Din dragoste-au ramas doar cuvintele...

Din culori am gasit visele mele
Din nuante am gasit umbrele
Din intuneric am intalnit cosmarul
Din pasiune am descoperit romantismul
Din sentimente am descoperit iubirea
Din temperament am reusit performanta
Din vorbire am reusit sa cuceresc
Din cuvinte am reusit sa distrug
Din cuvinte am reusit sa iubesc
Din cuvinte am fost iubita
Din tandrete am gasit dorinta
Din atingeri am gasit placerea
Din dragoste...au ramas doar cuvintele! 

In mine viata te doreste...

Asemanarea gandurilor noastre, sunt doar iluzii vechi,
Topite-n umbrele din noapte,cand rataceam sub stele
Privind cum dincolo de zari, zburau cu aripi neperechi,
Aceleasi vise-n care azi, ne regasim straini prin ele.
Chiar gesturile ravasite pe ochii tristi ce-au lacrimat,
Sunt doar carari pe-obrajii-n riduri a stropilor de vis
Si toate parca dintr-o data, din viata noastra au plecat,
Iar usi ce duc spre fericire, isi au mereu zavoru-nchis.
In mine inca mai ard flacari, in mine viata te doreste,
Cu trupul tau sub pomii-n floare din primaverile tarzii,
Desi se sting mereu in valuri lumina din adancuri creste
Pentru ca stelele-s cuvinte, rostite-ncet prin galaxii.
Si te iubesc in timp de zi, cu fiecare clipa trecatoare,
Sub cerul care-a-mbatranit, de-atatea ploi care-au cazut,
Si-asemanarea gandurilor noastre, e doar iluzia ce moare
In doua lacrimi ce-au cazut, din ochii care i-ai pierdut.

Vinovatia sentimentului de vinovatie...

Daca prezentul nu ne multumeste,mintea noastra incepe sa lucreze,producand motive ce ne dau noua vina.In schimb cel mai bine este sa spunem noi si sa facem util acest atasament.Sa spunem:locul in care ne-a purtat viata este cel mai bun si de aici trebuie sa plec ,de aici trebuie sa incep din nou.Este inutil sa lipesti ceva  daca sa rupt,cu siguranta nu va fi ca prima data,din acest motiv trebuie sa privim inainte.Regretele si sentimentele de vinovatie construiesc in mintea noastra o serie definita de lumi paralele si comportamente pline de :”daca”,care nu numai nu or sa se realizeze niciodata dar ne impiedica sa traim si sa vedem cu adevarat ce vrem ,si ne facem iluzii ca aceste lumi paralele ne-ar fi putut sa ne dea fericirea.

Intotdeauna spunem “daca as fi ramas cu fostul sau cu fosta ar fi putut fi altfel”.Daca perioada care a trecut te-ai increzut in instinct ,trebuie sa te crezi in continuare in el.Trebuie sa redevenim noi insine in relatii importante  in care sa investim fara “daca”si fara regrete.Razbunarea este primul lucru care ne vine  prima data in minte atunci cand suferim o deceptie ,dar este lucrul pe care nu ar trebui sa i-l facem,este greseala cea mai mare .Nu trebuie sa ne intrebam cum am putea sa ne razbunam,nu ne ajuta cu nimic.Trebuie sa reflectam asupra capacitatii noastre de organizare,sa punem pe primul plan dorintele noastre.

Sunt evenimente din trecut care raman inauntrul nostru si daca le hranim cu atentia noastra ne fac sa suferim.Sunt evenimente negative care au lasat un semn in viata noastra sunt ca niste fosile inca active ,care continua sa ne marcheze viata mai mult sau mai putin.Daca le alimentam,vedem peste tot o confirmare in care spunem ca am fost ghinionisti,ca nu avem noroc in viata ,si dezvoltam un mare sentiment de vinovatie pe care ne-o asumam .Din acest motiv renuntam la opotunitatile pe care le intalnim in viata si suntem foarte usor stresati.

In final eu cred ca  nu trebuie sa permitem ca energia noastra sa aiba o implozie,sentimentul de vinovatie trebuie invins de semplicitate si intalnirea cu prietenii sau familia sa ne faca aceasta energie exploziva ,numai atunci noi suntem cei invingatori,numai atunci vina pe care noi o luam in spatele nostru de ceva timp,din ceva negativ a devenit ceva pozitiv.Trebuie doar sa avem curajul de a nu lua noi vina ,pentru ca doar in acel moment autostima este intr-adevar prezenta inauntrul nostru.

Sa fim noi insine ,sa ne aratam asa cum suntem noi ,fara sa ne ascundem si fara sa incercam sa fim altfel decat suntem ,si poate asa incet dar sigur castigam sinceritatea intr-o lume care de ceva vreme tinde spre o falsitate ce face numai rau.

(Sorin 22)

Curajul de a nu avea curaj...

