura ci pentru ca de fapt ma indrageau si pretuiau si le parea rau sa ma vada cazand. Ori de cate ori imi aduc aminte cuvintele tale, nu reusesc decat sa simt un nod in gat si lacrimi pe fata.E adevarat ca nu mi-ai promis nimic, dar mai bine-mi promiteai si nu te tineai de cuvant, decat sa-mi dai ceva nepromis si rau. Cu acele cuvinte m-ai facut sa vreau sa am din nou cinci ani. Sa intru in clasa intai si sa vreau sa fiu singura care are zece pe linie, sa fiu o studenta iminenta, mai iminenta decat am fost, sa-mi aleg cei mai destepti si mari prieteni, sa nu iubesc pe nimeni convinsa ca trebuie sa te intalnesc undeva si sa-ti arat cat de perfecta sunt. Dar, Doamne cum as putea face asta?!?
Tot ce pot e sa-mi continui viata, convinsa fiind ca nu am nici o sansa sa te revad. Nu numai pentru ca nu te interesez, cat mai ales pentru ca ma consideri un nimeni.Sa pasesc cu teama pe drumul pe care sunt. Sa ma uit intrebator in ochii oricarui om ce-mi apare in fata?Daca mai gresesc o data si primesc aceleasi cuvinte?Le-as mai putea oare suporta fara sa mor?
Din doua drumuri paralele ce-a facut ca unul sa se strambe si sa faca cu putinta  intalnirea lor? Cine a putut gresi asa rau incat am ajuns pe drumul tau? Dar ai avut tu grija sa repari greseala! Acum suntem din nou pe drumuri paralele. Nimic nu ne va mai uni. Intre noi stau cuvintele tale. E ca un uragan intre doua drumuri. Chiar daca as incerca sa-mi arunc privirea spre drumul tau...nu te pot vedea. Vad ploaie cu gheata si vant. Mi-e frig cand privesc spre tine. Dar nu un frig de dor de data asta...
Poezia deschide ferestre acolo unde vremurile au turnat doar zidul.

Octav Bibere

Mi-oi trece suferintele-n uitare,

Mi-oi trece suferintele-n uitare,
La vechea rana nu vreau sa ma uit.
Tu, chip iubit! Tu, voce-alinatoare!
Pe tine numai n-am sa te mai uit.

Chiar de-oi iubi pe alta, pe oricine,
Din amintiri te-oi scormoni mahnit
Si povestindu-i, scumpo, despre tine,
I-oi spune ca iubita te-am numit.

I-oi povesti cum curse viata noastra,
Care fiind se pare ca n-a fost...
Tu, capul meu, in goana ta albastra,
De ce ma faci sa sufar fara rost?

Serghei Esenin - Spranceana serii si-a inchis tristetea

Angela Gheorghiu


Nick Kamen - I Promised Myself

ASTAZI ESTE POMENIREA MORTILOR, LA INCEPUTUL POSTULUI MARE. ACEASTA LUMANARE CARE AS DORI SA FIE DE SUFLETELE CELOR PLECATI PREA DEVREME DINTRE NOI..DUMNEZEU SA LE IERTE PACATELE SI SA LE USUREZE CALEA PACATELOR SPRE MANTUIRE. DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE !
Pe 7 martie ar fi fost ziua mamei mele iubite. Atatia amar de ani, in perioada asta traiam o sarbatoare tripla in suflet: cea a martisorului, a zilei mamei mele si a zilei tuturor femeilor. Acum, cu amaraciune recunosc ca nu mi-a ramas decat dorul de ea, si iata posibilitatea de a va vorbi voua despre ea. A fost cea mai iubitoare mama din lume, de la care am invatat tot ce e mai bun si frumos pe Pamant. ♥

Nu-mi cere să te uit !

Nu-mi cere să te uit când norii îşi caută drum în ceruri de pâslă!
Mi-e durerea pribeagă de nopţi înzăuate,
Mi-e paharul băut pe jumătate.
În amnezică primăvară,
În păr nisipiu, marea-mi curge de tine,
De lumini cânepii, într-o oarbă pădure,
Un verde păgân încă întreabă de mine.
Nu-mi cere să te uit,
pentru că nu pot să îngrop amintire de tine,
În pământ jilav, în dimineaţă opacă!
Nu-mi cere, te rog, să renunţ la trecut,
căci orice gând de-al meu, începe cu «dacă»!
Dacă te-aş fi văzut mai demult,
Dacă m-ai fi iubit înc-o vreme,
Dacă dorul meu ar putea să te cheme...
Nu-mi cere să te uit când se zămislesc răsărituri în pântec de pădure,
Şi pe o stradă de cer, lampadar dintr-o lună,
Întuneric de suflet încearcă să-mi fure!
Nu-mi cere să te uit în primăvară,
când sfielnic vlăstar de speranţă
mă face să aştept.... pentru a câta oară?
Nu-mi cere să te uit, iubite,
Pentru că doar amintirea de tine mă ţine în viaţă!
Cu tine în gând adorm, cu tine în gând, mă trezesc în pală dimineaţă
Nu-mi cere să te uit,

Nu-mi cere să nu sper
când noaptea îşi adună de stele înc-un cer!
Nu-mi cere să te uit,
Căci orice gând de-al meu începe cu «dacă»,
Şi în fiece clipă mă rog, iubirea mea, din drum, să te întoarcă!

de Florina Cojocaru
“Nimic nu e mai îngrozitor decât să trăieşti într-o lume străină de tine.” 
F M Dostoievski

Gazebo - I Like Chopin - Gazebo

Belinda Carlisle -Heaven is a Place on Earth

Belinda Carlisle -- Circle In The Sand.

Belinda Carlisle - La Luna

Am renuntat...

Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma-n tine.
Ionut Caragea 

Singuratate

Cat de departe nu ar fi sa plec,
Oricum as fi alaturea de tine.
Si golul sufletului n-are loc in piept,
Si nici trecutul nu-mi mai apartine.


Aripi as vrea sa am si sa tot zbor,
Prin albastrimi de zari mereu spre tine,
Sa intelegi ce-seamna cand adori,
O nostalgie care nu-ti mai apartine.


Pierduta-n adancimi de amintiri,
Cu-atatea interdictii de la tine,
As sta mereu infiorat ca sa admir
Un licarit de stea ce nu-mi mai apartine.


Si daca nu m-oi regasi nicicand
Pintre abisuri efemer de clandestine
Tu sa ma lasi asa timid zburand
Pe-aripa unui vis ce nu-mi mai apartine


Iurie Osoianu si Mihaela Botan

HOLOGRAF & Angela Gheorghiu - Nu mai e timp (Live)

vineri, 2 martie 2012

Sunt ani la mijloc și incă mulți vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,

Sunt ani la mijloc și incă mulți vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari și mână rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Și cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

Tu nici nu știi a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o liniștește,
Ca răsărirea stelei în tăcere;

Iar când te văd zâmbind copilărește,
Se stinge-atunci o viață de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi crește.



Mihai Eminescu

Je t`aime Lara Fabian (subtitrare romana)