Nourii...

Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,
Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.

Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni -
Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă.

Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de redută...
Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.
(Nicolae Labis)

Poezia....

Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.
(Nicolae Labis)

DOR...

Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.
(Nicolae Labis)

Sa nu uitam...

Exista in fiecare dintre noi setea de a ne depasi pe noi insine, de a fi, in unele aspecte, ca Dumnezeu. Este reflexul copilului care doreste sa se asemene cu parintii sai. Dimineata ne rugam: “Doamne, ajuta-mi sa-Ti seman, pana ce chipul Tau va fi reprodus in mine.” Iar seara, dupa ce vedem efectele vantului potrivnic, lasam capul jos, rusinati “ Doamne, iarta-ma , caci nici azi nu am reusit.” Sa nu uitam ! Oricat de teribile ar fi valurile si vanturile care bat pe marea vietii noastre, dezamagirea nu e o solutie. Chiar daca nu e in mod fizic alaturi de noi in momentele de cumpana ale vietii, sa fim siguri ca Mantuitorul mijloceste pentru noi in Sanctuarul ceresc si se roaga pentru ca sa ajungem cu bine pe “tarmul celalalt”- tarmul mantuirii O noapte binecuvantata si un sfarsit de saptamana cu dragoste, pace si intelegere.
(Enigma)

Cât timp vorbesc...

Cu dinţii strânşi între vecii,
Orice cuvânt e o încredere
Pe linia frântă între cer şi mine -
Vorbindu-ţi, trebuie să fii.
Acolo-n munţi, unde şi brazii
Se prostern, jnepeni, pe pământ,
Şi norii se preling pe piatră,
Bate-n vârtejuri un cuvânt.
Cu siguranţă că al tău e
Tiranul sunet şi afund,
Vacarmul sângelui mi-l pierde,
Dar brazii, norii îl aud.
Iubitul meu pe care nimeni
Nu l-a văzut decât în somn,
Tată cuvintelor din mine
Şi peste nerostire domn,
Nesigur fiu
Născut din ruga
Pe care ţi-o înalţ,
Am obosit de-atâta cânt,
De-atâtea gânduri fără şir,
De-atâtea vorbe îngereşti.
Eşti fără milă,
Nu te văd, n-aud -
Cât timp vorbesc cu tine,
Eşti.
(Ana Blandiana)

Te port in inima la orice pas...

Esti ca un inger pazitor,
Cand nu esti cu mine mor de al tau dor.
M-ai fascinat de la-nceput,
Acum te iubesc enorm de mult.
Ma gandesc mereu la tine,
Imaginea ta in gand imi vine.
Adu-ti aminte cum a inceput totul,
Nu stiam ca langa tine imi e locul.
M-am indragostit de ochii tai,
Mi-am dorit atat de mult sa fie-ai mei.
Iar buzele tale,izvor de fericire,
Au gust de miere,imi dovedesc iubire.
In brate cand ma strangi,eu simt dorinta,
Simt cum tremura a mea fiinta.
Privirea ta ma umple de iubire,
Ma topesc incet in a ta privire.
Esti talismanul meu,imi porti noroc,
Te iubesc,si nu-i un joc.
Te port in inima la orice pas,
Sufletul mi-e implinit,cand aud al tau glas.
Te ador cum nimeni n-ar putea,
Te doresc cu toata fiinta mea.
Esti al meu,iubire-ti daruiesc,
Esti totul pentru mine,te iubesc!
(Enigma)

Iubirea matura...mai putin curaj..mai multa tarie de caracter...tacuta si inteleapta

Este acea iubire care apare atunci cand s-au potolit hormonii, cand s-au stins toate nalucirile tineretii, cand lasi nelinistile deoparte pentru ca ai capatat intelepciunea de a sti ce vrei. Iubirea matura este implinire. Tinerete spre copilarie. Este calitate. Inseamna reinnoire. Dovezi. Gesturi marunte. Poate mai putin curaj. Dar mai multa tarie de caracter.

Multi nici nu vor sa auda ca exista un altfel de Ea, un altfel de El, o altfel de Poveste, o altfel de iubire… o Iubire Matura, batatorita de ploi, uscata de soare, improspatata de roua, trecuta prin foc si sabie. Dar rabdatoare, respectuoasa, frumoasa… incredibil de frumoasa... Multi nici nu vor sa o numeasca iubire. Numesc iubire doar focul acela pasional care iti curge rapid prin vene, se lasa cu tunete si fugere naprasnice, te lasa cu lacrimi si suferinti adanci, cu cicatrici de neiertare si neputinte de uitare, te consuma din cap pana in picioare…
Multi numesc demodata aceasta iubire cu parfum de vechi si de nou, aceasta iubire tacuta si inteleapta… Multi nici nu vor sa inteleaga ca nu este neaparat necesar sa strigi acest sentiment cald si placut in toate colturile lumii, ca nu trebuie sa il expui galagios, ca nu trebuie sa faci parada de el, ca nu trebuie sa te bati cu pumnul de piept ca tu nu il lasi sa moara. Pentru ca il ai in ziua de astazi langa tine. Si il vrei si in ziua care va urma celei de astazi, celei de maine. Si il ai in continuare... Si de fapt sa faci ceva ca sa nu il lasi sa moara…

Multi cred ca fac referire la povesti de adormit copiii daca spun ca zilele, saptamanile, lunile, grijile, problemele, anul, anii, anii pot trece peste ea, iubirea matura, si ea, iubirea matura, sa nu se maturizeze de tot. Multi nici nu s-au gandit vreodata ca iubirea matura are gustul dulce amarui al vinului rosu. Acel vin rosu de esenta tare, mai bun pe masura ce trec anii, mai parfumat pe masura ce zace intre scandurile butoiului… Acel vin in care poti sa torni apa pentru ca tot nu o sa-i dezlegi savoarea, tot nu o sa-i alterezi gustul… acel pahar de vin caruia ii iubesti forma… acel pahar de vin caruia ii vezi zgarieturile, dar le accepti firesc gandind sagalnic ca vinul nu s-ar vedea atat de frumos in pahar daca zgarieturile nu ar fi acolo…. Acea iubire care accepta, cere, da, primeste… dar nu cere sa il transformi sau s ail schimbi pe celalalt ca sa il poti iubi. Acel vin care nu se oteteste peste noapte… aceasta iubire care nu se stinge brusc.
Iubirea matura nu iti da ameteli si batai de inima in stomac, dar iti da batai de inima regulate si pertinente, iti da echilibru. Nu te imbatraneste… nu, nu… iubirea matura este cea care te face sa te simti ca un copil, iubirea matura este cea in care pe chipul ridat al partenerului vezi ochii aprigi de adolescent. Iubirea matura este acea iubire care apare atunci cand s-au potolit toti hormonii, cand s-au stins toate nalucirile tineretii, cand lasi nelinistile deoparte pentru ca ai capatat intelepciunea de a sti ce vrei. Iubirea matura este implinire. Tinerete spre copilarie. Este calitate. Inseamna reinnoire. Dovezi. Gesturi marunte. Poate mai putin curaj. Dar mai multa tarie de caracter. Inseamna sa ajungi la destinatia calatoriilor tale. Sa gasesti sensul tuturor iubirilor care au trecut prin viata ta. Sa traiesti fericit. Sa-l lasi si pe celalalt sa traiasca fericit langa tine.

Kelly Family - An Angel

Amarele nelinisti

Cresc nelinistile-n noi ca veninul in guse de serpi.
Spre ireala zari ale gandului negru
ne indeamna haotice ascunzisuri
ale sufletului nostru bantuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da linistea,
linistea in care sa nu mai simtim ca suntem aievea,
dupa care tanjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde in colturi apar si cresc tristetile,
tristetile cenusii, tristetile mai sumbre dacat moartea?
Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod,
Cum viermii sfartecand un creier intr-un sicriu de lemn putred,
atunci cand planam in zbor frant dincolo de zarea constiintei
si gandurile noastre nu mai au sperante,
si sufletele noastre nu mai au vise?
Cand suntem pustii ca nesfarsitele, vastele deserturi
ce nu au nici nisip, nici gheturi eterne sa le acopere?
Cand dincolo de noi si de sufletele noastre nu mai e nimic,
Cand vantul negru-al nefiintei ne bantuie amar,
neinchipuit de amar si fara sens?...
(Charles Baudelaire)

Unei...trecatoare...

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înalta si subtire, durere maiestuoasa
În voalurile-i negre de doliu, fastuoasa
Si mîndra, o femeie trecu prin fata mea

Cu sprinten mers si zvelte picioare statuare.
Eu ma-mbatam privind-o si beam ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vînat de uragane plin,
Placerea ce ucide si vraja care doare.

Un fulger... apoi noaptea! - Faptura fara drum,
Tu care cu-o privire m-ai renascut deodata,
Abia în vesnicie te voi vedea de-acum?

În alte parti, departe! tîrziu! sau niciodata!
Caci nu-mi cunosti cararea, nu stiu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic draga, o, tu care stiai!

Exista din punct de vedere psihologic asa numitele “suflete pereche”?

