Si lacrimile refuza sa-ti curga.

Doare atat de rau.
Ai impresia ca daca s-ar mai adauga un singur gram de durere te-ai dezintegra.Iti simti sufletul spart in mii de bucatele si simti ca nu te poti misca.Stai tintuit in pat ,privirea iti cauta ratacita in gol...tot ce credeai pana acum despre durere si dezamagire a fost depasit.
Iti simti tamplele pulsand de parca o inima nemiloasa vrea sa-ti explodeze in creier.Cutitul infipt adanc in rana se rasuceste usor manuit parca de o mana sadica.Pumnii iti sunt atat de strinsi ca-ti sinti unghiile infipte adanc in carne.Mintea refuza sa realizeze.
Si lacrimile refuza sa-ti curga.
O lacrima .
Macar o lacrima de ti-ar uda pupila zgariata de ultimile imagini.Iti simti gustul propriului sange...si-ti simti durerea usturatoare a buzelor muscate salbatec.
Doare.
Atat de rau
Si poate somnul adanc fara trezire ar fi suprema alinare.
Dar nu vrei sa dormi.
Nu vrei nici macar sa-ti atingi geana de geana pentru ca o arsura in plus ar fi prea mult.
Iti auzi urletul in interior...dar in afara, linistea te sfideaza.
Si continui sa strigi pana cand iti simti gatlejul rana vie si totusi ,nimeni nu te aude.
In jurul tau tacere absoluta.Ca-ntr-un sicriu de sticla...cand toti te cred mort si-si ling degetele murdare de ultima bucata de coliva...iar tu ...ingrozitor de viu ...vezi tot dar nu auzi nimic.Si racnetul ti se opreste in gat si te ineaca si te sufoca ...si simti ca nu mai ai putere....
Si atunci cedezi impotrivirii.
Pumnii ti se desclesteaza usor...un fel de calm vecin cu moartea te cuprinde ...ca un giulgi cald..corpul isi ridica propria greutate ...si cutitul isi opreste scrasnita-si rotire...simti o palma racoroasa atingandu-ti obrazul trudit...si suvoiul nestavilit al lacrimilor binefacatoare iti inunda fata.
Cazi intr-un somn greu ....si adanc fara vise... si ultimul gand inainte de a-ti lipi genele arzande este ca poate n-ai sa te mai trezesti niciodata.
Dar alta zi se naste...lumina cruda a diminetii isi ascute sulitele pe ochii tai si realitatea prezentului iti infinge un cui in creier.
Te ridici si stii ca trebuie sa mergi mai departe.
Ai supravietuit primei nopti.
Vei supravietui primei zile de dupa?
Nu stii ...
Dar o sa incerci.
Si te rogi la Dumnezeu sa ai puterea da a merge mai departe

Mi-ai lipsit prea mult...

Nu este prima dată când te rog să stai o clipă...nu mai mai mult, o clipă care pare o veşnicie, o eternitate de bucurie. Nu te grăbi înspre nici unde, rămâi cu mine la masa unde nu se vorbeşte ci doar se priveşte în ochi. Ţi-am spus de atâtea ori că nu-mi doresc decât să te privesc în ochii cei fermecători ce duc stelele la mine în suflet.

Vino, vreau sa vorbim un minut, te rog ia loc, vino sa ne spunem lucruri pe care dorim sa le auzim si care nu le-am spus de mult, vino ia loc la masa mea, e plina de ganduri frumoase si de flori ce pana mai ieri nu doreau sa rasara.

Vino, ia loc pe scaunul ce de mult te asteapta, nu-l lasa gol ca si sufletul meu, e locul tau, acolo ai stat intot deauna, nu lasa timpul să te ducă de la masa mea.

Stiu, ai dreptate, viata trece, dar iubirea revine, ea nu trece, nu curge ca apa, stiu toate trec dar nu ma tem, din iubire pentru tine, m-aşi opri, poate m-asi răzbuna, vino, ia loc sa te mai privesc macar o singura data, sunt gata sa renunt la toate pentru a sta la masa cu tine....

De ce taci, am cuvinte suficiente in buzunarele de la sacou ca sa-ti imprumut şi ţie, am destule fraze nespuse, şi gânduri ascune în buzunarul de la piept.

Vino, te rog, ia loc macar o clipă...mi-ai lipsist atât de mult încât şi stelele se miră ca încă nu am urcat acolo...vino, chiar dacă eşti atât de aproape de mine totuşi te chem, poate într-o zi vei veni cu aceleaşi doruri şi poate...da poate mă vei găsi la aceeaşi masă unde împărţeam reciproc cuvinte frumoase.

Nu mai sta vino, şezi, ia loc o clipă...ştiu eşti aici şi nu o să te mai pierd niciodată....mi-ai lipsit prea mult ca să nu mă bucur că eşti.

Cand e cerul plin de stele...

"Oh, cat as sta sa te privesc!
Oh, cat as sta sa te privesc!
sa-ti mangai tamplele, rotund,
Cuvinte dulci sa iti soptesc
Sa beau licoarea pan' la fund.

