marți, 29 noiembrie 2011
luni, 28 noiembrie 2011
...si-as mai dori...sa nu ma dai uitarii...
Fie ca motivele tale de bucurie să fie mai multe decât nisipul mării şi binecuvântările mai multe decât stelele de pe cer. Îţi doresc prieteni adevăraţi care să te iubească aşa cum eşti Îţi doresc să poţi vedea frumuseţe în orice lucru care te incojoara şi zâmbetul lui Dumnezeu în orice rază de soare. Îţi doresc să poţi aprecia viaţa din fiecare strop de ploaie şi frumuseţea oricărui nor gri de pe cer.
Lasă-L pe Dumnezeu să te îndrume, să te înveţe, să te mustre şi să îţi arate cât te iubeşte şi fii deschis la provocări. Fie ca fiecare îndoială şi teamă să fie urmată de pace şi linişte; şi în întuneric viaţa ta să lumineze mai tare decât luna noaptea .Cu fiecare nou răsărit de soare să ţi se facă tot mai dor de cer şi cu fiecare apus tot mai dor să îi vezi faţa Tatălui.
Iubeşte necondiţionat atunci când ţi se pare imposibil şi mai mult ca orice învaţă să te laşi iubit. Îţi doresc să ai parte întotdeauna de veselie şi râsete. Fie ca bucuria din inima ta să acopere orice dezamăgire şi zâmbetul să poată acoperi orice durere. Fie ca dragostea să acopere orice slăbiciune şi fiecare rană să îţi aducă înţelepciune.Orice încercare să te aducă mai aproape de Dumnezeu şi fiecare zi să îţi aducă mai multă iubire decât ziua ce a trecut. Îţi doresc să apreciezi îmbrăţişarea unui copil şi rugăciunea unui bătrân. Îţi doresc să îţi poţi lua din când în când câte o mică vacanţă şi să te poţi relaxa.
Când ţi se pare că nu-i mai auzi glasul, când poverile sunt prea mari, când rănile sunt prea adânci şi durerile prea mari, când dezamăgirea te însoţeşte şi rămâi cu un gust amar căci ai vrut să faci bine şi ai fost răsplătit cu rău, când te rogi şi Dumnezeu îţi spune să aştepţi, priveşte linia orizontului şi închide ochii…asculta foşnetul vântului şi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care numai Ea ţi-o poate face : “Te iubesc cu o iubire veşnică.” Îţi doresc să te poţi ruga oricând şi în orice circumstanţă. Îţi doresc să te poţi detaşa uneori de tot tumultul vieţii, de gălăgie şi agitaţie şi să îţi poţi regăsi gândurile, în linişte…
Îţi doresc să te poţi bucura de strălucirea din ochii cuiva atunci când îi faci o mică bucurie. Îţi doresc să poţi plânge din toată inima şi să laşi pe cel mai bun prieten să îţi şteargă lacrimile şi mai mult decat orice lasă-i pe alţii să te înveselească şi să te facă să zâmbeşti (nu uita să apreciezi acest lucru). Îţi doresc să nu te simţi niciodată singur.
Îţi doresc să te poţi încrede în promisiunile lui Dumnezeu.................
...si-as mai dori...sa nu ma dai uitarii...
Lasă-L pe Dumnezeu să te îndrume, să te înveţe, să te mustre şi să îţi arate cât te iubeşte şi fii deschis la provocări. Fie ca fiecare îndoială şi teamă să fie urmată de pace şi linişte; şi în întuneric viaţa ta să lumineze mai tare decât luna noaptea .Cu fiecare nou răsărit de soare să ţi se facă tot mai dor de cer şi cu fiecare apus tot mai dor să îi vezi faţa Tatălui.
Iubeşte necondiţionat atunci când ţi se pare imposibil şi mai mult ca orice învaţă să te laşi iubit. Îţi doresc să ai parte întotdeauna de veselie şi râsete. Fie ca bucuria din inima ta să acopere orice dezamăgire şi zâmbetul să poată acoperi orice durere. Fie ca dragostea să acopere orice slăbiciune şi fiecare rană să îţi aducă înţelepciune.Orice încercare să te aducă mai aproape de Dumnezeu şi fiecare zi să îţi aducă mai multă iubire decât ziua ce a trecut. Îţi doresc să apreciezi îmbrăţişarea unui copil şi rugăciunea unui bătrân. Îţi doresc să îţi poţi lua din când în când câte o mică vacanţă şi să te poţi relaxa.
