E din nou sambata seara

E din nou sambata seara.Stiu ca gresesc scriindu-ti in continuare ca pe vremuri.Acum am ramas singura in acest "joc".Candva poate citeai.Niciodata n-am fost prea sigura de asta.Dar acum sigur nu mai citesti.De ce-ti scriu atunci?Nu stiu.Poate-mi scriu mie.Imi face bine sa scriu despre ce simt.Candva,oricine va citi ce-am scris va afla ceva despre sufletul meu din aceasta perioada.Nici macar asta nu stiu daca vreau cu adevarat.Cine sunt eu ca sa poata interesa pe altii ce simt eu?Sau poate sunt si nu stiu.Recent am citit o carte care mi-a facut mult bine.Citind-o am aflat raspunsuri la mii de intrebari ce pareau fara raspuns pentru mine.Si am descoperit ca inca nu stiu atat de multe despre mine si despre viata in general.Am vorbit mult cu mine zilele si noptile astea.M-am intors cumva spre sufletul meu care era extrem de tensionat si ravasit chiar.Am capatat o liniste acum care mi-as dori sa dureze, sa nu fie de suprafata.Lucrez la asta.Eu care o viata am crezut ca fericirea mea nu e completa fara cineva anume langa mine, acum am descoperit ca greseam.Si invat cum e sa ma simt fericita singura.Respect cateva invataturi din acea carte.Meditatia intr-adevar ma rupe de gandurile si framantarile mele si-mi aduce relaxare , incredere si, putin cate putin recapat bucuria din suflet pe care o piedusem cu desavarsire.Nu ma mai bucura absolut nimic.Acum simt din nou bucurie,e mica dar este si sper sa fie cea adevarata.Bucuria de a vedea frumos si bine in tot ce ma inconjoara.
M-am gandit mult si intens la tine,chiar recent.Nu cum o faceam altadata.Stiu ca nu are sens sa mai sper intr-o imbratisare,sau sarut din partea-ti.Si totusi dorinta de fi in bratele tale nu mi-a trecut niciodata.Te-am visat asta nopate.Eram intr-o camera saracacioasa undeva la o casa la tara.Eu eram cu fata si tu cu copilul tau.Dar el nu era mare ci micut cam de cinci anisori.Erai foarte mandru de el, si el era asa vesel si vorbaret.Nu vorbeai cu mine.La un momentdat, m-ai intrebat daca vreau sa stau langa tine.Am simtit o impunsatura in inima,cumplita.Constientizam si-n vis cat de mult a trecut de cand nu mi-ai mai vorbit.De mirata ce eram, m-am inrosit, m-am ridicat si am spus ca mi-e frig si ies sa-mi aduc un halat.M-am intors cu halatul pe mine.Era lung si roz-lila.Parea ca-ti place.M-am asezat aproape langa tine.Aproape iti simteam respiratia.Taceam amandoi.La un momentdat te-ai ridicat si ti-al luat ramas bun de la ceilalti.Spuneai ca e tarziu si trebuie sa duci copilul acasa.Te-am urmarit cand te-ai ridicat.Erai atat de frumos.Exact ca in seara cand ai plecat de la mine.Si trist.Multa tristete pe fata si-n ochi.Ai luat copilul de manauta,te-ai intors si ati iesit.Cand usa s-a inchis am simtit cum doua lacrimi curgeau linitite pe fata-mi.Mi se rupea inima la gandul ca iar nu te voi mai vedea.Apoi am vazut ghetutele copilului.Erau maro , foarte frumoase.Am iesit desculta si am fugit dupa tine cu ghetutele la piept.Te-am strigat.Iar tu mi-ai raspuns.
-Ai uitat ghetutele baiatului!
M-ai privit cu multa mila mi s-a parut.Apoi te-ai intors si in cateva secunde nu v-am mai vazut.Si afara ningea asa frumos.Iar eu aveam si fulgi si lacrimi pe obraji...
M-am trezit .Era cinci dimineata.Si toata ziua m-am intrebat cum poate parea atat de real un vis.Cum poate fi un om drag atat de aproape si de fapt atat de departe pentru altul?
As vrea sa stii ca mi-am dat seama cat de nefericita sunt, citind acea carte.Dar acolo spune ca cel mai important lucru e sa ajungi sa te cunosti bine.Sa aduci la suprafata ce-ai bun si rau in tine.Printre rele enumera:tristetea, furia,ura ostilitatea, nelinistea teama.Si indica o constientizare a dimensiunilor starilor negative.Cat de teama iti e?Cata neliniste simti?Cata ura ai?Etc.Incercand sa cunosti ce e rau in sufletul tau, spune el ca de fapt descatusezi energia negativa din interior, ea nemaiputandu-ti bloca inima.Si avea dreptate.La un momentdat am simtit ca mie mi-a impietrit inima.Nu mai putea simti nimic.Exceptia erai tu si fata.Ma topesc cand ma gandesc la tine.Si la fata la fel.Dar tu esti ceva la care nu voi ajunge niciodata.Iar fata are deja viata ei.Existenta mea parea chiar ca nu mai conteaza.Acum am revenit la trairi frumoase.Simt din nou bucurie cand vorbesc cu florile mele.Am aici flori.Le-am dus dorul cat am stat in garsoniera, unde nu aveam spatiu pt ele.Imi iubesc din nou pisoiul.Pot iubi din nou oamenii.Pot simti din nou cum inima-mi se umple de caldura cand ajut pe cineva.Am redescoperit bucuria de a-mi continua viata singura.Am inteles ca de fapt conexiunea la propria inima si la iubirea absoluta e importanta.Mult mai importanta decat orice iubire relativa din lume.Poate tu ai avut dreptate.Fiind impreuna pana la urma am fi suferit.Tu, eu sau amandoi.Nu stiu.Stiu ca intensitatea sentimentelor mele pt tine a fost si este mare.Si am suferit oricum.M-a durut raceala si indiferenta cu care mi-ai intors spatele fara nici o explicatie.Doar ca am continuat sa te iubesc si fara speranta .Asta nu-mi mai e clar de ce.E ca si cum tot timpul mi s-a parut ca tu ai dreptate sa faci ce faci.Si nu chiar ai fost indrepatit sa-mi faci atata rau.Dar l-ai facut.Iar eu am continuat sa te iubesc si sa te caut in tot ce atingeam.Pe oricine cunosc, seamana cu tine cumva.Asta daca imi atrage atentia.Recent am cunoscut un auditor de la o firma de contabilitate.Am ajuns la el trimisa de firma mea pt a rezolva o situatie.Stateam si-l priveam si la un momentdat te-am vazut pe tineMi te imaginam cum arati tu in biroul tau, vorbind si gesticuland ca acel barbat.Cat de frumos si impunator trebuie sa fii tu la locul tau de munca.Cum rezolvi situatii, cu zambetul pe buze sau tipand la vreun subaltren.Mi-am terminat treaba acolo am plecat si te-am avut in fata ochilor inca mult dupa ce l-am parasit pe dnul ala ce mi-a adus aminte de tine.Deci.....continui sa existi si sa traiesti in inma mea.De ce?Chiar nu stiu.Dar....tot in carticica aia scria:"pamantul e rotund si asta poate insemna ca doi oameni care s-au intanit intr-un punct, apoi s-au despartit, e posibil sa se reantalneasca in acelasi punct.Poate dura.dar se poate intampla."Traiesc cu impresia ca noi doi sigur ne vom revedea...   