Exista din punct de vedere psihologic asa numitele “suflete pereche”? Si daca da, cum iti dai seama ca un anume suflet este tocmai sufletul TAU pereche? Facand abstractie de portretul sau fizic, care ar putea sa fie acele trasaturi de personalitate care te-ar determina sa crezi ca tocmai ai gasit persoana potrivita? Are sufletul tau pereche un anumit profil psihologic? Exista o lege a atractiei si la nivelul personalitatii umane? Cat de adevarat este faptul ca, ignorand celelalte personalitati existente, contrariile se atrag, incercand sa se gaseasca? Si cine este Paul Dobransky?
Paul Dobransky este un psiholog american renumit, autor al cartilor The Secret Psychology of How We Fall in Love (Psihologia secreta a iubirii) si The Power of Female Friendship (Puterea prieteniei feminine), expert in psihologia cuplului si a relatiilor. De ce este atat de interesant sistemul sau de clasificare a personalitatilor umane si a tipurilor de relatii care se stabilesc intre persoane? Iti spunem in articolul urmator. In “Psihologia secreta a iubirii’, psihologul dezbate o teorie mai mult decat incitanta. Iar daca ai putina rabdare si vrei sa descoperi carui tip de personalitate ii apartii si cum ar trebui sa fie sufletul tau pereche, testul KWML (King, Warrior, Magician, Lover) este extrem de interesant. Il poti face aici: http://www.kwml.com/contemplate/assembler.php?page=welcome
Conform unei legi neintelese a atractiei, energiile opuse graviteaza una in jurul celeilalte, atragandu-se si cautandu-se reciproc. Conform teoriei psihologului, energia care face ca doua fiinte umane sa fie perfect compatibile este STIMA DE SINE. Psihologul este de parere ca aceasta energie umana –stima de sine- poate fi impartita in doua categorii: ‘binele pe care il oferi celorlalti” si “increderea pe care le-o oferi celorlalti” care reprezinta polii opusi catre care fiecare personalitate umana graviteaza. Din punct de vedere emotional, exista doua categorii de persoane: persoanele cu un comportament maternal, protectiv, cele care urmaresc si se ingrijesc de binele celorlalti si persoanele cu un comportament “paternal”, increzator, orientate catre actiune, persoane care urmaresc sa sporeasca increderea celor in jur in ei insisi.
Totodata, dintr-un punct de vedere intelectual, exista persoane analitice, rationale, ordonate, care isi folosesc mai mult partea stanga a creierului si persoane creative, flexibile, pline de umor, care se folosesc mai mult de partea dreapta a creierului si care urmaresc sa te faca sa te simti bine in prezenta lor. Evident ca aceste persoane au si trasaturi negative: cei din prima categorie au tendinta de a dezvolta un comportament obsesiv, pot deveni tipicari, au tendinta de a tine lucrurile sub control. Cei din a doua categorie au tendinta de a fi dezordonati, distrati, lipsiti de concentrare si atentie.

Luand ca punct de vedere cele doua aspecte (emotional si intelectual), Paul Dobransky ajunge la concluzia ca absolut fiecare individ (inclusiv propria persoana, cei dragi, persoanele de sex masculin, persoanele de sex feminin, etc.) apartine unuia dintre cele patru profile de personalitate cunoscute sub numele de REGE/ REGINA, RAZBOINIC, MAGICIAN, AMANT (simboluri folosite pentru prima oara in psihologia Jungiana).
Conform teoriei atractiei psihologice a lui Dobransky, Tipul Rege/ Regina este compatibil cu tipul Magician, iar tipul Razboinic este compatibil cu tipul Amant. Aceste perechi au o structura temperamentala diferita si exista, datorita acestor opozitii temperamentale, o mare putere de atractie intre ele. Profesorul Dobransky numeste aceste perechi “suflete pereche’, personalitati care tind sa se caute si sa se completeze unele pe altele din punct de vedere social, emotional si intelectual. Iata, conform viziunii lui Dobransky, care sunt cele patru tipuri de personalitati, trasaturile psihologice si comportamentale sociate si care le sunt sufletele pereche. Opozitiile nu doar se atrag, spune Dobransky, dar se si completeaza…
Regii/ Reginele – Regii si reginele medievale aveau intotdeauna grija de regatul si supusii lor, veghind totodata asupra binelui propriei persoane. Arhetipul regilor/ reginelor este asociat unui spirit nobil, unui spirit de organizare foarte dezvoltat, unui sentiment puternic al responsabilitatii si al datoriei, capacitatii de a lua decizii pentru binele celorlalti, abilitatii de a da directive, de a coordona oamenii si de a le oferi protectie. In societatea moderna de astazi, Regii/ Reginele sunt acele persoane care strang in jurul lor grupuri de oameni. Sunt persoane preocupate de binele emotional al celor din jur, avand tendinta de a proteja si de a ocroti. Regii/ Reginele exceleaza in a da cele mai eficiente sfaturi, adorand sa li se ceara opinia. Sunt diplomati/diplomate din fire. Ei sunt cei care planifica si fac regulile intr-un grup. Au uneori o atitudine pasiva, de superioritate si se asteapta sa fie iubiti, apreciati, respectati, curtati, amuzati de ceilalti. Sunt firi analitice, folosindu-se de partea stanga a creierului.
Psihologic vorbind, personalitatea compatibila Regilor/ Reginelor este cea a Magicienilor. Magicienii sunt efervescenti, spontani, “sufletul” grupurilor si al petrecerilor, cei care aduc non-conformism si noutate in viziunea traditionalista a Regilor/ Reginelor. Relatia dintre Magicieni si Regi/ Reginii este cea ideala, oferindu-si reciproc stimulare intelectuala si emotionala. Regina este fascinata de Magician, Magicianul nutreste o admiratie netarmuita pentru Regina.
Razboinicii – Razboinicii apartin si ei personalitatilor analitice, rationale si practice, folosindu-se ca si Reginele/ Regii de partea stanga a creierului. Spre deosebire de acestia, beneficiaza de mai multa incredere, mai mult curaj, avand tendinta de a insufla incredere in ei insisi si persoanelor din jur. Telurile lor au o finalitate practica si imediata, fiind capabili sa duca repede si eficient la bun sfarsit o sarcina pe care i-ai atribuit-o. Se bucura de un organism puternic si rezistent, iubind sportul si miscarea. Actioneaza rapid, sunt directi, disciplinati, combativi, nu se intind la vorba si doresc recunoasterea rolului pe care il au intr-un grup. Devin atasati rolului lor de razboinic-protejator. Chiar daca par uneori lipsiti de afectiune, isi apara cu strainicie grupul de care apartin, .
Razboinicii sunt atrasi si intrigati de personalitatea Amantilor (sensibili, afectuosi si emotionali, prea inceti in miscari ca sa se initieze in anumite actiuni). In Evul Mediu, razboinicii obisnuiau sa-i apere pe Amanti si sa-i instige la actiune, adorand in acelasi timp sa le asculte povestile si cantecele romantice de dupa batalie. Razboinicii si Amantii sunt suflete perfect compatibile. Razboinicii si-ar da si viata sa ii apere pe Amanti.
Magicienii - Magicienii sunt persoane vesele, joviale, pline de vitalitate, creative, increzatoare, cu o energie aproape inepuizabila si o emotionalitate ridicata, spune Paul Dobransky. Sunt oamenii momentului, adorand sa se bucure de “acum”, de clipa, de spectacol. Niste raritati….  Adora sa creeze spectacol, sa fie in centrul atentiei, sa straluceasca (uneori o fac fara intentie sau efort), sa daruiasca din talentele lor si celor din jur. Sunt si creativi, dar si orientati catre actiune. Se simt vii si fericiti de fiecare data cand au ocazia sa performeze in fata unui public sau a unui grup de oameni si cand pot sa-si manifeste darurile cu care au fost inzestrati. Din aceasta categorie fac parte artistii, speakerii, oamenii de afaceri remarcabili, agentii de vanzari remarcabili, etc, Se folosesc mai ales de partea dreapta a creierului si, din punct de vedere al Increderii in sine, urmaresc sa ofere binele celor din jur amuzandu-i, surprinzandu-i. Uneori, dispar din centrul atentiei la fel de repede pe cat se propulseaza.
Magicienii au nevoie de un partener protector, afectuos, rational, pe care sa se poate baza si care sa ii tempereze firea pasionala, aducandu-l cu picioarele pe pamant. Magicienii dezvolta o relatie frumoasa si armonioasa cu Regii/ Reginele ale caror sfaturi si sustinere le sunt necesare. Firea logica, analitica a Reginei/ Regelui se completeaza minunat cu firea inflacarata a Magicianului.
Amantii - In Evul Mediu, Amantii obisnuiau sa scrie poezii si povestiri pentru a-i amuza si a-i emotiona pe ceilalti, punand in ele tot patosul si toate trairile. Dupa batalie, Razboinicul adora sa-si linisteasca sufletul ascultand cantecele si istorioarele Amantului. Amantii sunt timizi in public si nu-si pot stapani o anumita stangacie atunci cand se afla in grupuri sociale mai mari. Atunci cand nu se simt in largul lor, au tendinta de a parea neincrezatori. In societatea actuala, Amantii sunt firi pasnice, visatoare, cu o imaginatie bogata, blajine, cuceritoare prin delicatete, loiale si urmaresc sa ofere bine celor din jur. Sunt firi extrem de afectuoase si creative. Chiar daca sunt sensibili si emotionali, au tendinta de a-i proteja pe cei din jur. Multe din marile idei ale lumii vin din partea lor... Sunt receptivi, empatici si stiu sa asculte, putandu-se conecta cu usurinta la trairile si sentimentele celor din jur. Echilibrul si-l gasesc de multe ori in singuratate. Au dificultati in chestiuni precum gestionarea banilor, luarea de decizii importante pentru viitorul lor sau confruntarea fizica cu ceilalti.
Din aceasta categorie fac parte poetii, scriitorii, o anumita parte din muzicieni si cantareti (muzica soft, cu o oarecare sensibilitate), oamenii cu vadite inclinatii artistice. Psihologic vorbind, sufletul pereche al Amantului este Razboinicul. Amantul adora sa-si exercite afectiunea asupra Razboinicului, sa-l emotioneze, sa-i scoata la iveala latura sa sensibila. Razboinicul adora ca Amantul sa-l incante cu minunatele sale idei. Alaturi de el se deconecteaza de indatoririle sale practice.
(preluat GARBO)

Citatul zilei 09.12.2010

Nu trai in trecut, nu visa la viitor, concentreaza-ti toate eforturile in prezent.
Buddha

FRUMOS...

Baboi ft. Puya & Ruxandra V. - Efectul Banului

Puterea gandului

Suntem creatori, suntem creatii si, invididual, purtam un aflux de energie. Suntem parte a universului, putem atrage raul in momentul in care punem raul in fata. Gandurile aduc deopotriva energie pozitiva si negative, gandurile ne pot transforma chipurile, ne pot echilibra sau dezechilibra energetic, ne pot aduce sau ne pot rupe de intreg universal nostru relational. Gandurile sunt forte dinamica, in evolutie, in alergare, in graba. Gandurile misca...