De multe ori suntem pusi in situatia de schimba ceva in viata noastra.Nu odata spunem ca suntem nemultumiti de ceea ce ni se intampla,suntem nemultumiti de ceea ce facem ,suntem nemultumiti de ceea ce avem.Spunem mereu ca am merita mai mult,ca nu este drept sa ni se intample unele lucruri.Dar noi oamenii suntem sadomasochisti la un moment dat.Ajung la parerea ca durerea ne place .De ce spun asta?datorita faptului ca ,avand posibilitatea de a schimba ceva nu o facem din teama de a nu face rau altcuiva,sau unei persoane,sau din teama ca nu stim ceea ce s-ar putea intampla.Trebuie sa ai un mare curaj atunci cand decizi de a nu avea curajul sa schimbi ceva ce poate ca iti  aduce bine.Dar asta depinde de persoana,si cand spun asta ma refer la unele persoane care neavand curajul de a schimba ceva ,de a incepe un nou inceput decid ca este mai bine sa  se complaca intr-o situatie care cu siguranta nu ii aduce mari satisfactii  dar sunt mandre cu  faptul ca lumea vedea in acea persoana un erou,vad pe cineva care lupta in continuu.

De multe ori alergam dupa fericire,sau cand nu o avem ne dorim cu inversunare ceva ce ne-ar aduce un zambet ,un suras.De multe ori alergam dupa o mangaiere, dupa o alintare,suntem singuri si ne dorim aceste lucruri ,si atunci cand o oportuniatate ni se deschide nu avem curajul sa spunem:trebuie sa profit de aceasta ocazie,trebuie sa ma bucur de aceasta usa ce mi se deschide.Nu intotdeauna avem curajul de a spune :cred ca acest capitol se apropie de sfarsit si ar trebui sa incep un  altul.

Aici intervine durerea care sincer pentru unele persoane aduce placere.Mai exact ,sunt unele persoane carora le place sa joace rolul de victima,sunt mereu in postura in care rolul lor este acela de a interpreta un erou,dar de fapt nu eroismul lor iese in evidenta ,ci privind in profunditate noi vedem curajul lor de a nu avea curaj.Ele vor de fapt compasiune vor sa arate lumii ca de fapt lupta lor cu destinul le epuizeaza dar nu au curajul sa schimbe ceva major care cu siguranta  o schimbare ar aduce.

Cu siguranta ca acest curaj incearca sa fie mascat de “eroismul lor” dar de fapt adevaratul  pierzator este persoana in cauza.Multe din aceste persoane cred ca ele insasi gandesc si au o parere proasta la adresa lor .Se cred inferioare si de aici si vine aceasta lasitate si aceasta nepasare la adresa lor.Cuvintele sau motto-ul lor spune in felul urmator :asta este viata ,asta merit ,am gresit,nu am ce face ,imi duc crucea cu “mandrie “inainte.Dar gandind asa ele elimina din start provocarea pe care viata uneori o ofera.Se spune ca destinul este unul singur si nu poate fi schimbat.Eu inclin sa cred ca noi trebuie sa luam de la destin ceea ce ni se ofera si sa profitam de acest lucru.Nu putem schimba destinul dar uneori avem posibilitatea de ii schimba cursul.Toate se intampla cu un rost in viata ,spune o vorba si eu incet, incet  am ajuns la concluzia ca este foarte adevarat.Unele lucruri,unele evenimente se intampla si nu ii gasim un rost,si trec neobservate,dar numai dupa un anumit timp vedem adevaratul scop cu care sa produs.Sunt o multime de lucruri care par mici la momentul respectiv ,dar care atunci cand le privim in trecut observam adevarata maretie.

Nu am vrut sa acuz persoanele care nu au curajul sa incerce sa schimbe ceva in acest ciclu pe care noi il numim viata pentru ca este decizia fiecaruia de a folosi energia care cu siguranta o avem fiecare din noi,ci doar am vrut sa imi exprim dezamagirea ca noi umanii suntem fiinte care in loc sa profitam de oportunitati si in loc sa avem spiritul de luptator ne multumim sa traim intr-o monotonie care in sinea noastra o uram si in exterior incercam sa jucam rolul celui care i-si aduce jertfa pe altarul vietii si vrea sa ii fie recunoscute meritele de erou.

Trebuie ca in fiecare dintre noi sa existe spiritul de invingator si atunci cand viata ne provoaca la disputa sa stim sa ne folosim de armele pe care noi in prim moment le credem inamice.Trebuie sa invigem aceste dispute cu armele vietii si acestea sunt momentele in care avem posibilitate de a schimba ceva in bine in viata noastra.Nu trebuie sa avem frica de viitor.Eu cred ca noi toti avem destinul dinainte prestabilit,dar stiti care este frumusetea?De multe ori avem posibilitatea de a-l schimba,trebuie doar sa credem in acest lucru.

(Sorin22)

Habar nu ai de ce esti in stare !!!