Sa simt suflarea-n parul meu,
Soptindu-mi cand si cand
Te voi iubi de-acum mereu,
Cu glasul tau cel bland... .

Sa te simt si sa te-ador,
Nu m-as satura vreodata,
Sa-ti sarut fiecare por,
De mireasma-ti imbatata.

Sa-nchid ochii si sa simt,
Degetele pe-a mea piele,
Sa ma mangai, sa te-alint,
cand e cerul plin de stele.

Istoviti sa adormim
In cearceafuri moi
Si in vis sa ne iubim,
Pe toti norii de sub noi... . "

Ploaia de vara...

Ploua . Inspir adanc , pana in plamanii insetati , mirosul de pamant ud . Privesc lumea de la inaltime . Parcul e mai viu dupa ploaie . Cerul incepe sa se insenineze desi mai sunt cativa nori razleti care-i tulbura seninul . Un barbat si o femeie merg pe cararea care da spre strada . Ea , cu o umbrela desfacuta , el tinand in mana una nedesfacuta . Merg alaturi , unul langa celalalt . El , usor protector cu ea . Fara sa o sufoce . Traverseaza strada. Ii pierd din vedere… Imi spun in minte : “Ce frumos trebuie sa fie…”

E o ploaie de vara . Sunt oameni pe strada carora nu prea le pasa de ploaie . Unii au pungi pe cap . Altii pasesc mai grabiti decat de obicei. Si mai sunt cei carora nu le pasa absolut deloc … Le e cam acelasi lucru daca vor ajunge acasa uzi sau ba…

Tu oare ce faci acum ? Oare ti-e dor de mine ? Te mai gandesti la mine ? Caietul imi e acoperit de stropi mici de ploaie . Zambesc amar….

Pe strada trece o femeie care-mi atrage atentia . Poarta o bluza alba cu dungi orizontale . Imi pare ca e trista . E singura…

Privesc ploaia cum atinge pamantul…Ador verdele copacilor de dupa ploaie !

BZN - Blue eyes

Te-ai dus... cand as fi vrut sa stai...

"Si n-a contat ca m-ai iubit

Si nici vreun fel de juramant

Si nici ce tare m-ai ranit -

Ai vrut doar ultimul cuvant.

Ai ras cand am crezut ca plangi,

Te-ai dus,, cand as fi vrut sa stai,

Si ai privit cu ochi natangi

Luand, cand as fi vrut sa dai.

Mi-ai spus, cand trebuia sa taci

M-ai strans in loc sa ma slabesti,

Ai stat cand trebuia sa faci,

Visand, in loc sa te trezesti/

M-ai ostenit cand slab am fost,

M-ai intrebat cand n-am stiut,

Platind averi cand n-aveau cost,

Nimic din toate cate-am vrut.

Si-acum te-ntorci, in loc sa pleci,

In loc sa uit, ma rascolesti,

Te-opresti cand mi-as dori sa treci

Dar uit de toate cand zambesti."

Publicat de eugen la 01:30 0 comentarii

Priveste-ma in ochi - Sorin Poclitaru

"Priveste-ma in ochi si du-te apoi,

Dar spune-mi ca tu nu ai nici o vina

C-ai rupt intregul numelui de doi

In doua - un strain si o straina.

C-ai impartit privirea in bucati

Spre rasarit, spre nord, si spre niciunde,

C-ai spus adio unei jumatati

Ce plansul n-a stiut a si-l ascunde.

Priveste-ma in ochi si mai ramai,

Sa-ti spun ca nu imi place jumatatea

Ce-ai rupt-o din intregul cel dintai

Ramai cu mine. Viata-mi fii sau moartea."

Oriunde ai fi te astept...

Ei, îngerii, nu ştiu vorbi...

Ce greu e să mângâi un înger pe aripi!
Oricât de apropiat, el se fereşte de-atingere
De teamă că ai putea să îl prinzi,
Se roteşte, revine, fâlfâie abia auzit,
E singurul sunet de care-i în stare.
Ei, îngerii, nu ştiu vorbi,
Cuvintele sunt nepotrivite
Ca să-i exprime,
Mesajul lui mut e prezenţa.
Felul în care se-apropie
Să te cuprindă cu aura,
Dar imediat se îndepărtează,
Speriaţi de intimitate,
Protectori, dar nu familiari,
Lăsând mereu o distanţă prin care
Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă,
Fără să ştie dacă
Nu sunt prea slabe să le-atingă auzul.
Ce handicap al credinţei:
Să nu ştii dacă eşti auzit, nici dacă auzi
Şi din toate simţurile să rămână doar visul tactil
De-a mâgâia, fără să-l sperii, un înger pe aripi...
(Ana Blandiana)

Ti-as cere o lacrima sa-mi dai...

De-ar fi sa-ti impartesti odata
Tu bogatiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ti-as cer-o lacrima sa-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adincuri imi rasare,
Caci numai din adincul marii
Se pescuiesc margaritare.

Octavian Goga

Razele sunt lacrimile soarelui,picaturile de ploaie sunt lacrimile cerului,frunzele sunt lacrimile copacilor,dar care sunt lacrimile pamantului?"
Andreea Trifu

La pasion

Doar in vis poti fi al meu

Celui care considera ca e riscant sa-ti asculti glasul inimii...