Cu siguranta ai auzit de legea atractiei, de felul credul in care unii cred ca daca iti pui o dorinta si te gandesti la ea intens, intens de tot, totul iti pica din cer cu exact forta gravitationala cu care te simti atras catre ea. Poate ca nu dai doi bani pe teoriile spiritualiste ale fericirii, poate ca de fiecare data cand ti-ai spus ca o sa fie bine s-a intamplat sa fie rau. Poate ca ii consideri nebuni pe cei care cred in puterea gandului, crezand ca pot influenta, ba chiar controla evenimentele din viata lor, din viata altora. Un gand pozitiv nu te poate trezi din boala. Nu iti da jobul inapoi cat ai bate din degete. Nu te ajuta sa iti gasesti scopul, sensul, echilibrul, armonia. Nu te scapa de o criza financiara. Nu te promoveaza pe tine in locul colegului tau. Faptul ca visezi (visezi mult acest lucru, iar de dorit iti doresti si mai mult!) sa fii milionar nu iti depune milioanele in banca. Puterea gandului nu este atat de mare, de infinita, iar noi oamenii limitati prin natura noastra. Fara sa vrem credem asta si ne dezvoltam puterea gandului prea putin.

Te-ai vazut in oglinda in momentele tale mai putin fericite (cand te doare ceva, cand iti este foame, sete, somn, cand ai ajuns la epuizare). Ce-ai vazut? Un chip devitalizat, tinzand sa-si piarda din personalitate, forma si energie, ochi care transmit prin puterea gandului un mesaj de nefericire. Te-ai uitat in oglinda indragostita, cand iubesti, cand ai cea mai buna dispozitie din lume, cand esti cea mai mare admiratoare a ta, cand te privesti cu incantare, pasiune, descoperire ca si cum atunci te-ai vedea pentru prima oara si te-ai declara cea mai buna prietena a ta. Iti place ceea ce vezi si te vezi frumoasa, vezi cum ridurile se netezesc, capeti un tonus energetic remarcabil, ochii stralucesc, buzele sunt orientate ascendent, fata capata schita zambetului, vitalitatea si energia se citesc in conturul ei. Vezi ce putere au gandurile pozitive asupra ta? Circumstantele sunt sesizabile pe chip, ceea ce ni se intampla spiritual si psihic ne afecteaza fizic. Trebuie sa inveti cum sa-ti abordezi gandul. E greu sa faci acest lucru mai ales cand in mintea ta se duce o permanenta batalie pentru suprematia gandului, cand intr-un singur minut prin minte iti trec cel putin 100 de ganduri. Cu viclenie, cu arta, constientizand ca iti poti stapani gandurile, cu siguranta ca ti se vor supune, cu certitudinea ca veti deveni cei mai buni prieteni, impreuna cu gandurile tale vei infrunta lumea intreaga si alte sute de persone, de piedici, de medii nefavorabile pentru a indeplini ceea ce iti doresti.

Nikki Owen, adept al tehnicii programarii neurolingvistice, a apelat la un experiment simplu “(testul dragoste-ura” il numeste el) la care au participat sute de femei folosindu-se de… mere, fructe ce au in compozitie 60% apa, procent in care apa se regaseste si in corpul uman. Prima jumatate taiata a fost pusa intr-un recipient pe suprafata caruia a fost lipita o eticheta cu “iubire”si timp de o saptamana participantilor le-a revenit datoria de a impartasi marului cuvinte frumoase, pozitive, pline de afectiune si caldura. Cealalta jumatate de mar a fost pusa intr-un alt recipient pe care a fost lipita eticheta “ura”. Din nou, participantii au trebuit sa transmita acestei jumatati de mar mesaje ostile, distructive, incarcate de negativism si ura. La sfarsitul saptamanii, jumatatea de mar pe care scria “ura” era mai stricata si intr-un stadiu mai avansat de degradare decat cealalta. Poate ca un experiment ce consta in taierea marului in doua jumatati si manifestarea sentimentelor fata de cele doua jumatati de mar suna de-a dreptul banal, smintit si idiot, insa este un experiment extraordinar ce denota puterea gandului nu doar asupra psihicului, dar si a fizicului. Rezultatele nu pot fi negate, iar micul experiment il poti incerca si tu acasa.
Nikki Owen este de parere ca mentinerea frumusetii si a tineretii fizice depinde in mare masura de felul in care ne adresam noua insene, spunandu-ne cuvinte pozitive, adoptand ganduri optimiste sau avand o peceptie mai fericita asupra vietii. Ar trebui de asemenea sa constientizam impactul pe care gandirea il poate avea asupra infatisarii. “In interiorul sau, fiecare dintre noi are puterea de a-si crea viata pe care si-o doreste”, afirma acesta. Concluziile experimentului lui Nikki se bazeaza pe o alta teorie celebra, cea a profesorului japonez Masaru Emoto.
Conform cercetarilor lui Masaru Emoto, moleculele din cristalele de apa pot fi influentate de gandurile, cuvintele si sentimentele noastre, determinand in consecinta forma cristalelor. Apei i-au fost adresate doua tipuri de mesaje verbale diferite: pozitive si negative. S-a observat ca moleculele de apa expuse mediilor afectuoase, fericite si mesajelor verbale de tip pozitiv au format cristale simetrice, proportionale, in timp ce moleculele de apa expuse influentelor neplacute si cuvintelor au capatat forme neregulate. Daca apa este influentata de gandurile noastre, daca un mar este receptiv la puterea mintii noastre, la sentimentele noastre negative si pozitive, la emisiile si vibratiile noastre emotionale ganditi-va ce impact urias avem noi asupra noastra.... Sentimentele negative, frustrarile, mania, ura, gelozia, ranchiuna, dorinta de razbunare ne afecteaza corpul psihic si pe cel fizic, atacand celulele corpului, organele, favorizand boli de inima, ficat, cancer, etc. La polul pus, sentimentele pozitive vindeca, conduc spre armonie, echilibru, spre intregirea ca sens.

Trupul, ca si chipul , poate lua forma gandurilor. Puterea gandului se manifesta la nivelui diferite, insa depinde de tine sa fie incredibile. Suntem creatori, suntem creatii si, invididual, purtam un aflux de energie, suntem parte a universului, putem atrage raul in momentul in care punem raul in fata. Cand lasam gandurile negative sa ne invadeze mintea, se declanseaza un lant al prabusirilor. Prima atrage pe a doua dupa sine, cea de a doua creeaza premizele celei de-a treia si de aici se da cale libera raului inevitabil. Prabusirea finala este cauzata de primul gand negativ. Victoria personala este consecinta primului gand pozitiv.

Cand lasam gandirea pozitiva sa ne ghideze, devenim purtatorii unui magnet, magnet care atrage binele, frumusetea, armonia, vointa. Vibratiile dorintelor noastre sunt la unison cu cele ale dorintelor lucrurilor din jurul nostru. Cand mintea este invadata de ganduri pozitive, se creeaza premizele indeplinirii scopului propus. Subconstientul are posibilitati nelimitate Gandul este o forta dinamica, in evolutie, in alergare, in graba. Gandul misca. Gandul se ia. Gandul creeaza. Molipseste. Imbolnaveste si da viata. Putem face multe cu puterea gandului.... Gandurile aduc deopotriva energie pozitiva si negative, gandurile ne pot transforma chipurile, ne pot echilibra sau dezechilibra energetic, ne pot aduce sau ne pot rupe de intreg universal nostru relational.

Primesti ganduri pozitive de la cei din jurul tau, le imparti la randul tau. Este o singura si mare lege, un singur si mare secret: dai, ti se da. Este asa simplu precum pare… The good you do comes to you back. Este legea nescrisa a bumerangului. Gandurile noastre reprezinta darul pe care l-am primit odata cu constientizarea. Suntem un miracol si trebuie sa ne fim recunoscatori pentru ceea ce suntem si sa profitam de puterea extraordinara a mintii umane. La urma urmei, tot ceeea ce ne este specific noua, fiintelor umane, sunt gandurile… Daca un incendiu ne-ar distruge peste noapte tot ceea ce am realizat intr-o viata pamanteana intreaga? Daca in urma unui cutremur, am ramane fara toti cei dragi? Daca o boala grava te-ar pune in imposibilitatea de a realiza fizic ceea ce ne visam sau ne doream de o viata intreaga? Cu ce am mai ramane? Cu noi si gandurile noastre....

Dana Negoita

Subconstientul....

Subconstientul respira odata cu tine. Da-i ceea ce merita si vei primi ceea ce meriti. Ofera-i impresii pozitive, ofera-i deschidere, ofera iertare si intelegere fata de cei care ti-au gresit, elibereaza toate tensiunile si resentimentele pe care le-ai acumulat si fii sigura ca iti vei primi inzecit recompensa.

“Orice lucru pe care mintea si-l imagineaza si crede in el devine realizabil” – Napoleon Hill
In mod inexplicabil, avem tendinta de a cobori tonul vocii atunci cand ne aflam intr-o incapere in care se afla o fotografie reprezentand o biblioteca. In mod straniu, daca iti spui in gand, cu convingere, inainte de a dormi, ca este necesar sa te trezesti la ora 7, te vei trezi, fara ajutorul alarmei, la ora 7. Intr-un mod ciudat, cu ajutorul hipnozei, poti induce in subconstientul unei persoane si la nivel fizic simptomele unei boli. In mod miraculos, prin rugaciune puternica si perseverenta, poti induce vindecarea unei boli considerate incurabile.
Spune-i unei persoane ca nu a facut nimic bun in viata si acea persoana o sa fie convinsa ca nu a facut nimic bun in viata sa. Spune-i unei persoane ca este cea mai frumoasa din lume si vei vedea cum chipul sau se lumineaza de frumuste. Unii cercetatori geniali ai lumii au gasit in timpul somnului solutii la problemele la care nu gaseau rezolvare in timpul starii de veghe. Sugestiile, gandurile si sentimentele umane pot influenta chiar si moleculele din cristalele de apa, generand o forma proportionata sau disproportionata a cristalelor. Nu este mintea cea mai puternica arma care se afla la dispozitia omului?... Nu dispune subconstientul de o putere incredibila?...
Subconstientul, forta dinauntru care te aduce langa ceea ce-ti doresti
Ceea ce vezi, crezi, simti si gandesti este trimis mai departe subconstientului. Subconstientul respira odata cu tine. Subconstientul inspira impresiile tale. Da-i ceea ce merita si vei primi ceea ce meriti. Ofera-i impresii pozitive, ofera-i deschidere, ofera iertare si intelegere fata de cei care ti-au gresit, elibereaza toate tensiunile si resentimentele pe care le-ai acumulat si fii sigura ca iti vei primi inzecit recompensa. Tot ceea ce iti oferi interior si toate gandurile pozitive pe care le emiti catre ceilalti vor atrage catre tine gandurile pozitive ale celorlalti. Indiferent daca sunt negre, albe sau gri, subconstientul nu va intarzia sa-si manifeste reactiile fata de aceste ganduri. Spune-i ca iti doresti un anume lucru si imagineaza-te cat de fericita esti atunci cand obtii acest lucru. Spune-i in mod constant, convinsa de posibilitatea implinirii dorintei tale. Fa acest lucru cand esti relaxata si destinsa, cand te eliberezi de toate grijile si nelinistile. Imaginea mentala pe care ti-o proiectezi in minte la nivel vizual, cu perseverenta, cu convingere, se poate transforma in realitate imediata. Subconstientul va face astfel incat, prin preajma circumstantelor, a intamplarii sau a sansei, sa primesti ceea ce i-ai spus ca iti doresti. Cere-i subconstientului si iti va da…

