luni, 29 august 2011
Frumusetea e o inima inflacarata si un suflet fermecat...
Dar un poet îi spuse: „Vorbeşte-ne despre Frumuseţe.”
„Cum aţi putea s-o căutaţi şi cum o veţi găsi
de nu v-ar fi ea însăşi drum şi călăuză?
Şi cum aţi şti să o descrieţi în cuvinte
dacă ea însăşi nu v-ar ţese vorba?
Cei răniţi şi necăjiţi spun:
«Frumuseţea e mângâiere şi căldură.
Ea trece printre noi întocmai unei tinere mame,
sfioasă parcă de propria-i splendoare.»
Şi-mpătimiţii spun:
«Nici vorbă, frumuseţea e mai degrabă înspăimântătoare şi năprasnică.
Precum furtuna, ea cutremură pământul de sub noi şi cerul de deasupra noastră.»
Cei obosiţi şi plictisiţi spun:
«Frumuseţea e în şoaptele suave.
Ea ne vorbeşte pe-nţeles.
Glasul ei se supune tăcerilor noastre
precum lumina palidă ce tremură în umbră.»
Dar cei neîmpăcaţi spun:
«I-am auzit ţipătul prin munţi,
şi glasul ei aducea cu sine sunetul copitelor,
şi bătaia aripilor,
şi răgetul leilor.»
Iar noaptea, paznicii cetăţii spun:
«Frumuseţea se va înălţa dinspre răsărit, odată cu zorile.»
Şi pe-nserat, cei ce trudesc, dar şi drumeţii spun:
«Am văzut-o pogorându-se de la ferestrele apusului.»
În toiul iernii cei troieniţi zic:
«Va veni odată cu primăvara, dansând printre dealuri.»
Iar în arşiţa verii, secerătorii spun:
«Am văzut-o dansând printre frunzele toamnei
şi-avea în păr chiar o şuviţă-nzăpezită.»
Toate acestea le-aţi rostit despre frumuseţe.
Şi totuşi nu despre frumuseţe aţi vorbit,
ci despre nevoi neîmplinite,
Iar frumuseţea nu-i o trebuinţă, ci un extaz.
Nu e o gură însetată, şi nici o mână-ntinsă
Ci mai degrabă e o inimă înflăcărată şi-un suflet
fermecat.
Nu e imaginea ce o vedeţi, nici cântecul ce-l auziţi,
Ci mai curând e o nălucă
ce vi se arată chiar de vă-nchideţi ochii,
şi-o muzică ce-o auziţi chiar de urechile vi le-astupaţi.
Nu este seva din scoarţa încreţită,
şi nici nu e aripa unei păsări răpitoare,
Ci mai degrabă-i o grădină de-a pururi înflorită
şi-o ceată îngerească plutind de-a pururi pe deasupra.
Oameni din Orfales,
frumuseţea este chiar viaţa,
atunci când viaţa îşi dezvăluie chipul său divin.
Voi înşivă sunteţi viaţa şi tot voi sunteţi vălul.
Frumuseţea-i veşnicia ce se contemplă pe sine în oglindă.
Dar voi sunteţi veşnicia şi, tot voi, oglinda.”
Kahlil Gibran
Tace-mă-n inima ta,
Tace-mă-n inima ta,
Ca să înflorească cuvintele mele
Şi să fie izvor
Pentru alte nerostiri.
Apoi
Ia-mă din culcuşul cald
Şi m-aruncă pe ape,
Ca să-mi oglindesc chipul
În ochii ce nu i-am văzut.
Şi, din nou,
Strânge-mă-n culori
Şi răsare-mă în alte tăceri.
Din tăcerile noastre
Se va înălţa rug de cântece,
Ca să inunde orizonturi
Cu sunetele
Ce în noi am păstrat.
Leonid IACOB
sâmbătă, 27 august 2011
vineri, 26 august 2011
Noapte buna!
Cind noaptea mantia isi asterne,
Si cerul luminiti ne cerne
Luna cu grija dragostea-mi aduna
Ca sa-ti ureze noapte buna!!!!!!!!
Intoarcere
Motto:
"Sufletul este unica valoare a omului, el il face pe slujitor egal stapanului sau."
Intr-o vineri, te-am intalnit. Tot intr-o vineri iti scriu din nou...si chiar daca nu te mai pot atinge, sper gandurile mele sa-ti aduca o caldura sufleteasca.