As Vrea!!!!

Sunt visul purtat in gand de-amandoi

Tu esti tacerea credintelor mele

Pe care le risipesc si le adun din nou in mine,

Cu fiecare cuvant ce te cheama

Cu fiecare suras ce te-asteapta.

Tu esti un ochi deschis

Spre intunericul sufletului meu,

Sub ploapa caruia se zbat

Vonurile insangerate ale visurilor.

Tu esti poate insusi dragostea mea

Care crede numai in tine,

Limpezindu-si apele

In franturile surasului tau.

Iti port uneori pasii in priviri

Si surasul in joc de petale,

Iti darui zambete si-ti fur amintiri

Ascunse in soapte domoale.

Sunt zimbet si lacrimi pe-acelasi obraz

Sunt ras si durere si vise,

Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz

Si-s trista de genele-nchise

Sunt basmul frumos dorit de un copil

Sarutul furat la-ntamplare

Sint scrisul stangaci in nopti de april

Sunt prima si ultima floare

Sunt mainile tale duioase si reci

Sint noaptea ce nu o poti rosti

Sunt visul purtat in gand de-amandoi

Sunt miezul de noapte si norii de zi.

Eu sunt un zbor frant

O melodie de aripi neterminata,

Un pas descult pe o plaja fierbinte

Un zambet pierdut in rasul tau.

Eu sunt o scrisoare de dragoste

Deschisa dar niciodata citita,

O mana alunecand pe un pian

Intr-o simfonie a cuvintelor nerostite.