Subconstientul nu merge la culcare odata cu corpul tau, el ramane activ 24 de ore din 24, supraveghind si veghind gandurile. Subconstientul nu elibereaza idei, insa le accepta ca adevarate pe cele pe care mintea constienta le percepe ca atare. Sugestia in sine are puteri miraculoase sau malefice. Poate distruge sau poate conduce catre lucruri minunate, pozitive. “Sunt fericita”, “sunt sanatoasa”, “am gasit jobul care imi aduce atisfactie”, “am aflat acea iubire care ma face sa ma simt mai implinita” sunt sugestii mult mai puternice decat “”voi fi fericita”, “voi fi sanatoasa”, “voi gasi jobul care sa imi aduca satisfactie”, “voi gasi acea iubire care sa ma faca sa ma simt implinita”. Autosugestia poate face acelasi lucru. Heterosugestia (sugestia venind din partea altor persoane) are si ea proprietati identice. Manipularea si controlul emotional se folosesc spre exemplu de puterea negativa a heterosugestiei. Poti sugestiona unui om sa devina ceea ce vrei tu pana cand acesta devine ceea ce vrei tu.
Mintea este un intreg alcatuit din doua componente si nu i se poate nega caracterul sau dual. “In mod obisnuit ele (componentele) sunt numite mentalul obiectiv si mentalul subiectiv, adica mentalul constient si mentalul inconstient, spiritul treaz si cel care doarme, eul de suprafata si eul profund, mentalul ce supravegheaza actiunile voluntare si cel ce supravegheaza actiunile involuntare, masculinul si femininul, constient si inconstient”, spune Joseph Murphy in cartea sa "Puterea extraordinara a subconstientului tau" . Pentru a ne face sa intelegem, Murphy aseamana metaforic mintea umana unei gradini: “ Dumneavoastra sunteti gradinarii care planteaza in cursul zilei diferite seminte ( ganduri intretinute in subconstientul propriu). Ceea ce “semanati” acum in subconstient veti “culege” mai tarziu ca efecte, in corpul si in destinul dvs.”
Mintea reprezinta cu siguranta o putere incredibila insa nimeni nu ne invata cum sa folosim aceasta putere. Ca sa generezi sau sa dai nastere acelor lucruri pe care le doresti in viata trebuie sa preiei mai intai controlul asupra mintii. Pentru a imprima subconstientului acea stare pe care doresti sa o ai sau acel lucru la care ai visat, trebuie sa presupui ca deja ai obtinut acel lucru. Imprimand subconstientului frici, experiente negative, conditionari, le vei scoate la iveala in realitatea concreta si iti vei reduce sansele de a ajunge acolo unde doresti. Imaginea mentala si proiectarea ei cu perseverenta si credinta in subconstient reprezinta secretul de a obtine de la subconstient tot ceea ce iti doresti. Vizualizeaza dorinta pe care o ai. Confera-i dorintei tale o imagine vizuala si mentine-o in minte suficient de mult timp incat sa crezi in ea. Bucura-te ca si cum dorinta ta ar fi realizata. Mai devreme sau mai tarziu, subconstientul va face astfel incat aceasta dorinta sa fie pusa in practica.
Sunt genul de persoana care nu reuseste sa vada soarele intr-o zi cu soare daca in mintea ei sunt numai nori. Sunt genul de persoana careia daca ii arati partea alba a lucrurilor, o sa-ti demonstreze ca exista si o parte gri. Sunt genul de persoana care atunci cand iese din casa si isi spune ca astazi o sa aiba cea mai insorita zi din viata ei, afara incepe sa ploua cu galeata. Nici dupa lecturarea cartii “Puterea extraordinara a subconstientului tau” de Joseph Murphy, situatia, norocul, viata si destinul meu nu s-au schimbat radical. Nu inca… Am realizat insa ca subconstientul are o putere fantastica. Aceasta putere, daca stii cum sa o exploatezi, te poate aduce chiar langa ceea ce vrei…De astazi o sa-i testez puterea.
Am conturat mai sus cateva dintre ideile cartii “Puterea extraordinara a subconstientului tau”. O recomand ca pe o lectura revigoranta, care te face sa te trezesti, sa iti doresti, sa lupti cu tine insati, sa stii ce sa-i ceri subconstientului, sa-l faci sa indeplineasca dorintele.
(preluat din Garbo)

Nasterea unei definitii

Să vinzi piei de closca la gura Labirintului
intocmai lui Borges
numit în derâdere inspector al pietii de pasari din Buenos Aires
si să te iei în serios
de parca-ai fi dereticat cotete cu vulturi
de parca-ai fifacut ordine în colonia de pelicani.
Trebuie intretinuta o anumita confuzie
ca legatura dintre hotul de buzunare si canguri,
altfel bietului reporter i se apleaca de-atita realitate
iar criticul literar acuza în sfirsit marea
ca-i prea manierista...
Astfel indraznesc eu să numesc viata:
acea cazna fertila a obiectelor
de-a deveni altceva decit sint
(Mircea Dinescu)

Citatul zilei 07.12.2010

Efortul isi arata roadele dupa ce o persoana refuza sa se opreasca.
Napoleon Hill

Plantuta mea....IUBIRE...

Stau ghemuita cu "plantuta" mea la san.Respir usor..parca mi-e teama sa n-o trezesc prea devreme..azi de ziua ei.Oare plantutele stiu ca au si ele o zi?O zi in care Dumnezeu a vrut ca ele sa prinda viata?E asa frig si intuneric aici....Cineva asa a vrut..ca noi doua sa stam departe de el...poate pentru a ne uita...sau in speranta ca noi il vom uita...Importanta e plantuta...mi-a fost teama ca ea nu va rezista fara lumina..ca va muri..Dar nu,ea s-a dovedit puternica...firava asa cum e...
-Te-ai trezit iubita Camelie?
-Doamne plantuta,tu vorbesti cu mine din nou?
Intotdeauna am crezut in minuni...E o minune..Plantuta mea vorbeste dupa luni cu mine...chiar azi de ziua mea,de ziua lui..de ziua ei...
-Plantuta cum te simti azi?Stii?E ziua ta...
-E ziua mea?Si cati ani am?
-Esti micuta...ai doar zece luni...Pe sapte februarie vei implini un an...
-A ,da?Si cum ma cheama?
-IUBIRE te cheama plantuta mea draga...IUBIRE...
-Draga mea Camelie...si tu esti o plantuta?Ai nume de floare..
-Nu plantuta..eu nu sunt floare..ci un mic sufletel ce te iubeste enorm pe tine..care si-a facut griji pentru tine aici fiind...
-De ce?Tu mi-ai dat viata,m-ai ingrijit,mi-ai vorbit,mi-ai cantat,m-ai mangaiat..mi-e bine langa inimioara ta..
-Nu eu ti-am dat viata.Stii?Imi amintesc totul mai putin cine mi-a dat mica samanta de care eu am avut mare grija ulterior.Te-am pus cu dragoste in pamant..era iarna si frig..dar eu iti vorbeam te incalzeam..si am sperat sa rasari..sa cresti..sa devii..frumoasa de azi.Si Dumnezeu mi-a ascultat rugamintea.In mai erai deja frumoasa..aveai si un mic bobocel.
-Cum arat draga Camelie?
-Ai frunze cerate verzi,frumoase..si boboci bleu ca privirea mea iubita,ca cerul senin al tuturor diminetilor de mai...
-Si flori?De ce nu am flori?
-Pentru ca aici e frig si intuneric...Dar intr-o zi..vom iesi de aici.Eu,sub picaturi de ploaie,fulgi de nea,sau raze de soare..voi intelege ca totusi exist,iar tu..iubita plantuta..vei inflori..vei fi iubita si admirata de toti ce te vor privi..
-Vreau!Cand se va intampla asta?
-Cand va vrea Dumnezeu..Trebuie sa-ti mai spun ceva.Ursitoarele tale..ti-au prezis ca doar eu sa stiu cum te cheama.Afara..toti te vor indragi,dar nimeni nu te va striga vreodata...IUBIRE..Posibil sa te intristeze asta..dar te vei obisnui..
-Dar ma vei striga tu Camelie..si-mi ajunge...jur!
-Intr-o zi voi pleca si eu...vei ramane singura...si-atunci...
-Nu-mi place ce spui..si eu?Voi pleca si eu?
-Nu..tu vei trai mult..mereu..te vei face si mai frumoasa si vei incalzi multe inimi cu gingasia si frumusetea ta...Un lucru e bine sa stii...poti deveni nemuritoare doar prin ce vei reusi sa lasi in inimile celor din jurul tau.Sa nu fii rea.Poate un copil iti va rupe vreodat un mugure..Tu sa nu-l intepi si sa nu plangi.Sa constientizezi ca exact in acel loc va creste alt mugure,mai viguros si mai frumos...Promiti plantuta?
-Da Camelie...dar el...unde e el de ziua noastra?
-Are grija de el,de viata..si nu numai.Eu simt ca e cu noi..chiar daca nu e...Intelegi?Se gandeste la tine..daca ai mai crescut...Ii e dor de tine..de noi...Deci..e cu noi...
-Eu nu mi-l aduc aminte iubita Camelie...eram asa micuta in luna mai...E frumos?
-Foarte frumos...ii semeni...bleu e culoarea lui preferata...Intr-o zi va veni sa te vada...iar daca nu va reusi...sa nu te superi...el te iubeste la fel de mult ca si mine...dar are viata lui...trebuie sa respectam asta..
-Si tu?Tie nu-ti e dor de el?
-Te am pe tine IUBIRE....e ca si cum ar fi mereu cu mine...te am, pe tine!
-Mda...eu nu inteleg  chiar tot...dar imi place numele meu...IUBIRE....va multumesc ca mi-ati dat viata....nu va voi parasi inimile niciodata..promit!
-E tarziu draga plantuta...hai sa dormim...poate-l vom visa...atunci aceasta zi ar fi chiar perfecta...vrei?
-Da,vreau...tot ce vrei tu vreau si eu...TE IUBESC!
-Si eu te iubesc draga mea plantuta...sa visezi frumos!
Sunt fericita...plantuta mea vorbeste...si ma iubeste...ce mi-as fi putut dori mai mult in aceasta speciala zi?
Noapte buna tuturor ce-au cunoscut iubirea adevarata macar o data-n viata...