De multe ori in viata ne intalnim cu obstacole care noi le percem ca unele esecuri,doar din motivul ca am fi vrut sa se termine cum am fi vrut noi.Se spune ca ceea ce nu te omoara te intareste,si sunt perfect de acord cu acest lucru.Ar trebui sa privim unele esecuri,poate sunt prea dur in exprimare dar acesta este cuvantul care l-am gasit nu ca o nerealizare ci ca o treapta care ne-a facut sa urcam.Trebuie sa o luam ca o evolutie a noastra ca o treapta ce trebuia pasita pentru a ajunge la ceea ce noi ne dorim in dezvoltarea noastra spirituala .Pentru ca la sfarsit in viata, singura dezvoltare care conteaza cred ca este dezvoltarea noastra interioara.Fara ea nu putem ajunge nicaieri.Dezvoltarea materiala este ceva trecator,putem fi acum milionari ,pentru ca dupa o saptamana sa redevenim oameni simpli si singura bogatie ce o purtam cu noi este bogatia interioara.
Trebuie sa stim sa privim fiecare lucru care nu ne-a reusit ca pe un succes si in momentul acela putem spune ca suntem intr-adevar invingatori,pentru ca in acel moment ceea ce conteaza este ca nu stim de cuvantul esec sau nerealizare.Am mai spus si altadata ca toate se intampla cu un scop in viata,si daca reusim sa vedem in fiecare lucru pozitivitatea atunci realizam ca fiecare lucru are un rol constructiv in viata.Fiecare intamplare este o caramida zidita in acel zid pe care noi il numim”viata”.Fiecare caramida ce noi o zidim are un rol anume, are functia sa si trebuie sa ne ajute sa intelegem ca viata este o constructie pe care noi trebiue sa stim rolul fiecarei caramizi.Trebuie sa stim ca fiecare intamplare ,fiacare lucru ce sa petrecut are un rol anume.Depinde doar de noi sa privim partea plina a paharului.Trebuie sa stim sa pastram persoanele deosebite langa noi atunci cand le intalnim,si sa apreciem fiecare lucru la adevarata lui valoare.
Depinde doar de noi sa avem curajul de a lua decizii care ne-ar putea schimba viata.Fiecare are puterea de lua decizia sa isi faca viata asa cum vrea,fiecare are aceasta putere si nu ar trebui sa asteptam alte ocazii in viata pentru ca fiecare ocazie are farmecul si castigul ei.Frica de viitor sau nostalgia trecutului ne fac sa ne gandim mult atunci cand suntem in fata unui lucru ce apare in viata noastra,este ca si atunci cand vrem sa luam un bibelou sa il ducem la noi si ne este teama sa nu il scapam si sa se sparga in momentul in care il avem in mana.Habar nu avem de ce putem fi in stare pentru ca nu avem incredere in noi.Trebuie sa gasim forta sa vedem in fiecare clipa petrecuta in viata noastra un castig si numai atunci realizam ca bogatia noastra interioara este cea mai de pret.
(Sorin 22)

Exista un om care ar vrea...

Precum Pamantul se invarte
Si noi nu il putem vedea
Asa iubirea zboara-n juru-ti
O simti,n-o vezi ,dar e a ta.
O ai cu tine de cand lumea
Oriunde mergi o ai pe ea
Dar sta ascunsa,fara viata
Cand nu ai cui i-o arata.
Dar undeva,departe in lume
Exista un om care ar vrea
Si el sa daruie iubire
Dar n-are nici el cui i-o da.
Si astfel calator in lume
Iubirea e mereu cu tine
Nu e nevoie de-o minune
S-o poti impartasi cu mine.
Sunt calator si eu prin viata
Si port cu mine dragostea
Dar,viata asta se grabeste
Si-o sa raman mereu cu ea


AUTOR Ramona Dragos

Sentimentul primaverii

Suave astenii de primavara
si cugetarea-ntr-un impas difuz
si verb rotund ca un sigil in ceara
abia ghicit si dulce la auz.

Prin varsta iarasi iezere alpine
privind, spre cer, orbite de lumini - 
Poetul va previne : vremea vine
pana si-n cer sa fim printre vecini.

Venim cu sentimentul primaverii
acut, in toti, uitand ca ore bat.
Genealogic arbori, merii, perii
ne smulg din varsta timpului uscat.

Acum pe umeri ridicam lumina
si ducem orele, distrati pe maini.
Albi de nesomn suntem precum hermina
si stravezii de parc-am fi fantani,
si stravezii de parc-am fi fantani.


Alexandru Andritoiu

Florile raului

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O,Frumuseţe?Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;


Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

Charles-Pierre Baudelaire

Nimic, nici chiar speranta...

Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...
Departe laşi în urmă al visurilor rai...
Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca îngheţul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte
Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...
Şi poate ca să fie de aur cerul plin,
Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Şi râul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine
Atunci nu mai voieşte să vie, — şi nu vine!...
Şi poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avânt!


Alexandru Macedonski

Cargo - Daca ploaia s-ar opri

Daca...

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă.


Iona - Marin Sorescu

Oda

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi, 
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Când deodata tu rasarisi în cale-mi, 
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pân-în fund baui voluptatea mortii
Ne'nduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, 
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari...
Pot sa mai re'nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?

Piara-mi ochii turburatori din cale, 
Vino iar în sân, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!
(Mihai Eminescu)

Chris Spheeris - Eros (Rain)

Manipularea sufletelor...

