miercuri, 22 februarie 2012
Dragostea este o intersectie cu sens giratoriu. Te-nvarti in jurul aceleasi inimi pana ramai fara lacrimi.
Ionut Caragea
Ionut Caragea
Am îmbrăcat azi rochia iubirii
Am îmbrăcat azi rochia iubirii
Şi-n păr mi-am prins o dulce orhidee
Ştiam că vii şi-am asteptat cuminte
În parcul de-altădată, pe alee
Ai apărut şi pe neaşteptate
M-ai sărutat… N-am apucat să-ţi spun
Că inima-mi bătea ca o furtună
Iar gându-mi te striga ca un nebun
Ce elegant eşti azi, iubitul meu!
Şi în priviri simt dulcea ta iubire…
De mâna mă conduci fără cuvinte
În dansul prea frumos spre nemurire
Dansăm în ploaie... picături se sting
Pe ale noastre buze-nfierbântate
Nici nu ne pasă dacă în jur e frig,
Nimic şi nimeni azi nu ne desparte
Un pas… şi încă unul… M-ai cuprins
În dansul tău... Curată nebunie!
Cad stropi zglobii de ploaie printre noi,
Iar eu mă simt ca niciodată… vie…
În hohote de râs ne-am rătăcit
Printre săruturi dulci facem cărare
De fericire plin e universul
Ce ne-a-mbrăcat azi dragostea în soare
Atât de-aproape eşti acum de mine!
Doar hainele prea ude-s între noi
Iubirii noastre însă nici nu-i pasă
De vor mai fi furtuni sau alte ploi
Dansăm în ploaie şi-i atât de bine
Să stiu că ai venit şi nu mai pleci
În valsul nostru vom pluti spre stele,
Ne vom iubi acolo sus, în veci...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Şi-n păr mi-am prins o dulce orhidee
Ştiam că vii şi-am asteptat cuminte
În parcul de-altădată, pe alee
Ai apărut şi pe neaşteptate
M-ai sărutat… N-am apucat să-ţi spun
Că inima-mi bătea ca o furtună
Iar gându-mi te striga ca un nebun
Ce elegant eşti azi, iubitul meu!
Şi în priviri simt dulcea ta iubire…
De mâna mă conduci fără cuvinte
În dansul prea frumos spre nemurire
Dansăm în ploaie... picături se sting
Pe ale noastre buze-nfierbântate
Nici nu ne pasă dacă în jur e frig,
Nimic şi nimeni azi nu ne desparte
Un pas… şi încă unul… M-ai cuprins
În dansul tău... Curată nebunie!
Cad stropi zglobii de ploaie printre noi,
Iar eu mă simt ca niciodată… vie…
În hohote de râs ne-am rătăcit
Printre săruturi dulci facem cărare
De fericire plin e universul
Ce ne-a-mbrăcat azi dragostea în soare
Atât de-aproape eşti acum de mine!
Doar hainele prea ude-s între noi
Iubirii noastre însă nici nu-i pasă
De vor mai fi furtuni sau alte ploi
Dansăm în ploaie şi-i atât de bine
Să stiu că ai venit şi nu mai pleci
În valsul nostru vom pluti spre stele,
Ne vom iubi acolo sus, în veci...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
marți, 21 februarie 2012
Am incercat sa te inlocuiesc in mintea mea
"Am incercat sa te inlocuiesc in mintea mea
Cu altceva…
Cu un zimbet sau cu o lacrima
Cu un moment de fericire
Sau cu o unda de indoiala
Cu o simpla aducere aminte
Sau cu tine insuti
Intoarsa pe dos….?
Cu o ruga de indurare
Sau chiar cu tine
Dar miine…
Poate cu un gol mic cit un univers
Sau cu orice altceva care sa te inlocuiasca
Pentru a nu mai fi atit de ocupat de tine…
Si n-am reusit.
Acum nu-mi ramine decit sa ma supun
Si sa
Te iubesc"
Intalnire cu un inger trist...
"Am invitat la mine acasa
Sa bem o cafea un inger
Gasit pe marginea unui suris
Stins
Deprimat si fara vointa
Care balanganea din picioarele
Goale
Atirninde
Deasupra unui suvoi de ginduri
Tulburi
Improscind in toate partile
Stropi intunecati si reci
De sperante desarte.
Cu aripile mici atirnindu-i
Pe linga trupul firav
Si cu un zimbet trist
M-a refuzat politicos spunindu-mi
Ca mai bine sta acolo singur
Decit sa se intoarca-n preajma mea
De unde tocmai evadase
Si unde avusese grija de
Dragostea mea pentru
Tine."
(Cel care nu exista)
Sa bem o cafea un inger
Gasit pe marginea unui suris
Stins
Deprimat si fara vointa
Care balanganea din picioarele
Goale
Atirninde
Deasupra unui suvoi de ginduri
Tulburi
Improscind in toate partile
Stropi intunecati si reci
De sperante desarte.