Sus

Era ceva în atmosfera,
o boare uscata, un aer incins,
parca s-ar fi scuturat o cometa
scapata pe sens interzis.

Carele se rasuceau descriind
variabile intersectii
pe Calea Lactee marsaluiau
nevazuti meteoritii.

Tu erai mult mai departe de ei
intr-o directie contrara,
să te ajung mi-ar fi trebuit
treizeci de ani si o vara.

Nu-ti vedeam decât un colt de obraz,
paru-ti cazuse pe frunte,
numarai satelitii de tinichea
ca pe niste margele marunte.

Ti-am făcut semn si tu ai raspuns,
sau poate mi se paruse doar mie,
s-ar fi putut să mă-nsel,
cine stie!?

In atmosfera era cu siguranta ceva,
un sentiment cosmic rebel,
te-am sunat, te-am sunat, te-am sunat,
si n-ai raspuns la apel.
(Daniel Dragan)

Umbra

Cuvintele au umbra
ca pietrele de hotar
ca arborii si vita de vie
ca adevarul
dincolo de care

e inca ceva.
(Daniel Dragan)

Holograf, Te voi iubi

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.
(Nichifor Crainic)

Sa fiu doar...a ta.....

Nu sunt poet sa scriu mai bine
Nu sunt o lacrima divina
Nu sunt o stea ce rasare
Dar sunt o inima ce doare.
Nu-mi ajung cuvinte
Sa scriu ce-a fost cindva
O dragoste fierbinte
Ce n-o voi regreta
As vrea sa uit dar inima ma doare
Ca te iubesc prea mult.
As vrea sa mint ca am uitat de tine
Acum totul e pierdut.
Imi aduc aminte intruna de noi
Eram fericiti alergam prin ploi
Dar ziua a venit si noi ne-am despartit
Si ma simt vinovata de cele intimplate
Ne-am pricinuit numai durere
Uitind ca am avut si placere
Numai lacrimi si tacere
Nestiind ce-i dragostea
Soarele rasare si apune
Ochii in lacrimi imi sunt
Ma cheama intruna la tine
Imi spune ceva din pamint
Si dorind sa fiu fericita
Sa fim numai in doi
Nu pot,nu am curajul
Sa te chem inapoi
Vei crede despre mine
Lucruri dureroase
Dar sigur,iti vei aminti
Si lucruri frumoase
De-as avea o putere
Sa intru in inima ta
As face sa fii cu mine
Nu cu altcineva
As face sa ma iubesti
Asa cum te iubesc si eu
Sa fim impreuna la bine si la rau
Sa uitam de lume
De tot ce este in ea
Si pentru prima data
Sa fiu doar a ta...............
(Enigma)

Poate tu...( Maybe you) Beautiful love song

Tristetea lunii...

În asta seara luna viseaza mai trîndava,
Ca o frumoasa care în perini s-a culcat,
Si-si mîngîie cu mîna-i usoara, în zabava,
Cînd atipeste, sînul rotund si despuiat.

Pe umeri de matase o poarta moi nametii,
Cînd moare istovita de lungul ei lesin,
Si ochii-i dusi pe albe vedenii ale vietii,
Le suie-nfloritoare spre cerul ei senin.

Si cînd ades pe lume, de-aleanul ei patrunsa,
Îsi lasa ca sa pice o lacrima ascunsa,
Doar un poet cucernic, dusman al somnului, 

Ia lacrima palita, în palme o aduna
Ca pe-un opal cu ape ce licare, s-o puna
În inima, departe de ochii soarelui.
(Charles Baudelaire)

Ecoul karmei

http://www.neogen.ro/logica/poze/ecoul-karmic-4035120-1556245 
Ecoul karmei noastre nu este atragator pentru intelect – de ce am ramane in mod constient pe un asemenea teren periculos? Dar ego-ul este alimentat de emotii si karma noastra are destule mijloace sa ne faca sa uitam tot ceea ce am invatat si sa ne arunce pe aceasta cale. Astfel ne unim vocea cu cea a ecoului si trecutul isi face intrarea imediat in curentul realitatii noastre. Si, pe masura ce vedem ca nivelul energiei se schimba, pentru a se adapta cerintelor karmei, ne reamintim de ce am trudit atat sa evitam aceasta cale care redevine parcursul calatoriei noastre.
Sa ii dam glas ecoului karmei, in realitatea noastra prezenta? Este o optiune atractiva, atunci cand credem ca sufletul nostru poate creste prin retrairea trecutului. O alta varianta ar fi sa cream putere prin intentie, in fiecare moment. Atunci cand ne concentram in fiecare clipa asupra propriei noastre puteri, asupra conectarii, bucuriei si abundentei, prezentul devine ceea ce noi intentionam si soaptele ecoului noastru karmic dispar, pentru ca am indepartat orice obstacol care le-ar putea reflecta, stiind in acelasi timp ca nu mai avem nevoie sa parcurgem cai deja umblate. Saptamana aceasta, ganditi-va la ecourile karmice pe care le auziti soptindu-va. Va uniti vocea cu ele, sau alegeti sa creati cu intentie noua fiecare clipa? Raspunsul reprezinta diferenta dintre trecut si prezent, dintre vechi si nou, dintre a trai prin intermediul ecourilor sau prin propria voce puternica.
In natura ecoul apare atunci cand un sunet este reflectat de o suprafata dura. In viata noastra,ecourile reprezinta o energie semnificativa a trecutului care se intoarce iar si iar la noi, deorece am creat un blocaj care o impiedica sa ne depaseasca pentru totdeauna. Suntem artrasi sa ne asumam ecoul, din nevoia de validare a ego-ului nostru si din sentimentele noastre de inadecvare si neputinta. Credem ca daca ii dam acestui ecou mai multa putere, vom putea gasi o cale noua de a-l rezolva. Dar pentru a putea rezona cu ecoul trebuie sa ne aflam in energia lui si aceasta este o tentatie cu care ne confruntam la fiecare pas al calatoriei noastre.
Noi alegem vibratia energetica pe doua planuri, emotional si intelectual. La nivel intelectual, alegerea este clara – de ce nu ne-am afla la un nivel de vibratie superioara, bucurandu-ne de beneficiile unui trai multi-dimensional. La nivel emotional, alegerea nu mai este chiar atat de clara. Emotiile noastre ne atrag atat de puternic,incat atunci cand ne confruntam cu un ecou karmic, tentatia de a ne scufunda putin in adancul memoriei, astfel incat sa ne putem desface, reface sau reconstitui, este aproape irezistibila. 
(Logica)

Earth Final Conflict: Da'an Visions

Orologiul de gheaţă

La cumpana nopţii, eu sui într-un turn.
Paingi, cucuvai înţelepte
se-ntrec să-mi oprească urcuşul nocturn
de stajă pe strâmtele trepte.

Dar nu e nici buhă cu strigatul ei,
nici iască cu ochiul sinistru,
nici aprige pliscuri ce scuipă ulei,
nici aripi suflând ca un sistru,
nici spadă jucându-mi pe crestet pieziş,
nici limba-ntre graniţe oarbe
să stea împotriva acestui suiş
ce-ntr-una, hipnotic, mă soarbe.

Treptat izbăvit de pământul greoi,
desprins de lumeşti simulacre,
mă-atrage un cer limpezit ca un sloi
cântând din vapaile sacre.

Cu ce fel de grai să rostesc pe deplin
şi cui - amuţitul elogiu?
În turn, îngheţat, albăstriu, cristalin,
mă-aşteaptă un divin orgoliu.

Mărire acestei adânci arătări!
În locul rotirii de zodii,
cu inimi aici şi la mari depărtări
stau orele fixe, ca rodii.

Uitate sunt, deci, izgonite de timp
aversa de stele-n înalturi,
şi naşterea florii superbe din ghimp,
şi goana dorinţei în salturi.

De-acolo de sus, de pe înaltul prag
privesc fascinat înafără.
Ce sferă perfectă! Pământul cel mic
cu multele sale învelişuri
e una: nimic nu se naşte, nimic
nu moare în lut şi-n frunzişuri.

Vai mie, credeam că fărima e-n mers!
Iertare, ah! somnuri eterne,
minuni împietrite cu licarul şters
de-o iarna ce nu se mai cerne.

Ca roiuri de ornice prinse-n îngheţ
ce-mi mângâie ochii şi părul,
descopăr în lucruri tiparul măreţ,
modelul dintâi, Adevârul.

Nicicând n-am crezut că-o să poată-ncăpea
pădurea-ntr-o singură ghindă,
noianul de stele-ntr-o singură stea,
oceanu-ntr-un ciob de oglindă.

Aceasta e fata trăind dedesubt
a lumii, obrazul de taină:
integru, statornic, în veci necorupt,
mereu despuiat de-orice haină.