Am mai scris, cu ceva vreme in urma, despre manipulari si placerea unora de a manipula.
De ce le place ? Pentru ca asa s-au obisnuit, de mici copii, cand mamica ii punea sa spele vase si ei pasau operatiunea fratiorilor mai mici.
Sunt doua feluri de manipulari - pozitve si negative. La cele pozitve, rezultatul este benefic "victimei". La cele negative este invers. Foarte multi, cand vorbesc de manipulare, le amesteca sau o ignora pe prima si vad in manipulare ceva strict malefic.
Am observat un obicei al pasionatilor de strategii - acela de a manipula suflete. Pur si simplu nu fac diferenta intre obtinerea unui rezultat material si al unuia sentimental. Pe romaneste, la ei totul trece prin stomac si se numara cash.  Am avut ocazia sa intalnesc asemenea personaje, care au incercat sa ma manipuleze sentimental. Din fericire nu au reusit. Ii sfatuiesc ca data viitoare sa se gandeasca la urmatoarele ...
Manipularea sufletelor mi se pare o chestiune foarte delicata. Uneori mai delicata decat pirueta unui elefant intr-un magazin de portelanuri.  Sunt unii pragmatici, care accepta jocul de la bun inceput, si trateaza sentimentul ca pe o marfa. Oameni care, pana la urma, descopera ca nu totul se cumpara.
Iubirea nu o poti cumpara. Daca iubirea s-ar cumpara, ar disparea tot ce e bun in noi.
Cand incerci sa manipulezi sentimente, pierzi intotdeauna.
Dupa parerea mea, cand incerci sa patrunzi in sufletul cuiva ar trebui s-o faci cu manusi chirurgicale, deschis, sincer, exact ca un cowboy cand se apropie neanuntat de ranchul unui fermier texan.  Este bine sa avertizezi inainte si in niciun caz sa incerci sa manipulezi pozitiv sau negativ. Pentru ca, celalalt ar putea sa interpreteze chiar si o buna intentie, ca pe o agresiune. Si nu e pacat sa pierzi, poate, o sansa unica ?
Manipularea o gasim pretutindeni, incepand cu floarea care miroase frumos si catelul care ne cere o bucatica de paine, pana la massmedia si finante. Cand admiri un trup frumos sau o minte pe masura, inseamna ca esti manipulat. Manipularea este reactia mintii la senzatii si emotii. Inseamna frumusete, bunatate, mult, putin etc.
Cand ne imaginam, ne automanipulam. Nu e ingrat sa aruncam vina pe celalalt ? De cate ori nu am auzit: "Sa-ti fie rusine, m-ai amagit, pacalit, mintit ... !". Oare nu ne-am amagit, pacalit, mintit singuri ? 
Sunt oameni si oameni .... Eu, de exemplu, prefer abordarile directe. Altii in schimb, prefera jocul de-a v-ati ascunselea. Le plac introducerile lungi, ambalate in strategii elaborate. A nu se confunda cu preludiul. Acesta ii musai sa fie lung in orice pozitie, cu tot cu manipulari. 

Pulicat de Pheideas

Impartind timpul...

“ Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că “azi” devine “ieri” şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu. ” 

 Caminante-Octavian Paler

Ce e amorul?

 Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
(Mihai Eminescu)

ARMIK - For Your Eyes - Romantic Guitar

Life, Success, Hapiness Quotes

O persoana care sa te asculte...

"Sufletele au un fel al lor de a se intelege,de a intra in intimitate,pina la a se tutui,in timp ce fiintele noastre sunt inca incurcate cu schimbul cuvintelor comune,cu sclavia exigentelor sociale".Durerea iti incolteste in suflet ca si lacrima peste zimbet…plangi si spui ca va fii bine….iti regasesti puterea in IUBIRE in fata prietenilor te prefaci ca ai uitat….dar cind se intorc cu spatele,cazi secerat….si nu poti sa te ridici….dar prin iubirea lor cistigi IUBIRE….pentru suferinta e un singur leac….IUBIREA ITI DA PUTERE. …si o persoana care sa te asculte,e leacul secret…!

"Shura no Hana"

Rugaciune

Doamne inca sa nu-mi dai
Frumusetile din rai
Si inca nu-mi darui ale slavei bucurii
Nu ma-ndemn inca sa-ti cer
Fericirile din cer
Pana cand Tu prin lume-ti duci
Tu povara Sfintei Cruci.

Pana cand insangerat
Si lovit si inspinat
Treci pe calea cu dureri
Fericire cum sa-ti cer?


Da-mi Stapane Crucea Ta
Si ma-nvata a o purta
Si in inima cu jale
Da-mi durerea Maicii Tale.

Si in piept cu frangere
Da-mi a maicii plangere
Da-mi Stapane sa-Ti sarut
Urma pasilor in lut.

Si mai da-mi cu sarg s-alerg
Talpile sa Ti le sterg
Cu iubirea mea duioasa
Ca femeia pacatoasa.

(Maica Teodosia Latcu)

Despre bunatate...