Eu sunt o fereastra deschisa

Spre zborul viselor tale,

Dar geamurile mi-au inghetat fara rost

In ierni de asteptare.

Tu esti dimineata alba care-si lipeste

Trezirile reci si moi de geam,

Tresarindu-mi tacut in perdele

Stiind ca tu esti tot ce am.

Tu esti soarele cu fruntea fierbinte

Stinsa intr-un apus de nedeslusit,

Rostagolindu-si visator chemarile

Spre alte chemari.

Tu esti cu ochii umezi

De surasul stelelor,

Ce tremura adanc de dureros in mine

Cand soaptele mele ti le daruiesc.

Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute

De nimeni inaintea mea,

Care te stapanesc si pe care

Incerc ingenunchiat sa o aleg in cuvinte.

Tu esti primavara cu inimi inflorite

Rasfirand crengile de cais,

In fiecare fereastra

A ochilor mei infrigurati care te asteapta.

Tu esti rasuflarea de foc

A macilor lui August,

Ce-mi ingenunchiaza furtunile

Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea Ta.

Tu esti ploaia copacilor

In tremurul serii de toamna,

Si cantecul meu

Te leagana in brate mangaietoare.

Tu esti iarna cea pustie

Ce ma frange in fiecare despartire,

Cu ochi straini si plecari nedefinite

Spre tarmuri stinse de dor.

Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele

Care se infioara sub numele tau,

Si-si inalta miresmele

In sonoritatea alba a unei chemari.

Tu esti taria ce se ridica in copacii mei

Si le infloreste crengile,

In ciorchini grei de culoare

Cu un zambet copilaresc.

Tu esti cerul meu senin

Spre care-mi intorc cu dragoste privirile,

In fiecare noapte cand caut raspuns intrebarilor mele

Dincolo de farama de luna oprita in geam.

Tu esti pasul nehotarat

Al starzilor mele infrigurate,

Din diminetile cand te asteptam

Cu aripi inaltate in zbor si ochii inlacrimati de durere.

Te iubesc cum iubesc diminetile

Pure si adevarate care-mi urca-n vine,

Ca un cantec inchis in trupul meu

Ce se aude mereu de dorul tau.

Te iubesc cum iubesc florile

Ce-si inalta culoarea sub ochii,

Unui albastru imens

Si greu de stralucire.

Te iubesc cum iubesc cerul

Sprijinit pe fruntile noastre,

Ca un cantec urias de maine

Ce ne uneste visurile.

Ma intreb de-i cu putinta

Ca tu sa ma iubesti

O ! Tu cea cu ochii

Atat de limpezi si frumosi!
George Sovu

Sunt aproape de tine!

De data aceasta am trecut ca o adiere de vară să-ți șoptesc: ...încă sînt aici, cu tine... și sper să fiu și de-acum înainte...
 nu uita să trăiești fiecare clipă ...voi continua mereu să-ți amintesc asta, pentru că " Viața " e atît de scurtă să cerem 
atît de puțin ! ...
Nu uita să zîmbești! Un zîmbet este o modalitate de a scrie gîndurile tale pe fața ta, alţii spun că acestea sînt acceptate, plăcute și apreciate ... așa că aici e un zîmbet mare doar
 pentru tine,să ai o zi frumoasă! 

Cineva se gandeste la tine!

Undeva, cineva se gandesta la zambetul tau si se bucura de prezanta ta in viata sa. Asa ca atunci cand esti singura, adu-ti aminte ca cineva undeva, se gandeste la tine!

Buna dimineata!

Buna dimineata, te salut pamant,
Te salut gradina si pe tine casa,
Acuma cand zorii cupa si-o revarsa
Si-arborii din ramuri, tremura plangand.

Buna dimineata, orelor va zic,
Si-mi consum tacerea, scriind o scrisoare,
Canta-n ceruri ziua, azi e sarbatoare,
Dar as vrea sa ninga, cu ingeri, un pic.

                                                                       fragment Vanghele Ion

Vrei sa ne intalnim sambata seara, iara?