O, veşnic aş vrea să întârzii aici,
pe treapta supremă la care
fiinţa nu scade ca umbrele, nici
prezenţa nu trece-n mişcare.

Mereu să mă-mbete, cuprins la mijloc,
şederea a toate-ntru sine.
Dar vai! răsuflarea mea, ca un foc,
topeşte zăpada sub mine.

O limbă porneşte să mişte, şi bat
cleios adormitele ore,
şi prind să răsară-ntr-un spaţiu curbat
de spaime străvechi aurore;
privelişti limpide se-mpăienjenesc,
departe o lună apune,
cad codrii cu-un ţipăt prelung, omenesc
şi marea începe să sune.

O, nu-mi este dat ca în marele ger
să dăinui! Vai, nu mi se cade
aici, unde toate - salvate - sunt cer,
aici, în opritele cascade,
să-ntârzii prea mult: nu sunt vrednic să port
în ochi fericita vedere
a viului care-mi apare ca mort,
a tot ce durează-n cădere...

De-aceea mă-ntorc întristat şi cobor.
Paingi, cucuvai înţelepte
mă cheamă-ndărăt, mă ajută să zbor
în jos, pe spirale, pe trepte.

Dar eu încă sovai: mă tem să mă scald
în ore ce iarăşi mă-nhaţa.
Eu plâng, şi mă zbucium în trupul meu cald.
În turn, orologiul îngheaţă.
(S.A. Doinas)

Anastasia- Once upon a december (with lyrics)

Chem vântul

Chem vintul
Sa mi se joace-n par,
Inchipuindu-mi
Ca sint degetele tale...
Ca esti mingiiere
Intr-adevar...
(V Salajeanu)

Poarta sufletului

 
De-as putea rupe tacerea dintre noi !
Dar cum sa ceri iernii flori de mai ?
Ma prinde tristetea si-n taina contemplu...
Aripi albe, mari se desfac -
Poarta sufletului se deschide...
Sint furtuna, sint ploaie, sint soare !
(Viorica Salajeanu)

Am înteles

Am inteles
Ca nu te pot ajunge;
E-atit amar de drum
In urma ta...
Cand sa te-ajung,
Incet se frange
Si ultima speranta
Ce te cauta...

Si-am inteles
Ca nu ma poti ajunge;
E-atat amar de drum
Si-n urma mea...
Ar trebui sa poti iubi
Si plange
Pentru femeia
Care te-ar avea.

(Viorica Salajeanu)

...PRIVESTE-MI SUFLETUL...

Te Iubesc... in visul meu esti doar tu

MADALINA MANOLE- MI-E DOR DE TINE.mpg

Iubire...sfanta....

Osho...m-a invatat sa ma bucur pentru momentul...clipele in care Dumnezeu mi-a umplut inima de iubire...si l-am ascultat..tot el spunea ca nu e loc de lacrimi...in..amintirea unei iubiri sfinte....si l-am ascultat...si totusi lacrimile...vor sa coboare pe obraji...e dor...un dor sfasietor...de o prea frumoasa seara...de o o prea blanda si calda imbratisare de...bun ramas....atat sa fie oare?...

Rondelul lunei

Desi pe cer e-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata
Minciuna vietei ce mă-mbata-
E azi o altfel de minciuna.
Ca si atunci, duios rasuna
Cavale-n noaptea instelata,
Si-n cer zambeste-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata?
A ei lumina argintata
Cu roze albe mă-ncununa,
Si canta tot pe vechea struna,
Dar pentru mine e schimbata,
Desi pe cer e-aceeasi luna.
(Alexandru Macedonski)

Doar...vantul....

Cine mângâie florile când sunt supărate?
Vântul este cel care mângâie
pe catifelaţii lor obrăjori
supăratele flori
Doar vântul,
ce adie câteodată atât de uşor,
încât aproape că stârneşte
curenţi de invidie
printre umbrele colorate ale fluturilor
în zbor
Şi totuşi, chipul lui cel adevărat
nicio floare nu îl zăreşte -
niciuna nu ştie
dacă vântul e trist atunci când o mângâie,
ori dacă zâmbeşte
Aşa încât, florile supărate
se înveselesc doar pe jumătate
Norocul lor este că, din când în când,
se întâmplă să le mai iasă în cale
şi câte o fetiţă ca tine,
dăruindu-le puţin parfum
din inimoara ei...cu patru petale
(Logica)

Rondelul meu

Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.

Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare

(

Alexandru Macedonski)

Aţi remarcat că furia se stinge atunci când o descoperim?

Aţi remarcat că furia se stinge atunci când o descoperim? Voi aveţi obiceiul să o refulaţi, mai degrabă decât să o lăsaţi să explodeze. În oricare din cele două cazuri, voi nu o priviţi, iar lucrurile se petrec fără ştirea voastră. În această ignoranţă se găseşte toată nefericirea voastră, iar violenţa, la fel ca şi indolenţa, vă orbeşte din ce în ce mai mult.

Vă propun o a treia soluţie, singura care reprezintă o soluţie reală. Ea constă din scoaterea din bârlog şi observarea tuturor tendinţelor voastre, fără să interveniţi nici într-un sens, nici în celălalt.. Nu le justificaţi, nu le condamnaţi, nu le ridicaţi în slăvi. Sub lumina constantă a lucidităţii voastre, ele vor păli apoi se vor şterge. Ele nu suportă privirea directă. Ele nu trăiesc şi nu supravieţuiesc decât sub acoperişul iluziilor. Ele se hrănesc din neatenţia voastră, din inconştienţa voastră. Sub luminile conştiinţei ele se ofilesc şi dispar. Părerea celorlalţi să fie ultima voastră grijă. Singurul lucru care contează este felul în care vă percepeţi pe voi înşivă. Voi vă faceţi o părere despre voi înşivă pe baza judecăţilor emise de cei care vă înconjoară, şi uitaţi faptul că puteţi avea o viziune directă a ceea ce sunteţi. Este singurul mod de a privi: direct. Voi vă creaţi un personaj, circulaţi mascaţi pentru a-i înşela pe ceilalţi, iar apoi vă înclinaţi în faţa a ceea ce cred ei despre voi!.

Această comedie care se repetă în viaţă reprezintă unul din obstacolele majore pe calea cunoaşterii de sine. Trebuie să terminaţi cu impostura încă de la începutul călătoriei voastre interioare şi să vă vedeţi aşa cum sunteţi, într-o goliciune totală. În caz contrar, nu speraţi să puteţi avansa spre realizarea adevăratei voastre naturi.

Nu vă puteţi apropia de adevăr atâta timp cât vă veţi păstra ideile greşite despre voi înşivă, atâta timp cât vă încăpăţânaţi să credeţi că personajul vostru social este „eul” vostru definitiv. Ego-ul vostru, identitatea imaginară pe care aţi îmbrăcat-o trebuie să fie aneantizată înainte de a putea deschide poarta divinului, a atotputernicului, a adevărului. Altfel spus, poarta Eului vostru real. Uriaşa înşelătorie la care luaţi parte vă interzice să trăiţi. Treziţi-vă, ridicaţi-vă, încetaţi să dormiţi. Ştiţi foarte bine că jucaţi un rol. De ce nu recunoaşteţi că tot ceea ce se petrece în adâncul inimii voastre nu seamănă deloc cu piesa care se produce pe scena familiară şi socială? Aceste minciuni nu vă tulbură niciodată? Dacă vi se întâmplă să fiţi copleşiţi, puteţi părăsi teatrul, puteţi regăsi pământul sub picioare şi cerul albastru deasupra capului. Puteţi deveni ceea ce nu aţi încetat niciodată să fiţi.

Puneţi-vă următoarea întrebare: „Sunt oare cu adevărat ceea ce cred că sunt?” Lăsaţi această întrebare să îşi extinde ecoul foarte departe în voi, să progreseze din strat în strat până în străfundurile inimii voastre şi să lumineze colţurile cele mai secrete, pentru ca nici o iluzie să nu mai poată exista.

Această introspecţie lipsită de indulgenţă şi de duritate vă va aduce o senzaţie de prospeţime, o viziune atât de nouă încât veţi avea impresia de a fi ieşit din letargie. Veţi vedea cu claritate că toate castelele voastre erau făcute din nisip şi toate bărcile voastre din hârtie. Toate elementele vieţii voastre vi se vor părea ireale, le veţi contempla cu mirare, ca şi cum aţi privi un film. De fapt, aceea nu era viaţa voastră, ci o melodramă în care voi aţi acceptat până în acea clipă să jucaţi un rol predeterminat de educaţie, de condiţionări, de tradiţiile proprii grupului în care v-aţi născut.

Omul nu este încă uman. El este o sperietoare, un amalgam fără rădăcini şi fără sevă, ceva care doarme în picioare. Vă văd ca pierduţi într-o poveste, orbi, surzi, intoxicaţi. Însă voi puteţi ieşi din acest vis. Aceasta este marea diferenţă dintre somn şi moarte. Oricât de mare ar fi ignoranţa voastră, vă puteţi trezi. Iluziile voastre îşi vor lua zborul atunci când vă veţi vedea în sfârşit în faţă: veţi cunoaşte frica fiinţei care s-a crezut întotdeauna frumoasă şi care se descoperă urâtă într-o oglindă. Veţi fi supuşi confruntării cu Eul într-o oglindă care nu este materială: oglinda conştiinţei.

Spuneţi că adevărul vă atrage? Vreţi să ştiţi într-adevăr cine sunteţi? Nu vă este frică să înfruntaţi realitatea? De fapt, vă este frică. Din acest motiv fiinţa umană inventează orice: pentru a ocoli adevărul. Dar vai! Acest fapt nu îi este niciodată de vreun folos. Omul îşi risipeşte viaţa şi nimic nu îl mai poate mulţumi; dacă nu se centrează în el însuşi, el nu se poate simţi acasă niciunde.

