"Diseara ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inima, uscata pe vremuri, ce vei spune
Fiintei prea frumoase, preascumpe si preabune
Ai carei ochi deodata te-nvioara iar?


Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slaveasca;
Poruncile-i domoale nepretuite sunt;
Patruns de duh e trupu-i ca plasma ingereasca;
Privirea ei ne-mbraca in luminos vesmant.


Oricand, in toiul noptii si in singuratate
Sau ziua-n larma strazii si-a omenestii gloate,
Fantasma ei in aer ca flacara danseaza.


Si spune: " Sunt frumoasa si vreau cu strasnicie
De dragul meu Frumosul drag vesnic sa va fie.
Eu sunt Madona, Muza si Ingerul de paza."


Ch Baudelaire