As vrea intr-o seara sa ne intalnim Dar nu stiu cand e mai bine sa iesim Lunea n-are nici un rost Marti e rau ca merge prost Miercuri stii si tu ca e zi de post Joi mi-e imposibil sa te intalnesc Ca mananac cu un unchi pe care il mostenesc Vineri nu se poate, nu Ca postesc si eu si tu Numai sambata putem sa ne dam randevu Si daca ne place Stam chiar pana in zori de zi Vrei sa ne intalnim sambata seara Ca duminica putem dormi Vrei sa ne intalnim sambata seara Intr-o carciumioara la sosea Unde canta-un pian si o vioara Si unde nu ne vede nimenea Perechi, perechi de amorezati stau la masa Si nu vad nimic in jurul lor Gurite iau drept consumatii Ce le pasa Daca isi fac juraminte de amor Vrei sa ne intalnim sambata seara, iara Intr-o carciumïoara la sosea Jean Moscopol -Vrei sa ne-ntalnim sambata seara

Vartej de versuri hoinare si ganduri razlete...

 "Viaţa curge în noi asemenea unui fluviu liniştit şi e o minune. Dar ne obişnuim şi cu minunile. Fiecare zi e un dar cu totul nou, o nouă pagină de umplut. Dumnezeu ne schimbă apa în fiecare zi. Dumnezeu nu moare în ziua în care încetăm să  mai credem într-un  Dumnezeu personal, însă murim în ziua în care  viaţa noastră încetează să mai fie luminată de  strălucirea   continuă şi reînnoită zi de zi a unei minuni a  cărei sursă se află dincolo de orice închipuire."

== Trandafirul Albastru -- Dragostea mea ==

Trandafir albastru

Trandafir albastru

Puterea neamului de stanca.
Urmas al Omului din astru,
Crampei de luminare-adanca,
Cristal de trandafir albastru,

Cand timpul canta la fereastra
Si doua stele stau la sfat,
Tu versi o lacrima albastra,
Ce se preface in barbat.

In neamul nostru de mistere,
Aduci luceferi, rand pe rand,
Nascuti din lacrimi de durere
Si din stravechiul nostru gand

Sa fim din nou precum strabunii,
Poteci intre Pamant si Cer,
Calcand pe zambetul minciunii
Si peste tot ce-i efemer.


Zolit demult, pe zid de castru,
Din doua neamuri si-un Mereu,
Fior de trandafir albastru,
Speranta sufletului meu..

Pavel  Corut

Tu m-ai apropiat de soare...l

Tu mi-ai facut sufletul frumossi mi-ai apropiat soarele,astfel incit,atingandu-l sa nu mai pot trai fara el niciodata.Iti multumesc,ca arborii ploilor dupa o mie de ani de seceta!

A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.

         Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal. Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar. Tronul exalta, altarul sfinteste. Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire.  Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
 Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi. Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
 Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema,  aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
 Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul. Victor Hugo
 

 

Amedeo Minghi - Ricordi del cuore(Edera)

Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, aunci te voi iubi pentru totdeauna.
Dante Alighieri

Giovanni Marradi - I Had A Dream

Daca as putea alege

Daca as putea alege, pentru o singura zi, o alta forma de existenta,

as alege sa fiu vantul. Si daca ma intrebati de ce, am sa va raspund...


-ca sa cutreier peste mari si tari si nici un tinut sa nu-mi fie strain; sa fiu libera si nimeni sa nu ma poata stapani;
- ca sa fac fericit un copil care vrea sa-si inalte zmeul, pe o plaja intinsa si scaldata de soare;
- ca sa usuc lacrima cuiva care plange;
- ca sa pot mangaia imbratisarea a doi indragostiti;
- ca sa aflu toate secretele Pamantului, toate tainele tuturor marilor si oceanelor, copacilor si muntilor, padurilor si raurilor si deserturilor si sa le soptesc, din cand in cand, oamenilor care vor sa le asculte;
- ca sa intetesc o furtuna, atunci cand e nevoie de o furtuna zdravana;
- ca sa pot adia incetisor dupa ce se sfarsesc si ultimii stropi de ploaie;
- ca sa iau cu mine in zbor seminte pe care sa le imprastii aiurea, si din ele sa stiu ca va creste viata ;
- ca sa umflu panzele unei corabii ratacite pe vreo mare si s-o suier catre casa
-ca sa pot fi si viscol, si briza, si taifun, si mistral, si nemir, si muson, si alizeu, toate la un loc si unul singur, vantul.

Voi ce ati alege sa fiti, pentru o zi?

Ramane totusi...dorul...

    Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: “Mi-aşa de dor de tine!”
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea – veşnicii.

Lucian Blaga

Laura Stoica - Nici o Stea

Doar un gand....