Dupa o intoarcere la inima mea,la tot ce e in sufletul si mintea mea,am obtinut raspunsuri la miile de intrebari ce pareau fara raspuns.Traiesc o mare iubire,asta fara doar si poate.Si cand iubesti cum simt eu,nu pleci,nu poti inchide usa si pleca.Ramai si continui.Pentru ca doar asta vrei.Sa te trezesti si sa adormi cu gandul la o inima care ,desi nu poate iubi, are nevoie de toata caldura ta.Am crezut si cred in aceasta iubire.Am gresit, incercand sa cer ceva acestei inimi.De cate ori mi-am dorit ceva si am cerut,, am pierdut.Si mi-am pus atunci intrebarea:toate zilele si noptile in care am fost fericita doar daruind, s-a meritat sa le arunc pentru o clipa cand mi-am dorit sa primesc?Nu.Ce mi-am dorit sa primesc de fapt?Comunicare.Doar comunicare.Si am trait si ziua in care, am simtit cum toate cuvintele au devenit neputincioase, pentru ca am realizat ca nimic nu poate transforma aceasta experienta in comunicare.Moment in care m-am oprit.Nu pentru mult timp iata.Am realizat ca tot secretul a ceea ce traiesc e de fapt asteptarea.Pentru a astepta e nevoie de o incredere imensa; intampla-se orice, nu conteaza.Eu am aceasta incredere. Daca astepti, si astepti, si astepti, si increderea ta creste asteptand. Incredere in ce? In faptul ca ce simti tu e deosebit.Ca e frumos. Ca iubirea ta, desi nu poti vedea, ajunge si e ca briza marii pentru cel ce o primeste.Asteptarea sublima inseamna sa nu ceri, sa nu pretinzi, pur si simplu doar sa astepti.A astepta inseamna a nu dori, a nu fi nerabdator, a nu constientiza ca deja este destul.Cand asteptarea e totala, corabia ce te poarta pe val, te va duce spre bucurie.Bucuria mea, am inteles acum, nu e reatingerea ta iubire, ci starea pe care o am in orice secunda din zi si noapte.E iubirea ce-mi umple sufletul, iubire pe care ti-o daruiesc prin ganduri bune, prin dorinta de a sti ca ti-e bine, ca esti fericit.Stiu ca poate parea ireal ce traiesc eu,dar nu e.Asta simt.Inca nu stiu cine si de ce mi-a trimis aceasta traire.Astepatand, intr-o zi voi afla.Tot ce stiu e ca din prima clipa, am simtit ceva nespus de frumos.E iubire si e oceanic de mare.William James a definit experienta religiasa ca fiind "oceanica".Ce simt eu e atat de mare, de vast incat n-am gasit alt cuvant care sa-l exprim.Si e frumos si adevarat ce simt.Nu conteaza daca sunt sau nu crezuta.De ce?Pentru ca nu astept asta.
Zile intregi am inchis ochii si m-am rugat in tacerea sufletului meu.Sa aflu cand a inceput, si daca ,s-a terminat.Am vazut cum in aceasta experienta mai intai am urcat o colina.Am trait bucurie, fericire, in acest urcus.Am cunoscut si piscurile fericirii.In acea zi de vineri in care am vazut ce iubesc, in care am luat cu mine exact cat imi trebuie pentru a putea continua sa iubesc.Privirea albastra si calda, frumusetea zambetului, caldura vocii, o imbratisare.Apoi am coborat colina, recunosc, cuprinsa de tristete.
Dar, asa cum spunea si Kahlil Gibran, dupa ce cuceresti piscurile fericirii, trebuie sa faci fata tristetii.
Si am facut fata, uneori mai bine, alteori mai putin bine.Am realizat ca nu ma pot opri.Nu acum.Sufletul meu e fericit doar cand priveste spre tine,cu caldura cu aceasta iubire ce nu m-a parasit nici o clipa din momentul cand a poposit in viata mea.Cine esti si de ce esti atat de viu in visul meu, n-am aflat destul.Dar...voi afla poate.Astazi vreau doar sa-ti spun...ca m-am intors.. pe drumul spre inima ta...o inima la care, chiar daca stiu ca nu poate ajunge nimeni..eu privesc cu mult, mult drag.
TIE!
Un sfat : Ai grija de tine!...
O rugaminte : Nu te schimba!...
O dorinta : Nu ma uita!...
O minciuna : Nu te iubesc!...
Un adevar : Mi-e dor de tine !
joi, 25 august 2011
Vlad Diana
Pe-o margine de drum,crestea o floare solitara...
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi şide grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.
Nu ştiu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet!
Traian Demetrescu
miercuri, 24 august 2011
marți, 23 august 2011
ghost en francais-christian delagrange
Ce mai este - muzica franceză?. Poate că este acea muzica care se asculta cu mare placere şi încredere . Muzica franceză - reglează starea de spirit, curăţă şi umple golul din sufletul omului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)