marți, 3 iulie 2012
"Diseara ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inima, uscata pe vremuri, ce vei spune
Fiintei prea frumoase, preascumpe si preabune
Ai carei ochi deodata te-nvioara iar?
Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slaveasca;
Poruncile-i domoale nepretuite sunt;
Patruns de duh e trupu-i ca plasma ingereasca;
Privirea ei ne-mbraca in luminos vesmant.
Oricand, in toiul noptii si in singuratate
Sau ziua-n larma strazii si-a omenestii gloate,
Fantasma ei in aer ca flacara danseaza.
Si spune: " Sunt frumoasa si vreau cu strasnicie
De dragul meu Frumosul drag vesnic sa va fie.
Eu sunt Madona, Muza si Ingerul de paza."
Ch Baudelaire
"Povara-i grea! N-o sa-mi ajunga,
Sisif, nici chiar rabdarea ta!
Oricat de vrednic m-as purta,
E timpul scurt si Arta lunga.
Lasand orice mormant celebru,
La fel c-un tobosar cernit
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un mars funebru.
Atatea juvaeruri sunt
Uitate-n bezna si-n pamant,
Dormind in veci necercetate.
Atatea flori dau in zadar
Parfumul lor subtil si rar
In taina si-n singuratate."
Ch. Baudelaire
Sisif, nici chiar rabdarea ta!
Oricat de vrednic m-as purta,
E timpul scurt si Arta lunga.
Lasand orice mormant celebru,
La fel c-un tobosar cernit
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un mars funebru.
Atatea juvaeruri sunt
Uitate-n bezna si-n pamant,
Dormind in veci necercetate.
Atatea flori dau in zadar
Parfumul lor subtil si rar
In taina si-n singuratate."
Ch. Baudelaire
luni, 2 iulie 2012
Indoiala...
"Poti pune la indoiala, prietene, cat vei voi, mareata stiinta a batranilor Magi din Caldeea sau din Egipt, lumile infinite se vor invarti totusi, mereu, pe axa lor imuabila.
Esti liber sa negi lumina, dar nu vei putea intuneca stralucirea ei. Fiecare din voi este trecut in cartea Cerului iar, aici, pe pamant sortit, harazit prin legile matematice ale unei intelepciuni innascute, la o serie de incercari mai mult sau mai putin dureroase si asta inca inainte de a fi facut primul pas in lumea voastra.
N-a spus-o oare Hristos: "Daca cineva doreste sa fie implinit sa-si ia crucea pe umeri si sa ma urmeze?"
Dumnezeu a taiat crucea fiecaruia dintre noi si ii lumineaza cateodata o viata plina de dureri, aratandu-i intotdeauna inaintea pasilor lui de drumet obosit, campul linistii."
P.Cristian
Esti liber sa negi lumina, dar nu vei putea intuneca stralucirea ei. Fiecare din voi este trecut in cartea Cerului iar, aici, pe pamant sortit, harazit prin legile matematice ale unei intelepciuni innascute, la o serie de incercari mai mult sau mai putin dureroase si asta inca inainte de a fi facut primul pas in lumea voastra.
N-a spus-o oare Hristos: "Daca cineva doreste sa fie implinit sa-si ia crucea pe umeri si sa ma urmeze?"
Dumnezeu a taiat crucea fiecaruia dintre noi si ii lumineaza cateodata o viata plina de dureri, aratandu-i intotdeauna inaintea pasilor lui de drumet obosit, campul linistii."
P.Cristian
sâmbătă, 30 iunie 2012
N-am stiut...
N-am stiut niciodata, ca o mare iubire neamplinita, te poate face sa te simti cu 50 de ani mai batran sufleteste.Sa vrei si sa nu mai poti crede ca vei mai iubi vreodata.Sa nu te mai poti bucura de nimic.Sa fii constient ca viata merge mai departe, si tu sa simti ca pentru tine timpul s-a oprit in loc.Sa-ti repeti la infinit ca totul a fost o greseala, daca a iubi se poate numi greseala.Si totusi sa-ti simti inima plina de aceasta iubire.Sa simti pana la lacrimi dorinta de a o darui si sa stii ca nu vei putea face asta nicicand.Si totusi...viata isi urmeaza cursul...
sâmbătă, 19 mai 2012
duminică, 6 mai 2012
Acum...
Acum – e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, şi-atât, trecând prin brazi şi pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, şi frica.
Şi, ca-nainte de-a ne fi ştiut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer şi-o noapte fiecare,
acum e bine – nopţile-au tăcut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici aşteptarea n-o mai ştim, nici frica.
Suntem şi-n noi şi între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.
Mihu Dragomir - Acum
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, şi-atât, trecând prin brazi şi pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, şi frica.
Şi, ca-nainte de-a ne fi ştiut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer şi-o noapte fiecare,
acum e bine – nopţile-au tăcut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici aşteptarea n-o mai ştim, nici frica.
Suntem şi-n noi şi între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.
Mihu Dragomir - Acum
sâmbătă, 5 mai 2012
vineri, 27 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)