Când ţi se pare că nu-i mai auzi glasul, când poverile sunt prea mari, când rănile sunt prea adânci şi durerile prea mari, când dezamăgirea te însoţeşte şi rămâi cu un gust amar căci ai vrut să faci bine şi ai fost răsplătit cu rău, când te rogi şi Dumnezeu îţi spune să aştepţi, priveşte linia orizontului şi închide ochii…asculta foşnetul vântului şi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care numai Ea ţi-o poate face : “Te iubesc cu o iubire veşnică.” Îţi doresc să te poţi ruga oricând şi în orice circumstanţă. Îţi doresc să te poţi detaşa uneori de tot tumultul vieţii, de gălăgie şi agitaţie şi să îţi poţi regăsi gândurile, în linişte…
Îţi doresc să te poţi bucura de strălucirea din ochii cuiva atunci când îi faci o mică bucurie. Îţi doresc să poţi plânge din toată inima şi să laşi pe cel mai bun prieten să îţi şteargă lacrimile şi mai mult decat orice lasă-i pe alţii să te înveselească şi să te facă să zâmbeşti (nu uita să apreciezi acest lucru). Îţi doresc să nu te simţi niciodată singur.
Îţi doresc să te poţi încrede în promisiunile lui Dumnezeu.................
...si-as mai dori...sa nu ma dai uitarii...
Vroiam să aud a tale şoapte, să cred iubirea ce ţi-o port.
Când m-am născut, nimeni nu m-a-ntrebat dacă doresc
Pe un pământ să stau o viaţă, sau dacă vreau ca să trăiesc
Ci pur şi simplu m-am născut, într-un pătuţ micuţ
Fără să pot să mă gândesc, de ce chiar eu azi m-am născut?...
Când am crescut, nu mă gândeam la "ce va fi şi mâine"...
Ci, mai inocent, în tot ce încercam să fac, să încropesc
Mă avântam în viaţă, neştiutor şi fără nicio frică
Crezând că totu-mi aparţine, şi-n tot mă regăsesc!
Visând spre veşnicie, gonind sălbatic printre lumi
Scăldat în graţia divină a celei mai frumoase pe pământ
Mă înălţam până la ceruri, ca să revin apoi tot frânt
Şi să renasc în tine, din dragostea-ţi curată!
Nu pot să cred că nu mai eşti, şi strig în inima-mi străpunsă
De dorul tău din nou mă prăbuşesc, în agonia-mi cruntă
Încerc din aripi să mă-nalţ, din răsputeri, nu vreau să cad
Dar tot mai jos mă laşi purtat, te uiţi la min' şi nu îţi pasă.
Şi am căzut. Trezit în amorţeală, crezând că-s mort,
Vroiam să aud a tale şoapte, să cred iubirea ce ţi-o port.
Abia acum am realizat, un amănunt ce clar că mi-a scăpat
Degeaba încercam să zbor, căci aripile... tu le-ai furat!
Râdeai, crezând că voi rămâne jos, zdrobit şi fără de putere
Te îndoiai de-ele mele încercări, gândeai că-s fără vlagă...
Şi totuşi, e crunt când cineva te-nşeală, dar mult mai cruntă pare
Propria-ţi înşelare, căci m-ai văzut puternic, cu mult mai sus, în zare...
poezie de Daniel Murariu
Pe un pământ să stau o viaţă, sau dacă vreau ca să trăiesc
Ci pur şi simplu m-am născut, într-un pătuţ micuţ
Fără să pot să mă gândesc, de ce chiar eu azi m-am născut?...
Când am crescut, nu mă gândeam la "ce va fi şi mâine"...
Ci, mai inocent, în tot ce încercam să fac, să încropesc
Mă avântam în viaţă, neştiutor şi fără nicio frică
Crezând că totu-mi aparţine, şi-n tot mă regăsesc!
Visând spre veşnicie, gonind sălbatic printre lumi
Scăldat în graţia divină a celei mai frumoase pe pământ
Mă înălţam până la ceruri, ca să revin apoi tot frânt
Şi să renasc în tine, din dragostea-ţi curată!