Vă întrebaţi de ce insist atât de mult să renunţaţi la falsa strălucire şi să priviţi urâţenia voastră, goliciunea voastră: de ce să nu ascundem cu pudoare acest spectacol înspăimântător? Nu este mai bine să ascundem urâţenia cu podoabe, să drapăm îngrozitoarea goliciune cu mătăsuri strălucitoare? Este exact ceea ce faceţi. La ce foloseşte? Rana ascunsă încetează oare să sângereze? Se infectează. Iar putrefacţia se întinde progresiv asupra întregii voastre personalităţi. Sunt necesare din ce în ce mai multe parfumuri pentru a acoperi mirosurile. Mai devreme sau mai târziu, nimic nu mai ajută, nici parfumul, nici bijuteriile nu mai pot ascunde cadavrul.

Eu nu propun nici un deodorant. Vreau ca duhoarea să înceteze. Eu nu vând nici bijuterii, nici mătăsuri: vă cer să lăsaţi să se deschidă frumuseţea voastră, splendoarea voastră, muzica voastră interioară. Aceasta este singura soluţie. Tot restul este van şi inutil. Credeţi că puteţi obţine vreodată ulei presând pietre?

Vă rog deci să dezgropaţi şi să examinaţi tot ceea ce este ascuns în voi. Nu încercaţi să fugiţi. Unde veţi merge? Voi veţi fi întotdeauna prezenţi. Este imposibil să vă transformaţi, însă nu şi să vă separaţi de voi înşivă.

Observarea de sine este prima fază a acestui proces. Veţi asista la un fenomen miraculos. Când veţi cunoaşte urâţenia, teroarea, ura, vă veţi elibera de ele. Dacă nu veţi mai fugi, ele nu se vor mai mişca, la fel cum umbra voastră încetează să vă mai urmărească atunci când vă opriţi.

Brusc, veţi înţelege că demonii înspăimântători erau o iluzie, că fantomele vă ameninţau numai în măsura în care încercaţi să fugiţi de ele. Pentru atenua frica voastră, aţi adoptat atitudini înşelătoare, a-ţi simulat demnitatea şi onorabilitatea. Toate acestea vor putea fi abandonate deoarece nu va mai exista nimic de ascuns. După ce aţi alungat umbrele, veţi ajunge la o viziune de o frumuseţe inexprimabilă.

Acest lucru mi s-a întâmplat. Am înfrunta monştrii din mine, le-am perceput inconsistenţa şi acest fapt mi-a dat curajul de a privi dincolo de mine. Ceea ce am văzut mi-a schimbat existenţa. Adevărul transfigurează absolut tot. Nu vă temeţi de nimic, vă implor, părăsiţi-vă coliba făcută din paie, ieşiţi din visele voastre şi mergeţi spre deal, acesta vă va oferi cea mai bună protecţie.

(Osho)

Aflati cine sunteti voi cu adevarat

Aproape fiecare gând pe care-l aveţi priveşte în acest caz trecutul sau viitorul, iar sentimentul vostru de sine depinde de trecut în ceea ce priveşte identitatea voastră şi de viitor în ceea ce priveşte împlinirea sa. Teama, anxietatea, aşteptările, regretul, vinovăţia, furia sunt disfuncţii ale stării de conştiinţă aflate sub semnul timpului. Egoul tratează momentul prezent în trei feluri: ca pe un mijloc către un scop, ca pe un obstacol sau ca pe un duşman. Să le luăm pe rând, astfel încât, atunci când regăsiţi în voi tiparul respectiv, să-l puteţi recunoaşte şi să luaţi din nou decizia adecvată. Pentru ego, momentul prezent este, în cel mai bun caz, util doar ca un mijloc ce conduce spre un scop. El vă duce spre un moment viitor considerat a fi mai important, chiar dacă viitorul nu vine niciodată decât sub formă de moment prezent şi nu este, prin urmare, nimic mai mult decât un gând din mintea voastră. Cu alte cuvinte, nu sunteţi niciodată pe deplin aici, deoarece sunteţi întotdeauna ocupaţi cu încercarea de a ajunge în altă parte. Când tiparul acesta devine mai pronunţat — şi aceasta se întâmplă foarte frecvent — momentul prezent este privit şi tratat ca şi cum ar fi un obstacol de trecut. Atunci apar nerăbdarea, frustrarea şi stresul, iar în cadrul culturii noastre aceasta este realitatea de fiecare zi a oamenilor, starea lor normală. Viaţa, cea care există acum, este văzută ca o „problemă”, iar lumea voastră este una plină de probleme ce trebuie rezolvate toate înainte de a putea fi fericiţi, împliniţi sau înainte de a începe să trăiţi cu adevărat — cel puţin aşa credeţi voi. Problema este următoarea: în locul fiecărei probleme soluţionate, apare o alta. Câtă vreme veţi vedea momentul prezent ca pe un obstacol, problemele nu se pot sfârşi. „Voi fi orice doreşti să fiu”, spune Viaţa sau clipa de Acum. „Te voi trata aşa cum mă tratezi tu. Dacă mă vezi ca pe o problemă, voi fi o problemă pentru tine. Dacă mă tratezi ca pe un obstacol, voi fi un obstacol.” În cel mai rău caz, şi această abordare este şi ea foarte des întâlnită, momentul prezent este tratat ca un duşman. Când urâţi ceea ce faceţi, vă plângeţi de ceea ce vă înconjoară, blestemaţi lucrurile care se întâmplă sau s-au întâmplat sau când dialogul vostru interior este alcătuit din expresii precum ar trebui şi n-ar trebui, din învinovăţiri şi acuzaţii, atunci vă certaţi cu ceea ce este, vă certaţi cu ceea ce deja există ca realitate. Transformaţi Viaţa în duşman şi Viaţa spune: „Dacă vrei război, vei avea război.” Realitatea exterioară, care întotdeauna vă reflectă înapoi starea interioară, este atunci experimentată ca fiind ostilă. O întrebare vitală pe care trebuie să v-o puneţi frecvent este aceasta: în ce relaţie mă aflu eu cu momentul prezent? Apoi deveniţi vigilenţi ca să aflaţi răspunsul. Tratez clipa de Acum ca fiind doar un mijloc către îndeplinirea unui scop? O văd ca pe un obstacol? O transform într-un duşman? Din moment ce tot ce aveţi vreodată este momentul prezent, din moment ce Viaţa este inseparabilă de momentul de Acum, semnificaţia adevărată a întrebării este aceasta: care este relaţia mea cu Viaţa? întrebarea aceasta este o modalitate excelentă de demascare a egoului din voi şi de a vă aduce în starea de Prezenţă. Deşi întrebarea nu cuprinde în sine adevărul absolut (în ultimă instanţă, eu şi momentul prezent sunt unul şi acelaşi lucru), ea reprezintă un indicator util către direcţia bună. Puneţi-vi-o adesea, până ce nu veţi mai avea nevoie s-o faceţi. Cum depăşiţi o relaţie disfuncţională cu momentul prezent? Lucrul cel mai important este să o vedeţi în voi, în gândurile şi acţiunile voastre. În momentul în care vedeţi, observaţi că relaţia voastră cu clipa de Acum este disfuncţională, sunteţi prezenţi. A vedea este sinonim cu apariţia Prezenţei, în momentul în care vedeţi disfuncţia, ea începe să se dizolve. Unor oameni li se întâmplă să izbucnească în râs când văd acest lucru. Odată cu viziunea respectivă vine şi puterea de a alege — alegerea de a spune da momentului de Acum, de a-l transforma în prietenul vostru. Eckhart tolle-Un nou pamant
(Maria)

Orga de gheaţă

Se aude ceva,
Nu-i aşa?
E muzica
Orgii de gheaţă
Care-mi atârnă de streaşină.
Nu reuşesc să disting
Nici un sunet,
Dar ştiu,
Sunt convinsă,
Că nu se poate
Să nu se audă nimic,
Iar acest instrument
Perfect
Şi atât de repede pieritor
Să fi fost inventat
Numai
Pentru cine ştie ce
Nevăzut, îndepărtat,
Indiferent
Ascultător.
(Ana Blandiana)

Întrebări

De ce nu se-amestecă totul?
De ce nu se-acoperă
Pielea lucioasă a pământului cu blană?
De ce nu răsare iarba verde şi fragedă
Pe spinarea fierbinte a fiarelor din păduri?
De ce nu le cresc pomilor aripi
Şi păsărilor rădăcini?
De ce nu ciripesc pietricelele fericite
De pe marginea râului?
Eu de ce nu învăţ să urăsc?
Eu de ce?
- O, Doamne, ce copil obositor,
Oftează îngerul.
(Ana Blandiana)

Umbra

Cine merge înainte
Şi nu întoarce capul
S-a părăsit pe sine în urmă;
Cine aleargă
De spaimă o face
Să nu fie ajuns
De el însuşi;
Cine nu-şi spune ţelul
Se teme
Să nu se găsească
Pe sine acolo,
Ca şi cum umbra
N-ar fi chiar balta de întuneric
Scurs prin venele noastre deschise
Din dorinţa de-a înainta...
(Ana Blandiana)

Nu esti tu cel vinovat...

Nu eşti tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce`n neştire
Mişcă sufletul şi-l leagă de un dor nemărginit.
Şi dacă a fost durere şi dacă mai sufăr încă,
Nu eşti tu a lor pricină, nu eşti tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simţirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea tu eşti clipa ce-a zburat.
(Logica)

Mihaela Runceanu - De cate ori iti spun la revedere

Mihaela Runceanu - Cat as fi vrut sa te chem (Live Mamaia'88)

Sens - Destul sa crezi....

Sa crezi.....

Arareori în bucurie
Se strânge lumea laolaltă
Ca să ridice un pahar
Spre-o fericire mai înaltă.

Atuncea însă se sădeşte
Osânda tristei omeniri,
Când până şi-n nenorociri
Durerea ei nu o uneşte.

În viaţa care ţi-a fost dată
Cu fapta ta ai fost dator:
Întinde-o largă tuturor,
Iar de-or respinge-o vreodată

Retrage-te-n singurătate
Şi după toate câte vezi,
Dacă-n iubire, nu mai crezi,
Să crezi în ceasul de dreptate!
(Nicola Iorga)

Batrani si tineri

Bătrâni şi tineri,
Toţi stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalţi nu mai,
Şi-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulţeşte. Vai,

Ce jalnic fragmentaţi
Şi fără miez,
Timpi depărtaţi egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde să m-aşez
Când toate vârstele îmi sunt străine
Şi în zadar
Copilul care sunt
Caută speriat un timp cărunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasă moarte...