Fiecare dintre noi crestinii,trebuie sa staruim pentru o viata imbunatatita,sa fim mai buni.Candva in satul meu,s-a schimbat preotul.Atunci am intrebat-o pe mama:"ce va predica parintele acesta,care e nou pe la noi?:.Mama,saraca Dumnezeu sa o odihnesca,nu prea tinea minte predicile...Si totusi am insistat:"ce va predica parintele de la noi?"Sarmana a stat asa putin si nu a zis nimic si daca a vazut ca starui,a zis:"Apai tot bine ne invata.Ne invata sa fim buni."
Mi-am dat seama ca pana la urma sinteza tuturor ostenelilor noastre pentru noi si pt altii este :sa fim buni si sa fim mai buni!
Bunatatea este lucrul cel mai de capetenie,poate ca cel mai de valoare lucru din cate poate realiza omul in lumea aceasta.E o valoare sa fii inteligent,e o valoare sa fii realizat,sa ai o infatisare frumoasa,sa ai o situatie buna.E o valoare sa fii conducator de oameni.Sunt multe valori in lumea aceasta,dar de masura bunatatii nu exista nimic!Dar oare de ce nu putem sa fim mai buni?De ce uneori?De ce uneori iubim si alteori uram?De ce pe unii ii iubim si pe altii altii nu?De ce pe unii nu-i iubim deloc?De ce nu putem?Sfantul Maxim Marturisitorul ne spune ca "iubirea cea adevarata este nascuta din patimire."Numai cel nepatimas numai cel dezrobit de patimi,numai acela este iubitor dupa porunca,il iubeste si pe Dumnezeu mai mult decat orice si pe aproapele ca pe sine insusi.
Arhim.Teofil Paraian

Doar o...camelie...

Si totusi...speranta moare ultima...

Chris Spheeris - The arrow

Armik - Love Letters

Citatul zilei 13.03.2011

Iubirea misca Soarele si celelalte stele. 
Dante Alighieri

♥♫ - Giovanni Marradi - My dream -

Bucurie si amar

Din multele trairi
ce ni le-ai daruit Doamne,
am ales iubirea.
Bucurie si-amar
impletind buchete de lacrimi,
in sufletul meu.
Am adunat picaturi de roua
sa privesc in oglinda lor
din cand in cand,
amintirile si clipele zilei
rasturnate firesc in pasii mei,
de pe caldaramul sperantei.
Imi vine sa rad
cand ma vad din nou acolo...
in clipa primei iubiri.
Daruiam frenetic
pumni de lumina zorilor.
Cu ochii ...
asteptam rasaritul sau macar geana zilei
sa-si tremure clipele in fereastra.
Astept si acum... doar gandul
sau,
frantura din visul din vis,
sa mi-l darui.
Iubesc Doamne!
Iubesc azurul in care,
din cand in cand,
aburul deseneaza palmele Tale.
Stii Doamne?
Sunt atat de fericita ca le intrezaresc
acolo, sus,...
Nu mai sunt singura!
Suntem doi:
Tu, prin palmele Tale
si
eu, marunta faptura iubind
Sa fie Doamne adevarat ca iubind,
devenim munte de flori?
Atunci crestele devin varfuri de petale?
Tulpinile adunate sunt oare trup de munte?
Sensurile sunt ametitoare esente de flori,
de clipe alergand printre nori?
Atata iubire mi-ai daruit incat, uneori,
prea plinul se revarsa infiorind,
formele humei daruite de tine Doamne,
cararilor de lumina prin care, se strecoara
destinul meu...

Rugaciune

Mondial- Primavara

Sa invatam sa fim frumoase!

Doriti sa fiti mai frumoase?Va recomand produsele amway.Va astept in magazinul online cameliasperanta.http://www.amway.ro/ identificator gazda cameliasperanta.

Je t'aime mon amour

Alt gand

‎"Fereşte-te să ai dreptate

când eşti îndrăgostit!

Mai bine să ai umbră,

mai bine să ai rază,

mai bine să ai lacrimă,

mai bine să ai orice altceva!

Un om îndrăgostit când are dreptate

e un om singur,

numai tristeţea are dreptate.

Tu, mai bine să ai bolovani,

mai bine să ai vulturi,

mai bine să ai albul zăpezii!"

(NICHITA STĂNESCU - Alt gând)

Despre rautate...

Motto:

"Firea netrebnică, pornită spre rău, dacă nu poate pentru o pricină întemeiată, face rău fără acoperământ."