Nu pot să cred că nu mai eşti, şi strig în inima-mi străpunsă
De dorul tău din nou mă prăbuşesc, în agonia-mi cruntă
Încerc din aripi să mă-nalţ, din răsputeri, nu vreau să cad
Dar tot mai jos mă laşi purtat, te uiţi la min' şi nu îţi pasă.
Şi am căzut. Trezit în amorţeală, crezând că-s mort,
Vroiam să aud a tale şoapte, să cred iubirea ce ţi-o port.
Abia acum am realizat, un amănunt ce clar că mi-a scăpat
Degeaba încercam să zbor, căci aripile... tu le-ai furat!
Râdeai, crezând că voi rămâne jos, zdrobit şi fără de putere
Te îndoiai de-ele mele încercări, gândeai că-s fără vlagă...
Şi totuşi, e crunt când cineva te-nşeală, dar mult mai cruntă pare
Propria-ţi înşelare, căci m-ai văzut puternic, cu mult mai sus, în zare...
poezie de Daniel Murariu
Doar pentru ca existi...
…pentru ca existi…
as cere lunii sa-ti lumineze fereastra…
m-as ruga la soare sa iti incalzeasca sufletul mereu…
as vorbi cu stelele…sa-ti calauzeasca pasii…
ti-as indulci viata cu dulceata capsunilor…
cu aroma trandafirilor…ti-as parfuma visele…
ti-as oferi un festin…de cate ori ti-ar fi foame…
m-as transforma in apa rece de izvor…de cate
ori ti-ar fi sete…
te-as ridica pe culmi de fericire…de cate ori m-ai cauta…
mi-as tatua pe piele…fiecare mangaiere a ta…
as vorbi cu brazii…sa-ti racoreasca camera…
as implora marea…sa te ajute sa plutesti prin
viata…
ti-as sopti la ureche, vorbe de alinare, cand
grijile-ti dau navala…
ti-as transforma in soapte de alint…fiecare
strigat de durere…
te-as culca pe perna norilor…cand oboseala te rapune…
as cersi bucurie…pentru a ti-o oferi…
ti-as umple buzunarele cu sperantele adolescentei…
as ucide cosmarurile…sa ai somnul linistit…
ti-as lumina ochii cu visele copilariei…
te-as imbata cu miresme de iubire…
te-as trezi cu clinchete de voiosie…
te-as mangaia cu petale de dragoste…sa-ti
parfumez pielea…
as transforma in poem …fiecare cuvant al tau…
as face cantec de bucurie …din zambetul
tau…
mi-as vinde sufletul…ca sa-l salvez pe-al tau…
te-as astepta o viata… pentru o clipa de
iubire…
te-as iubi…cum te iubesc acum…cum nu te va
mai iubi nimeni…
…doar pentru ca existi…
as cere lunii sa-ti lumineze fereastra…
m-as ruga la soare sa iti incalzeasca sufletul mereu…
as vorbi cu stelele…sa-ti calauzeasca pasii…
ti-as indulci viata cu dulceata capsunilor…
cu aroma trandafirilor…ti-as parfuma visele…
ti-as oferi un festin…de cate ori ti-ar fi foame…
m-as transforma in apa rece de izvor…de cate
ori ti-ar fi sete…
te-as ridica pe culmi de fericire…de cate ori m-ai cauta…
mi-as tatua pe piele…fiecare mangaiere a ta…
as vorbi cu brazii…sa-ti racoreasca camera…
as implora marea…sa te ajute sa plutesti prin
viata…
ti-as sopti la ureche, vorbe de alinare, cand
grijile-ti dau navala…
ti-as transforma in soapte de alint…fiecare
strigat de durere…
te-as culca pe perna norilor…cand oboseala te rapune…
as cersi bucurie…pentru a ti-o oferi…
ti-as umple buzunarele cu sperantele adolescentei…
as ucide cosmarurile…sa ai somnul linistit…
ti-as lumina ochii cu visele copilariei…
te-as imbata cu miresme de iubire…
te-as trezi cu clinchete de voiosie…
te-as mangaia cu petale de dragoste…sa-ti
parfumez pielea…
as transforma in poem …fiecare cuvant al tau…
as face cantec de bucurie …din zambetul
tau…
mi-as vinde sufletul…ca sa-l salvez pe-al tau…
te-as astepta o viata… pentru o clipa de
iubire…
te-as iubi…cum te iubesc acum…cum nu te va
mai iubi nimeni…
…doar pentru ca existi…
duminică, 27 noiembrie 2011
Cu cat ma apropii mai mult de iarna, imi lipseste mai mult luna lui marte...Poate pentru ca o parte din mine apartine primaverii...E anotimpul care mi-a aratat cum arata o mare iubire, care mi-a daruit primul trandafir virtual, urmat de trei trandafiri adevarati si-o clipa inestimabila de fericire...Multumesc primaverii ...in care te-am intalnit...