Dar nu găseşte disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.
(Ana Blandiana)

Citatul zilei 25.11.2010

Munca grea dezvaluie caracterul oamenilor: unii isi intorc manecile, altii intorc nasul si altii nu se mai intorc deloc. Sam Ewig

Desteptilor,renunati la gandire cateodata .....

Observ in prezent o noua polarizare,nu lipsita de anumite antagonisme,intre cei orientati catre intelegerea intelectuala a vietii,si cei care accepta si genereaza o noua mistica,parte cu informatii antetemporale,parte cu amestecul de informatii "subtile "din prezent.
Astfel intelectualii,respectiv cei care gindesc si proiecteaza ginduri de multe ori fara implicare emotionala,reactioneaza cumva defensiv la fluxul de maestrii,initiati,vindecatori,chaneling si alte orientari lipsite de concretizare faptica,directa,palpabila.
De partea opusa baricadei,traitorii de senzatii si experiente mistice,constructia de noi dogme in care intelepciunea din trecut se amesteca cu trairea din prezent,un amestec de scoli,cai si curente spirituale,considera ca iluminarea,evolutia spirituala este unicul sens in care omenirea isi regaseste valoarea si salvarea.
Ei bine,amindoua partile au dreptate,insa impreuna.Mintea ca si instrument de creatie si de intelegere,si trairea,experienta psihologica in vasta lume interioara cu imagini si notiuni neconcrete insa obiective merg impreuna.Aici nu ma refer la exaltarea de o parte sau alta a anumitor persoane,ci la calea echilibrata pe care unii dintre noi o aleg.Astfel cunoasterea obiectiva se impleteste cu trairea si experienta subtila,prin simplul fapt ca cea ce consideram lumea este o proiectie a acelei parti subtile din noi,insa si aceasta lume cu tot cea ce ea reprezinta,influenteaza direct alegerile si reprezentarile din spatiul interior.
Joc aici un rol coinciliator nu pentru ca sunt atras de o parte sau de alta,respectiv rationalul cu spiritualul,ci pentru ca ma aflu la mijloc,recunoscind ca ambele cai de evolutie sunt la fel de valabile si de reale,insa ideal consider ca se poate echilibra si traii foarte bine ambele puncte de vedere.
Astfel cind e vorba de creatie,de fapte concrete,de a construi ceva,de a explica la modul coerent si argumentat ceva se impleteste foarte bine cu momente de meditatie si reflexie,cu contemplatii si stari de visare,cu bucuria existentei exprimata la un mod neformal.
Singurele deosebiri care nu leaga aceste doua orientari complementare sunt rigiditatea si tendinta de respingere a rationalului pe de o parte si latura nepractica,aparent statica, a traitorului de experiente subtile.
Asa ca va spun voua, desteptilor,renunati la gindire citeodata si traiti-va viata,lasind drum bucuriei,zimbetului,prieteniei si compasiunii iar tie initiatule,daca tot cauti iluminarea,gindeste ce faci cu ea,pentru ca a fii spirit si lumina implica multa responsabilitate,respectiv fapte care sa exprime cea ce esti si cea ce vrei sa fii.
Astfel,desteptul se va ilumina iar spiritualul se va implica si va creea.Si nici nu vreau sa ma gindesc la minunea de ai vedea impreuna,unul schitind formule matematice,iar celalalt meditind alaturi.:)

(trimis de către Adrian Campean )

Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?"
"Am patru ani si jumatate!"
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ..si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta! Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?"
"O sa am 16!"
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!
Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta", astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92". Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ..jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate! si chiar mult mai departe....


CUM SA RAMAI TANAR?


1. Ignorati numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati- va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul,mestesug urile,gradinarit ul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata.
7. Inconjurati- va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea!
Si daca nu trimiteti acest mesaj catre 8 persoane, cui o sa-i pese? :)))))))Dar impartasiti cu cineva ce va place. Cu totii avem nevoie sa ne traim viata din plin!

Preluat de pe "EU SUNT"

Încă un pas

Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Şi foşnet uşor,
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Ştiu să mor.

Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.

Nu mă laud,
Credeţi-mă, ştiu să mor
Şi ştiu, mai ales, să înviu,
Dar asta e, bineînţeles,
Mult mai uşor.
(Ana Blandiana)

Iţi aduci aminte plaja?

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.
(Ana Blandiana)

Citatul zilei 24.11.2010

Viitorul apartine celor care cred in frumusetea viselor lor.
Eleanor Roosevelt

Chopy Fatah - My Homeland [ New Video Clip English 2009 ]

Doruri ..ascunse..

Iubirile vin,
Iubirile pier…
Cui să le dau,
Cui să le cer?
Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?
Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?
Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd…de durere,
Plâng…de noroc.

Fii înţelept

Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mă vezi,
Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.
Fii înţelept şi bucură-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea -
Ucigător este doar locul paşnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilă.
Tu teme-te numai de spaţiu-n care
Îţi pare cum că nu exist, şi plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde.
(Ana Blandana)

De ce nu pot renunta la tine ...

Amintirea....

"Bună dimineaţa, munţilor. Dormisem
Un somn greu, dar iată, iar vă pot privi,
Bună dimineaţa, codrilor de tisă,
Bună dimineaţa, proaspeţi zori de zi.

Bună dimineaţa, oameni. Somn de moarte
Mă zvârlise între trândavi şi învinşi,
Bună dimineaţa, sate de departe,
Bună dimineaţa, zori de zi aprinşi.

Drumuri nesfârşite, bună dimineaţa,
În coşmaru-mi groaznic v-am visat ades...
Am să-mi spăl în rouă palmele şi faţa
Şi-am să sorb mireasma florilor de şes.

Şovăielnici paşii-mi caută-n ţărână
Urmele pe care mai demult am fost.
Urme noi striviră urma cea bătrână
Şi să o mai caut n-are nici un rost.

Temelii durate trudnic înainte
Sunt acoperite de clădiri întregi.
Viaţa-n cascadarea-i largă şi fierbinte
Zămisleşte zilnic înnoite legi.

Bună dimineaţa, păsări bete-n soare,
Mi-aţi strigat odată să mă-ntrec cu voi.
Mă primiţi voi după-atâta vreme oare?
Ori vă veţi retrage-ndemnul înapoi?

Sufletu-mi se umflă-n vânt ca o aripă,
Clipele prin arbori freamătă a zbor.
Fierb în câmpuri seve, păsările ţipă...
Amintirea, numai, tace mustrător..."
(Nicolae Labis)

Citatul zilei 23.11.2010

Succesul reprezinta abilitatea de a trece de la un esec la altul fara sa iti pierzi entuziasmul.
Sir Winston Churchill

Patti LaBelle - On My Own ft. Michael McDonald

Brandi Carlile - The Story

MILOW - You don't know

Chris de Burgh - A Woman's Heart

Citatul zilei 21.11.2010

Invata regulile, apoi incalca vreo cateva.
Intelepciunea populara

A cui sa fie vina...???

Ci de-am fi singuri…
Ci, de-am fi singuri amandoi
Si nime sa ne asculte,
Uitandu-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...
Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.
Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;
Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?
Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.
Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.

(versuri de Nicolae Iorga)

Armin van Buuren vs Sophie Ellis Bextor - Not Giving Up On Love Official...

Balanta cu un singur talger

Sunt vinovata numai pentru ceea ce n-am facut.
Paduri tropicale crescute printre coloanele
Unor temple în care nu m-am închinat,
Oceane de frunze
În care nu m-am lasat îngropata,
Dusmani pe care nu i-am urât,
Sabii pe care am refuzat sa le mânui,
Cuvinte pe care n-am învatat sa le tip,
Trupuri pe care nu le-am iubit,
Fiare pe care nu le-am ucis,
Fluvii în care nu m-am înecat,
Rasarituri pe care n-am apucat sa le vad,
Piscuri pe care n-am apucat sa le urc,
Muzee amenajate în corola unor crini
Pe care nu i-am mirosit niciodata!
Toate vor avea dreptul sa ma acuze.
Si faptele mele, oricât de bune,
Nu vor reusi sa mentina un echilibru
Oricât de instabil,
Pentru ca nu între bine si rau
Va fi balanta din urma,
Ci între a fi fost si a nu fi fost.

Les Valse de Vienne

Tu treci

Tu treci prin ceaţă
Şi eu ştiu că treci,
Şi e destul ca norii
Să nu-mi mai pară reci
Sicrie fără saţiu
Umflându-se să-ncapă
Întreaga omenire
În pulberea de apă,
Inconsistent şi acru
Dospindu-se-n văzduh.
Tu treci prin ceaţă:
Clar şi-nalt, un duh
Ordonator de sensuri,
Scoţând din moarte lumi
Ce tremură uimite
Pe când uşor le-ndrumi
Ţinându-le de umeri
Să nu le fie frică:
Tu treci prin ceaţă
Şi-ochiul tău despică
Logice pârtii-n
Haosul de veci;
Tu treci, iubire,
Şi eu ştiu că treci...
(Ana Blandiana)

MIHAI EMINESCU - Revedere (Stamatis Spanoudakis)

SI DACA.... de MIHAI EMINESCU, recita: VALERIA SECIU

Tatiana Stepa - Da, Doamne, iarna [Hi-Fi]

In ochii tai...citisem....

In ochii tai citisem iubire dinadins
Si-n calea vremii steaua mea
O clipa s-au aprins.

Apoi, ca foi uscate vazduhul coperind,
Vazui nadejdi si fericiri
Naintea mea pierind.

Dup-aceea dulce clipa ce-atata ma uimea,
Nainte chiar de-a rasari
Se stinse steaua mea.
(Mihai Eminescu) 

Ducu Bertzi - În ziua când va fi sǎ vii

Citatul zilei 15.11.2010

Vei obtine totul de la ceilalti daca vei da totul din tine
Harry Firestone

Eliza - Ce pacat...

LACRIMI CARE DOR_0001.wmv

Lacrimile

Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-1
lumina, zarea, norii -- si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul --¬
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneste-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori,
caci, vezi -- lumina lor ma doare".
Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete -- lacrimile.
(Nicolae Labis)

Madalina Manole -Sa nu ma minti