Esop

Rautatea include in sine o larga palete de sentimente si trairi: invidie, egoism, ura, gelozie si restul... rautatea este pentru suflet ceea ce este aerul pur pentru peste...rautatea cu tot ceea ce insemna ea, este in fapt o imensa agresivitate...iar agresivitatea ucide sufletul mai precis iubirea din suflet...iar unde este agresivitate nu este iubire...iar unde nu exista iubire, nu exista nici credinta nici speranta si, in ultima instanta nici viata...cel care are putina iubire in suflet si multa agresivitate nu poate iubi nimic cu adevarat...nici macar un ciine...el se simte in permanenta tradat si injosit de ceilalti pentru ca agresivitatea din sufletul lui atrage aceasta...si nu intelege de ce...se simte nedreptatit de soarta...de destin...cind de fapt singurul responsabil este doar el...nici o alta forta nu este implicata...doar el...cum poate iubi un asemenea om?...nu poate, nu pentru ca nu stie cum, ci pentru ca nu poate...nu poate pentru ca sufletul lui este umbrit de rautate iar iubirea sta ca o pasare speriata undeva intr-un colt...iar suferinta este singura sansa pentru ca acest suflet sa vada din nou lumina...si o va vedea...intr-un final...si piina la luminosul final, se va intreba intr-una "De ce Doamne?"

Credinta-atitudine de viata...

        După credinţa voastră fie vouă.
        Matei,IX,29. Noul Testament        Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar veţi zice muntelui acestuia : Mută-te de aici dincolo, şi se va muta ; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
        Matei, XVII,20. Noul Testament

          Credinţa nu este un concept ce ţine de religie, ci o atitudine de viaţă.
          Nu-ţi demonstrezi credinţa purtând cruciuliţe sau mergând la biserică. Credinţa o demonstrezi prin fiecare cuvânt pe care-l pronunţi, prin fiecare gând pe care-l nutreşti, prin fiecare acţiune pe care o faci. “Credinţa fără fapte moartă este” spune şi Iisus. Şi sunt convins că orice om care crede cu adevărat ştie aceste lucruri, şi le acceptă.
          La fel, nu vorbim aici neapărat despre credinţa în Dumnezeu. Problema nu se pune dacă tu crezi sau nu în Dumnezeu. E o abordare oarecum ‚defectuoasă’ care te îndepărtează de la adevăratele idei : ce crezi tu despre Dumnezeu, ce crezi tu că este Dumnezeu, viaţa, universul, ce înseamnă pentru tine a crede, cine crezi tu că eşti, care crezi tu că este sensul vieţii tale ? Sau, mai bine spus, ce alegi tu să însemne toate acestea pentru tine ?
          Şi fiecare are propriile sale răspunsuri. Interesant e că toate sunt adevărate, în felul lor. Nu există ‚minciuni absolute’ în cadrul creaţiei universale – doar adevăruri încă nedescoperite de unele fiinţe. Nu există lucruri pe care nu le ştim – doar lucruri pe care nu le-am conştientizat încă !
          În general, când vine vorba de credinţă, majoritatea oamenilor spun „Nu cred până nu văd”. Acesta e motivul pentru care lumea avansează atât de greu – are nevoie de dovezi. Iar dovezile ţin de cunoaştere.
          Pe de o parte e normal – avem nevoie să ştim sigur că ceva funcţionează cu adevărat, după ce a fost verificat de alţii. Dar mult prea des îl folosim pe ‚nu cred’ ca şi pretext pentru a nu face ceva, în ciuda faptului că deja a fost verificat şi demonstrat de alţii – deci este ceva ce de-acum ţine de zestrea de cunoaştere a omenirii !
         Câteva exemple  : eu nu cred că produsele naturale sunt chiar atât de bune pentru sănătate ! ; eu nu cred că medicina energetică dă rezultate !; eu nu cred că sufletul există ! ; eu nu cred ca există viaţă după moarte ! eu nu cred că există Dumnezeu ! ; eu nu cred…… Vă sună cunoscut ? Fiecare om are propriile ‚refrene’ de „eu nu cred…” – în funcţie de cantitatea de cunoaştere pe care a accesat-o din propriul interior !
         Dar toate aceste lucruri sunt cunoscute, au fost deja demonstrate, de-a lungul istoriei, şi cu toate acesta sunt mulţi care nu cred ! Ştiţi de ce ? Pentru că nu li s-a întâmplat lor personal. Pentru ei, experienţa altora nu e relevantă – contează doar ceea ce li se întâmplă lor. E o înţelegere oarecum greşită – Paulo Coelho spunea că nu e nevoie să te sui pe un munte ca să vezi cât este de înalt. La fel şi noi – nu e nevoie să ni se întâmple personal ceva (în bine sau rău) pentru a ‚crede’ că acel lucru este real. E suficient să cunoşti că acel lucru s-a întâmplat altora şi practic s-a demonstrat deja. Şi asta pentru că, în realitate, conform modelului universului cuantic în care trăim, ceea ce este valabil pentru unul e valabil pentru toţi. Astfel că putem învăţa din experienţele altora, preluând în mod conştient lucrurile folositoare şi îndepărtându-le pe celelalte.
         De fapt, dacă ar fi să ducem discuţia mai departe, ideal ar fi să nu căutăm să credem ceva, ci să  căutăm să conştientizăm ceea ce deja avem în interior. Un om cu adevărat înţelept nu va spune “eu cred’ sau ‘eu nu cred’. El se va gândi, va verifica, va experimenta şi apoi va spune „eu ştiu”.
         Cu toate acestea, pentru a ajunge să ştii trebuie să ai încredere. Şi, revenind la religie, cum în credinţa noastră ortodoxă rugăciunea reprezintă modul de comunicare cu Divinitatea, încrederea în răspunsul divin este esenţială.
         Rugăciunea adevărată nu este de fapt o cerere, ci o recunoaştere a ceea ce am ales (se spune de fapt că adevărata rugăciune nu este una de cerere, ci una de mulţumire către Dumnezeu pentru ce vom primi). Trăim sentimentul că dorinţa s-a materializat deja ; mulţumim pentru şansa de a fi putut alege şi prin aceasta de a fi insuflat viaţă alegerii făcute. Credinţa în rugăciune înseamnă de fapt a accepta ca adevărat rezultatul final, a trăi cu senzaţia ca el există deja în viaţa noastră, că ‚se îndreaptă’ către noi cu fiecare clipă. Acest gen de credinţă nestrămutată crează miracole.
         Deci….atunci când veţi dori să vi se întâmple şi vouă ‚miracolele’ ce li s-au întâmplat altora, va trebui să faceţi o mică inversiune. Nu „să nu credeţi până nu vedeţi” ci „să credeţi pentru a vedea” – să aveţi încredere pentru a şti. De fapt, acesta este sensul natural de curgere, modul real în care stau lucrurile în univers. Şi a fost deja cunoscut, demonstrat şi exprimat în cuvinte, în mii şi mii de feluri….