"Cum poti spune iubesc,............., cand nu stii de fapt ca iubirea este mai mult decat un cuvat frumos soptit la urechea unei persoane, este mai mult decat a merge alaturi de cineva pe drumul ce iti este dat sa mergi, sau il alegi...., este mai mult decat sa simti furnicaturi in suflet si sa te simti plutind,....... este mai mult decat un sentiment care te inalta, .......este mai mult decat o stea stralucitoare ce s-a aprins si apare in fiecare noapte veghindu-ti somnul , ....este mai mult decat un DA spus in fata altarului,.... este mai mult decat focul ce iti incalzeste inima, este mai mult decat ...... tot ce ai crezut ca aceste doua cuvinte pot reprezenta sau chiar pot fi , ..... pentru ca tanjesti dupa ele , pentru ca vrei cu orice pret sa le auzi , sa te minti ca exista ,ca le simti ,ca sunt asa cum ai visat in fiecare noapte de singuratate,... in fiecare clipa de relitate,..... in fiecare zi in care, singur plimbandu-te pe strada vedeai tineri tinandu-se de mana si zambind,..... pentru ca sufletul iti este pustiit si trist , in nopti tarzii pline de zgomotul furtunii , furtuna care te sperie si iti intareste dorinta de a simti pe cineva aproape acum si maine si poimaine.......
Nu singuratatea te va face sa faci alegerea cea mai buna, nu tristetea te va determina sa alegi ce e mai bine, nu lacrimile te vor lasa sa vezi adevarul, nu disperearea te va face sa iei o hotarare, nu furia te va face sa iti gasesti drumul , nu teama iti va da putere de a te ridica de la pamant ,cand esti doborat si simti ca nu mai poti, ca totul e in zadar, nu frustrarea te va ridica ......

Opreste-te o clipa , ramai tu cu tine si priveste cerul instelat , dar nu privi o stea anume, ci pe toate, si uita-te in sufletul tau , incearca sa simti care e steaua la care ai vrea sa ajungi , priveste apoi lumina lunii , si incearca sa luminezi drumul spre dorintele cele mai mari, sa simti caldura ei , lasa muzica noptii sa te patrunda si incearca sa simti cum se elibereaza de durere, de tristete , de greutatea care il apasa si usor deschide ochii .dar de data asta fara sa mai privesti cerul sau stele sau marea, ci doar pe tine, minte trup si suflet, eliberare, liniste sufleteasca si putere.

Pentru a putea lupta trebuie sa fii calm si puternic, pentru a putea merge , iti trebuie forta si incredere , pentru a putea crede , trebuie sa crezi in tine, pentru a putea pretui iubirea, trebuie sa stii sa te pretuiesti pe tine......

Adevarata "putere" a unui om nu consta in faptul ca e in varf, ci cat de repede se ridica in momentul in care cade."

IKEBANA PENTRU RELAXARE (muzica japoneza)

Prietena ta sunt...

Imi place ce imi scrii,
dar vai ,nu pot sa-ti raspund cum vrei,
Poeta nu-s si nici nu scriu
Caci versurile nu imi ies cum vreau,
Ca ale tele cu mult dor,
Si eu le inteleg usor.


M-alinti cu vorbe dulci si blande,
ce sufletul mereu mi- l umple.
Dar dragul meu nu sunt ce crezi!
La tample parul a albit ,
De anii ce i-am implinit..
Tu june tanar vad ca esti
Un fat frumos ca din povesti,
Ce cauta in drumul lui
O zana pe masura lui .

Prietena raman ,alaturea de tine

Cu ganduri si impresii bune.

Viky

Dati dezlegare  lupilor sa  cante de Pusca Ioan  Gabriel Cand orice stanca de pe munte ne stie dupa sange frati...dati dezlegare lupilor sa cantede Stanci,de sange,de Carpati...dati Lupilor ce e al lor de drept,lasati-i ca sa urle-nfricosatsi-i dezlegati sa ia lumina-n pieptcu trup de lup si vlaga de barbat..*nu tineti lupii rastigniti in lanturi...-ei nu se-nduioseaza de-un ciolan!-nu pedepsiti pe lupi sa stea la colturica orice caine de maidan..menirea lor e ca sa urlesfidand durerile adanci..in lupta lupii nostri-s surle,in moarte lupii nostri-s stanci...*pe luna plina ,cateodata,se-aude-un urlet de pe muntetrecand usor din piatra-n piatra:DATI DEZLEGARE LUPILOR SA  CANTE.

Romanta tineretii

Necunoscuta care se vindea

N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,

Dar fiindcă ea aflase cine sunt -

Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -

Şi fiindcă mă ruga stăruitor

Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,

Sinceritatea ei m-a-nduioşat

Şi-n cadrul preţului fixat -

Un preţ absurd,

Ridicul

Şi meschin,

Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -

M-am îmbătat de gura ei

Şi-am adormit

Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...