Cineva e convins ca dragostea la prima vedere exista,ca poate deveni profunda si frumoasa,dar.in acelasi timp simt ca e la fel de convins si ca e riscant sa-ti asculti glasul inimii.Nu pot sa-l contrazic.Dar......eu cred ca daca te indragostesti,merita acordata o sansa,chiar si pe a doua celui drag.Nimeni nu-l poate pacali la infinit pe celalalt.Dragostea adevarata.e atat de rara si de nepretuit.incat merita sa riscam...pentru a o gasi!Doar riscand putem castiga! 

Te-astept...

As vrea sa te astept
In ploaie intr-o zi,
As vrea sa trezesc
Mireasma florilor tarzii.
Ca roua din zori
Inlacrimand petale,
Ne nastem plangand
Cu un drum pentru fiecare

Viata uite trece
Clipele se despletesc
Tace singur timpul
Anii toti se mistuiesc.

Ne asteapta izbanzi
Esecuri sau iubiri
Frumoase amintiri
Sau grele despartiri.
Cernitele ploi
Pe chipuri canta rar
Pe nopti umbre cad
Si ard cu gust de jar.

Si pasii se duc,
Pe drumuri fara rost,
Si nu inteleg
Iluzia ce-ai fost.
Cum plang dimineti
In glasuri ce soptesc.
As vrea sa te astept
Sa-ti spun ca te ïubesc.

Cand tu taci...

Cand tu taci....
Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu
Ce asculti cand taci
Ochii mei te privesc si au cazut in genunchi
Dar tu taci…dar tu taci
Intre noi este vid si uitare si frig
Doar atunci cand taci
Ma pandesc patru zari, patru cai de olac
Dar tu taci…dar tu taci
Nori-n casa au cazut, ceasul in gol a batut
Fiindca taci, fiindca taci,
Fiindca taci, fiindca taci,
Nici nu stii cat ma dori,
Cand tu taci
Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu
Ce asculti cand taci
Poate in mine ai fugit, ca o rana in cutit
Dar tu taci…dar tu taci
Si confunza in cor, iar si maine cand mor
Doar atunci cand taci
Intrebari m-au cuprins, toate imi sunt in adins
Dar tu taci…dar tu taci
Dar cat de mult te iubesc,
Cand tu taci. 

Noi provenim din iubire...

,,Legea suprema a dezvoltarii o constituie legea unitatii si a luptei contrariilor......Noi provenim din iubire. Nazuim catre ea si ne intoarcem la iubire.......Iubirea este acel program suprem pe baza caruia se dezvolta intregul univers " (Alexei Nicolaevici-Lazarev)

Cand cineva iti spune "te iubesc"...

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată. Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale? Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic? Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca? Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”? Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”.

Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. ŞI această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte. Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni, tulbura sau poate respinge. Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire. Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”.

Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. În tine se află ochiul frumos, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost..”subiectul” urii tale. Dar..îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. ŞI aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar..niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată..în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci..de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea. Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit maret cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi..iubeşti.

Ramai cu mine toata seara...

Nu-i nimeni... nimeni să ne vada si să ne-auza -

Nu pleca.

Da-mi degetele-ti inelate să le sarut ca si-altadata,

Da-mi degetele-ti inelate -

Poeme-n pietre nestimate -

Vreau să le-nvat pe dinafara si să le cânt,

Da-mi mana toata.

Căci nu-i în tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta.

Ramai cu mine toata seara ...

Ce-ti pasa daca-o să sfarseasca

Orchestra valsul? ...

Tu nu stii

Ca nu-i în tot salonul altul la fel cu mine să iubeasca?

Deschide-ti bratele -

Altarul în care mă-nchinam alt'data -

Deschide-ti bratele si prinde-mi în ele bratele-obosite.

Apleaca-ti gura-nsangerata,

Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.

Inseamna-le la rand, să-mi steie pe veci de paza,

Neclintite,

Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!.

Ion Minulescu

Podul dintre inimile noastre...

Lacrimele mele, lacrimele tale,

Rouă de dor din tristeţe născută,

Au udat din belşug ale aşteptării petale,

Din floarea iubirii nenăscute.

Speranţele mele, speranţele tale,

Pod au construit între inimile noastre,

Aproape ne-au făcut depărtarea,

Iar clipere revederii, atât de frumoase.

Zilele noastre câte au mai rămas,

De-ar fi să le putem aduna împreună,

Să stăm cu iubirea în ultim popas,

Cu ultimul clar de lună...

In singuratati depline...

Dor din gânduri rătăcite,

Revărsat din suflet singur,

Tot mai jalnic cade-amurgul

Peste braţele-ţi de lut!

Glas trecut de zări înalte,

Ochii-ţi stele călătoare,

Căzătoare-n miez de noapte

Plâng coroana muritoare…

Tu, copil orfan de timp

Lacrimi-ţi scriu a ta poveste

Ce din lanţul de-amintiri

Scuturat-au flori bătrâne.

Peste tine cerul doarme,

Aşezând inimi scăldate

În singurătăţi depline,

Peste tine…