Mi-e dor de tine...
E frig afara, ploua si eu ma gandesc
Ca sant plecat mai mereu
Nu spui nimic, dar stiu ca ti-e greu
Acelasi lucru se intampla si-n sufletul meu
Au trecut trei zile de cand nu te-am vazut
Tu mi-ai lipsit in fiecare minut
Mi-e dor sa te strang in brate, sa te sarut
Mi-e dor sa imi vorbesti, mi-e dor sa te-ascult
Soapte fierbinti si dulci in fiecare noapte
Mi-e dor de tine si te vreau aproape
Mi-e dor de tine, mi-e dor de tine
Sapte zile, sapte-mi lipsesti
Mi-e dor de tine, mi-e dor de tine
Si cerul plange cand tu nu esti
Si ma gandesc cat de bine-i acasa
Unde m-astepti tu atat de frumoasa
Ma simt iubit in fiecare minut
Mi-e dor sa imi vorbesti, mi-e dor sa te-ascult
Soapte fierbinti si dulci in fiecare noapte
Mi-e dor de tine si te vreau aproape
Mi-e dor de tine, mi-e dor de tine
Sapte zile, sapte-mi lipsesti
Mi-e dor de tine, mi-e dor de tine
Si cerul plange cand tu nu esti
Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor
Dor, dor, dor de tine
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
Tu esti aceea...
Fetiţa cu chibrituri tot aşteaptă
de-o viaţă fericirea ce o vrea,
iubirea ca să-i urce-a casei treaptă
şi prietenă să-i fie-acum cu ea.
Fetiţa poartă-n suflet numai doruri
şi-aşteaptă cu speranţ-un răsărit,
o rază de lumină ca să-i fie
şi reazem, bucurie şi iubit.
O văd cu geana prinsă-n bob de rouă,
cu inima un arc de curcubeu,
o scânteiere luminând în cântec...
Tu eşti acea fetiţă ce-o ştiu eu !
Şi către tine gândurile mele
Vin lin curgând să-ţi deie mulţumire,
Mă rog la Domnul să îţi fie-aproape,
Să-ţi umple casa numai cu iubire.
Leonid IACOB
de-o viaţă fericirea ce o vrea,
iubirea ca să-i urce-a casei treaptă
şi prietenă să-i fie-acum cu ea.
Fetiţa poartă-n suflet numai doruri
şi-aşteaptă cu speranţ-un răsărit,
o rază de lumină ca să-i fie
şi reazem, bucurie şi iubit.
O văd cu geana prinsă-n bob de rouă,
cu inima un arc de curcubeu,
o scânteiere luminând în cântec...
Tu eşti acea fetiţă ce-o ştiu eu !
Şi către tine gândurile mele
Vin lin curgând să-ţi deie mulţumire,
Mă rog la Domnul să îţi fie-aproape,
Să-ţi umple casa numai cu iubire.
Leonid IACOB
Mâhnirea singurătății
O, șah al frumuseții peste fire,
e vai de-acel ce-i singur în mâhnire!
Grea, inima pe buze mi-a ajuns —
te-arată de pe unde te-ai ascuns!
Aceste flori nu vor păstra-n livadă
apururi frăgezimea de zăpadă.
Cât stai în tron, puternic să ajuți
supușii tăi sărmani și abătuți.
Dorința și mâhnirea depărtării
mi-au ars în vad pâraiele răbdării.
O, Doamne, taina asta s-o spun cui,
că nu-ți dezvălui fața nimănui
și ești oricând de față și oriunde?…
Paharnic al grădinii ce te-ascunde,
aceste ierburi verzi și roșii flori,
când nu-ți văd chipul, ele n-au culori.