Necunoscuta se vindea

Nu numai mie, dar şi altora!...

Şi-azi un ciocoi,

Iar mâine un calic

O cumpărau la fel - mai pe nimic -

Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea

Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun

Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -

Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,

Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...

Şi-atunci -

De teamă să n-o bat,

Sau s-o ucid

Şi s-o ascund sub pat -

Deşi-o iubeam, am renunţat la ea

Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,

Necunoscuta care se vindea,

S-a dat la fund

Şi-a dispărut...

Şi nimeni n-a mai întrebat de ea

De când intrase, parcă, în pământ,

Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu

Am întâlnit-o iar,

Dar nu ca altădată, pe trotuar,

La cafenea,

Sau în tramvai...

Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,

Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,

În care sta de veghe cuminte,

Şi-aştepta

O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat

Că regăsirea ei m-a-ndurerat...

Şi-n loc s-o mai sărut -

Cum aş fi vrut -

Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea

De data asta, nu mai era Ea -

Era doar vechea ei forografie,

Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,

Cred c-aţi ghicit cine era

Necunoscuta care se vindea...

Era chiar tinereţea mea!...

...

Ion Minulescu 

Din lunga-mi pribegie

 
                            

                             Din lunga-mi pribegie,

                             Ma-ntorc acum acasa .
                             Nu ma mai stie pragul,
                             Nici ochiul de fereasta

                             Merindele-s sfarsite ,
                             Ulcioru-i ars de sete,
                             Cu mine am in grija
                             Doar tainice regrete.

                             Ma ratacesc adesea
                             Printr-un ecou de soapta
                             In asteptarea muta
                             Sa se deschida-o poarta.

                             Nu-s nepoftitul care
                             Flamand si oropsit
                             Isi plange jalnic soarta
                             Traind doar din cersit.

                             Asa umil cum sunt
                             Voiesc, doar adapost
                             Sa-mi odihnesc speranta
                             Si-apoi sa-mi de rost.

                             autor Veronica Serban

De pierzi sau invingi, ce-i pasa iubirii Cand cel ce-a invins e singur si trïst;.

E timpul sa pleciSi usa se-nchide,Ce simplu-ar fi fost Sa-ti spun sa mai stai. Sa-ti spun te-am iertat,Ceva ma opreste;Orgolii mai vechiMi-e greu sa le-nving.
 Cand inima mea imi spune, vorbesteUn gand nechemat ma-ndeamna sa tac.
 Un singur cuvant si tot va fi bineDar inima mea nu tine cu mineCe sa-i spun, ce sa sper,Cum s-o rog, cum sa-i cer…
 Iarta, tu inima iartaTacerea te roaga si gandul, te cearta,
Iarta, tu inima iartaIn dragoste trebuie sa ierti
Hai incearca si iarta, tu inima iartaIn numele dragostei, fi inteleapta,Iarta, tu inima iartaVei fi fericita daca vrei.
 De pierzi sau invingi, ce-i pasa iubiriiCand cel ce-a invins e singur si trïst;.

Afara ploua ca si toamna(Outside it was raining like in autumn)

Am scris pe o frunza uitata,un rand din mine…

Am scris pe o frunza uitata,un rand din mine…
Din statiile vietii am luat dorintele calatoare
Si-am adormit pe-un nor incalzindu-ma sub soare
Gustand preludiul din fiecare picatura de iubire.

Tramvaiele treceau impinse de triste priviri…
Din cotidian am luat mersul lor consecvent
Apoi am strigat prima litera din alfabet…
Cand am zarit-o in umbra unei fictive iubiri.

El mi-a spus ca o canta in inima lui, mare…
Pe strazile pustii a rapit-o aceeasi mana de vant,
Mi-a spus atunci ca visul lui ramane un cuvant
Pe buzele ei sadit, in profunzime, ca o floare.

Era in cantecul lui visul, pus intr-un vers…
Si clipele reveneau melodic pe scena vietii, pustie
Gustata amar dintr-o ploaie calda, tarzie
Pe buze soaptele erau lacrimi in orizontul sters.

Am adormit pe un nor, incalzindu-ma sub soare
Si-am scris pe o frunza uitata, un rand din mine…
Gustand preludiul din fiecare picatura de iubire,
Din statiile vietii am luat dorintele calatoare....

de Pirvan Andrei-Alexandru