( Marius Stan )

Tu poate...m-ai uitat...

Totul in viata,ia forma unui val,
Ce fuge-n larg,
Doar pentr-a reveni
La mal.
Doar lacrimile,
Rand pe rand 
Dispar,
Luand cu ele,   cuvinte 
Nerostite,
Lasand in urma,
Pleoape obosite.
Strabat prezentul,
Cu pasi mici,neancrezatoare.
Ma simt ca o corabie in larg,
Pe-o mare-nselatoare.
Incerc sa-nlatur norii,
Vreau un cer senin,
Sa cred in soare si speranta,
Chiar daca TU,
De mine,mereu,mereu,
Esti vesnic,
La distanta.
Ma-ntorc in fiecare zi,
In fiece secunda,
La clipa cand tu fata,
Mi-ai cuprins-o, cu mana tremuranda.
La clipa cand,
Unul pe altul in brate,
Ne-am luat.
Cu sufletele tremurande,
Sfarsit-am noi atunci,
Intr-un sarut,
Nevinovat.

Trecut-au de atunci,
Atatea nopti si-atatea zile...
Tu poate m-ai uitat,
Eu te pastrez in amintire.
Zambetul tau cald,
Privirea ta albastra,
Le port cu mine-n suflet,
Si imi dau speranta,
Desi eu,
Nu te pot avea,
Nicicand,in fata!

Primavara...anotimpul renasterii la viata...

Acum un an...

Acum un an,
In asta zi,
Un trandafir mi-ai daruit..
Si-un zambet cald.
Un gand curat,
Din inima-ti
Spre mine a plecat.
Astazi,
Zadarnic, eu l-am 
Asteptat.
E frig afara si s-a inserat.
Poate spre-o alta...
L-ai trimis,cu-o sarutare.
Dar ce fac eu...ce spun?
Nu-si are rostul
Aceasta intrebare.
Si chiar de tu pe mine,
M-ai uitat,
Eu nu-ti voi reprosa
Nimica,
Niciodat.

La capatul insorit al singuratatii...esti TU!

La capatul insorit
Al singuratatii,
Esti TU.
La mijlocul singutatii
Te gasesc 
Doar pe TINE..
Inca de la pasul intai
In ale pustietatii
Departari genuine
Am stiut ca te ascunzi,
In negarea lui DA
In afirmarea lui NU.
(Eugen Dorcescu)

Tudor Gheorghe - Primavara

VIS DE PRIMAVARA

Martisor - Ai iubit vreodata cu adevarat

Martisor de primavara

citatul zilei 8.03.2011

"Speranta. Dorinta si asteptare infasurate in una."

Asteptare

Impacare

Richard Marx - Right Here Waiting For You

Pentru tine...