Fă merișorul* pe alei să vină,
podoabe să-nflorească în grădină!
Durerea din pricina ta mi-i leac
în bietul meu culcuș pe care zac,
și-aducerile-aminte mi-s surate
șoptind în colțu-mi de singurătate.
În largul cerc al zodiilor sunt
al resemnării mele negru punct.
Mă sfâșie la sânge orice astru —
dă-mi vin în cupa mea de smalț albastru!
* Trupul; merișorul înlocuiește aici chiparosul
Traducerea George Dan
vineri, 25 noiembrie 2011
"Daca ma bucur sa invat ceva nou, este ca sa-l impartasesc altora." (Seneca)
Si eu impartasesc informatii profesionale: http://www.informatiiprofesionale.ro/author/lionel/
P Please consider the environment before printing this e-mail.
joi, 24 noiembrie 2011
Vrei sa devii mai bun...din dragoste!
Dragostea ne ridica in proprii nostri ochi si, totodata, dezvaluie aproape tot ce e mediocru in noi.La lumina ei, iti vezi, ca niciodata inainte, scaderile.Si cat de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Niciodata n-ai fost atat de atent la impresiile altuia si nu te-ai masurat, la fel de preocupat, in functie de ele.Stingherit de limite, incerci sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate, si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care-l iubesti.Vrei sa fii si vrei sa pari.Vrei sa devii mai bun.Intrucat stii lucruri pe care inainte le treceai cu vederea sau nu-ti pasa de ele, dar acum te stanjenesc fiindca te coboara in ochii celui pe care-l iubesti.Aspiri sa inlaturi tot ce l-ar putea dezamagi si, la drept vorbind, nu faci aceste sacrificii din generozitate.Le accepti pentru a fi cum ai vrea sa fii.Si acum incepi sa fii, de fapt, deoarece fara sa stie celalalt esti, devii, intro masura opera lui.
Aici sta marea forta stimulatoare a dragostei.
Octavian Paler
miercuri, 23 noiembrie 2011
La ceas tarziu de noapte...
Iertare, lacrime si dor
O inima si-un porumbel calator,
Zboara-mpreuna catre tine,
Tu nu mai vrei sa stii de mine.
Sta plansu-n piept, sa ma inece,
Cerul e-ntunecat si noaptea rece.
A mea stea parca se-ascunde,
Sclipitea-i la mine n-ajunge.
Petrec ceasul tarziu din noapte,
Catand sa vad cat mai departe.
Sa uit de tine si de luna mai,
Cum as putea parte din rai?
Ciobanu Camelia Gabriela
O inima si-un porumbel calator,
Zboara-mpreuna catre tine,
Tu nu mai vrei sa stii de mine.
Sta plansu-n piept, sa ma inece,
Cerul e-ntunecat si noaptea rece.
A mea stea parca se-ascunde,
Sclipitea-i la mine n-ajunge.
Petrec ceasul tarziu din noapte,
Catand sa vad cat mai departe.
Sa uit de tine si de luna mai,
Cum as putea parte din rai?
Ciobanu Camelia Gabriela
Mi-ai aparut in vis...
Mi-ai aparut in vis intr-o livada cu meri infloriti,
Si ne tineam de mana, paream fericiti.
Iubirea noastra se apropia de soare,
Cand visul s-a sfarsit m-am intrebat:
De ce oare?
Mirosul copaceilor de mar si-a ta privire,
In rasarit de soare s-au strecurat in amintire.
Te-am rechemat in noaptea urmatoare,
Stiam ca n-ai sa vii, de ce oare?
Zambetul tau si-o mana tremuranda m-au atins,
A fost ceva real chiar de aduce-a vis.
Cu picuri mari de ploaie boabe de margaritar,
Pe fata am alergat spre tine desi parea-n zadar…
Departe esti de mine, intors in primavara,
Te simt si vad ferice, e pentru-ntaia oara.
Inconjurat de flori de liliac si albastrele,
Traind o bucurie straina inimii mele.
Lasat-am florile de mai sa te atinga,
Ceva din gingasia lor sa te convinga.
Nu te mai chem in noaptea argintie,
Visez din cand in cand…o bucurie!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)