Cu aripile mici atirnindu-i
Pe linga trupul firav
Si cu un zimbet trist
M-a refuzat politicos spunindu-mi
Ca mai bine sta acolo singur
Decit sa se intoarca-n preajma mea
De unde tocmai evadase
Si unde avusese grija de
Dragostea mea pentru
Tine."
(Cel care nu exista)
Am inteles...
"Am inteles abia acum
Ca nu ne apartin iubirile
Ca nu le inventam noi
Si nici nu le dam nastere
Pentru ca nu sintem in stare
Sa aducem pe lume din noi
Ceva atit de frumos
Ci doar Dumnezeu
Ne imparte si ne aseaza
In cite o iubire
Pe care o are in depozit,
Ne intoarce cu cheia
Si ne lasa sa ne consumam
Pina la capat
Incet si
Sigur.
Iar daca sintem cuminti
Si meritam,
Ne aseaza cite doi
In functie de noroc
Sau de merite
Pesemne ca in ceea ce ne
Priveste
Ori sintem foarte norocosi
Ori ne iubeste Dumnezeu
Pentru ca altfel
N-ar fi lasat sa ne intilnim
Amindoi
In aceiasi dragoste"
Ca nu ne apartin iubirile
Ca nu le inventam noi
Si nici nu le dam nastere
Pentru ca nu sintem in stare
Sa aducem pe lume din noi
Ceva atit de frumos
Ci doar Dumnezeu
Ne imparte si ne aseaza
In cite o iubire
Pe care o are in depozit,
Ne intoarce cu cheia
Si ne lasa sa ne consumam
Pina la capat
Incet si
Sigur.
Iar daca sintem cuminti
Si meritam,
Ne aseaza cite doi
In functie de noroc
Sau de merite
Pesemne ca in ceea ce ne
Priveste
Ori sintem foarte norocosi
Ori ne iubeste Dumnezeu
Pentru ca altfel
N-ar fi lasat sa ne intilnim
Amindoi
In aceiasi dragoste"
Dragostea este o fiara care sta toata viata la panda si te ucide atunci cand iubesti cel mai tare.
Ionut Caragea
Ionut Caragea
luni, 20 februarie 2012
Forţa indiferenţei
“Forţa indiferenţei! Ea e cea care a permis pietrelor să dureze fără să se schimbe, timp de milioane de ani”, citesc în Meseria de a trăi. Numai că “meseria de a trăi” nu se învaţă. Mă tem că toate lecţiile pe care mi le-a dat viaţa (cu mare blândeţe, de altfel!) au fost zadarnice. N-am reţinut nimic din ele. Nu mi-am corectat nici un defect, nu mi-am reparat nici o greşeală. Şi, într-un anume sens, mi-am visat viaţa mai degrabă decât am trăit-o. Am visat lucruri pe care nu eram în stare să mi le doresc în realitate şi cu atât mai puţin nu eram în stare să le obţin. Mi-am oferit compensaţii fictive şi, nu o dată, m-am justificat cu argumentul că visul face parte şi el, cumva, din realitate. Dar să zicem că ai deprins “meseria”. Ce faci cu ea dacă nu întâlneşti “marea pasiune”? Rămâi un bun cârpaci.”(Octavian Paler)
Eu am avut şansa de a întâlni marea pasiune, pasiune care m-a ars până m-am transformat în cenuşă. Iar abia în cenuşă gasim iubirea, gasim puterea de a ne iubi, fiindca iubirea este însăşi cenuşa…cenuşa visurilor noastre de a iubi şi de a fi iubiţi. Acum, mă voi iubi numai pe mine…şi pe aproapele meu… dar nu mai mult decât pe mine însămi. Am reuşit să înving forţa indiferenţei, a indiferenţei faţă de propria-mi viaţă. De acum viaţa nu va mai fi ea cea care mă va trăi, ci eu o voi trăi pe ea. Până la capăt, până la capătul muzicii, dincolo de care tăcerea va fi mai puternică decât muzica.
FloriPloiesteanu
duminică, 19 februarie 2012
Dorul...
Privind tăcuta undă,
Pe gânduri am rămas:
Cât este de profundă
La fiecare pas;
Şi totuşi izvorăşte
Din depărtate văi,
Apoi se risipeşte
Prin mii şi mii de căi!
Asemenea-i şi dorul
În pieptul meu sădit:
E depărtat izvorul
Din care mi-a venit,
Şi-n multe lumi străine
Cărările-i s-ascund,
Dar revărsat în mine
Cât este de profund!
Bogdan Petriceicu Haşdeu - Dorul
Pe gânduri am rămas:
Cât este de profundă
La fiecare pas;
Şi totuşi izvorăşte
Din depărtate văi,
Apoi se risipeşte
Prin mii şi mii de căi!
Asemenea-i şi dorul
În pieptul meu sădit:
E depărtat izvorul
Din care mi-a venit,
Şi-n multe lumi străine
Cărările-i s-ascund,
Dar revărsat în mine
Cât este de profund!
Bogdan Petriceicu Haşdeu - Dorul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)