Te-am admirat de mult timp în tácere, iar atunci, când m-ai privit prima oará, când mi-ai zâmbit prima oará, am simtit cá má topesc sub intensitatea privirii tale... Ai pátruns în viata mea, o datá cu primele raze de soare, ce anuntá rásáritul. Mi-ai luminat întreaga existentá prin simpla ta prezentá, m-ai învátat sá renasc cu fiecare rásárit si apus de soare. M-ai învátat sá admir nuferii multicolori, curcubeele, ploile de argint ce picurá din stele... Esti steaua de pe cortina catifelatá a noptii ce má-nsoteste pe drumurile lungi ale sortii. Ai fost, esti si vei rámâne, îngerul si minunea vietii mele! M-am trezit cu gândul sperantei ucise... ai plecat si cuvintele tale au rámas ca un ecou si sufletul îmi plângea de durerea mistuitoare... si inima mea s-a afundat în tácere si singurátate... Acum tac...  Chinul táu má urmáreste din umbra gândului meu. Amintirea ta má strigá.S i totusi... existá o sperantá pentru noi, dar e  oare târziu, mult prea târziu...?
Am alergat prin viatá fárá sá-i stiu adevárata-i fatá, simteam cá ceva din mine lipseste... am cáutat, am cáutat si am gásit un suflet bun, curat! Am stiut din prima clipá cá viata mea-i acuma întregitá. Pentru tine am sá fiu un râu de lacrimi uneori, pentru tine am sá fiu o scará ce urcá pân'la nori, pentru tine am sá fiu flacára ce persistá prin apá, voi fi o lacrimá de dor ce curge nemângâiatá! Te rog, priveste înapoi si spune dacá má mai iubesti... Stau acum singurá, si amintirile si vorbe pe care mi le-ai soptit cândva le aud în noapte,... încerc sá te caut printre ele.Singura scápare este prezenta ta, dar tu esti atât de departe,... departe, dar nu si de inima mea, cáci niciodatá nu am încetat sá te iubesc. De aceea mi-as mai dori un singur lucru... sá te am aproape pentru a te privi în ochi si asta mi-ar fi de-ajuns sá nu te mai las sá pleci!

Pastrezi secretul singuratatii tale...

Ai rămas ca un nor Şi-aştepţi să plouă din tine amintiri, să poţi să uiţi. Păstrezi secretul singurătăţii tale; Şi-ţi plouă gânduri. Doar cu ele Te-ascunzi de soare, Le aşterni în rânduri, Dar eşti tot singur ca şi ele.

O scrisoare inchipuita...

Te-ai departat atat de mult iubire...Pentru putin timp,inchizand ochii m-am simtit ca si cum am fi despartiti de mii de km, iar eu rapusa de un dor arzator, iti scriu din departare.Citesc si recitesc mica mea scrisoare,si cu lacrimi in suflet ma intreb daca sa ti-o trimit sau nu.E atata iubire in inima-mi!Dar cele mai frumoase sentimente pentru tine, cred ca nu le pot cuprinde in aceasta scrisoare.Ar trebui sa te mai tin o data-n brate.Sa-ti mai aud bataile inimii o data.Oare si tu simti la fel?Dragostea..., dragostea mea pentru tine este un dar divin, venit din raiul cerurilor, ce-mi da acel sentiment de puritate. Uneori ma face sa ma simt atat de pacatoasa ca te iubesc cu atata putere. Ador sa traiesc in pacatul asta care imi inobileaza sufletul si-mi lumineaza viata. Ador pacatul asta care-mi face uneori ca inima sa-mi arda, si-mi face sufletul sa joace de bucurie.

Sa nu crezi ca regret ca te-am intalnit, tu esti tot ce mi s-a intamplat mai frumos in viata asta si imi place ce sunt si cand sunt cu tine. Imi place cand te privesc in ochi si simt ca toata lumea imi sta in palme. Ador acel sentiment in stomac care nu ma lasa sa dorm noaptea, deoarece ma gandesc la tine. Te ador pe tine iubirea mea , ingerul meu picat din stele.

Tu ai aruncat un praf magic asupra mea si mi-ai dat puterea sa zbor deasupra tuturor, tu mi-ai deschis portile catre paradisul in care traim fara sa ne dam seama,descoperind atatea lucruri minunate, ca un apus de soare, ca fosnetul bataii de aripi al unei porumbite, ca un plapand ghiocel de primvara ce iese triumfator din plapuma de zapada, sau ca dragostea ce ne inconjoara, tot ce are suflare in aceasta lume.

Noaptea cand dorm, parca iti aud vocea ca un vant caldut de primavara ce mangaie gingasele flori soptindu-mi la ureche ca ma iubesti.

Iubesc privirea ta patrunzatoare si ma pierd adesea in ea scufundandu-ma ca intr-un ocean pe fundul caruia gasesc comori de nepretuit si legende care devin adevarate. Asa in ochii tai citesc cand esti fericit sau trist. Te iubesc si atunci cand esti suparat sau te infurii.

De-as avea tot timpul din lume mi l-as petrece cu tine. Sa te strang in brate , sa te am la pieptul meu si sa te simti in siguranta, protejat fiind de tot raul ce ne inconjoara. Imi doresc nebuneste sa-ti ating buzele chiar acum sa simt acel cutremur care salasluieste in mine la fiecare atingere a buzelor noaste, ca un mic soc electric. Imi doresc sa fiu langa tine acum si sa-ti soptesc prin privirea mea ce mult insemni tu pentru mine. Imi doresc ca nimeni si nimic sa nu se interpuna fericirii noastre.

Iti iubesc fiecare pas, fiecare suflare fiecare clipire, iti ador fiecare cuvant, gest sau privire. Te iubesc intru toata fiinta ta cu calitati si defecte, la bine si la rau, la bucurii si suparare.

Te iubesc si nu ma feresc sa o spun, pentru ca este cel mai pretios sentiment pe care inima mea il poate nutri.Sper ca randurile mele sa risipeasca din juru-ti norii aducatori de ploaie, gandurile negre.Si poate...sa micsoreze miile de km ce ne despart...