Doar Dumnezeu sa stie...

As vrea sa-mi fii aproape,
In ceas tarziu de seara,
Sa-mi spui ca iti sunt draga,
Sa ma privesti ca pe floare rara,
Doar Dumnezeu sa stie de-ntalnirea noastra rara..

DARUIESTE-MI IUBIRE ...ESTE RINDUL TAU ...

De-ai fi aici....

"Mă învelesc de frig într-o speranţă!"

 Nichita Stănescu"

Din care munte te-am cules?...

‎"Din care munte, de pe care creste
Eu te-am cules din rădăcină, toată
Ca podul palmei, ars, şi azi îmi este
De strămutarea ta înrourată.

Adeveresc iubirea cu durere,
Pe lacrimi sprijin tălpile în ora
Când mă ridic la tine spre a-ţi cere
Să mă păzeşti de ochii tuturora.

Şi dac-ai fi murit de umilinţă
Te-aş fi legat din nou din lut cu plânsul
Să-mi fii femeie si să-mi fii credinţă
Mai credincioasă mie ca eu însumi."

Si iar cu tine-n gand in zori de zi...

Cu tine-n gand, te chem sa vii
sa-mi aperi viata de-orice cuget rau.
Te chem din zori de flori si simfonii,
cu ingeri albi plutind in jurul Tau.
Cu tine-n gand, te chem sfios,
privind sub pleoape cerul instelat.
Cu tine orice gand e-un vis frumos
si orice vis frumos e-adevarat.
Cu tine-n gand, doar eu si tu,
un psalm de Har sa fie viata mea.
Doar "nu" sa spun atunci cand tu spui "nu",
si "da" sa spun la orice spui tu "da".
Cu tine-n gand, c-an Paradis,
de-acum si pana-n cer ma voi trezi.
Cu tine-n gand sa fiu pe cai de vis
si iar cu tine-n gand in zori de zi
(Costache Ioanid)

Doar gandul la tine...

Doar gandul la tine ma face sa sper

in drumul acesta ce duce la cer.

Doar dorul de Tine, de chipul Tau bland

imi spune mereu...

In curand...

In curand...

La poarta cetatii odata voi sta

acolo departe in patria Ta.

De dorul acesta ce-mi arde in piept

veghez si tresar

si Te-astept...

si Te-astept...

In lumea aceasta mereu calator

ma-nalt catre stele pe scari de fior.

La orice sclipire tresar inganand:

O, vino, Te rog...

mai curand...

mai curand...

(Costache Ioanid)

Mi-aduc aminte clipa...

Mi-aduc aminte clipa:
Nainte-mi tu te-ai arătat,
Vedenie ce pare-n pripa,
Al frumuseţii duh curat.

Oriunde, trudnic, pus-am pasul
În al vieţii vălmăşag,
Eu auzeam sunîndu-ţi glasul,
Vedeam în vis chipul tău drag.

Trecut-au anii. În furtună
S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tău cum sună, 
Uitat-am chipul tău divin.

În trist surghiun, în grea uitare,
Priveam la zilele-mi ce mor,
Lipsit de crezuri, de-nchinare,
De viaţă, lacrimi şi amor.

Ci-n suflet raze se-nfiripă:
Şi iarăşi nu te-ai arătat,
Vedenie ce trece-n pripă,
Al frumuseţii duh curat,

Şi inima-mi în piept tresare,
Şi, beată, freamătă de dor,
Şi de credinţă, de-ncîntare,
De viaţă, lacrimi şi amor.

(Puskin)

Mi-e sete de-un prieten

Mi-e sete de-un prieten in ceasu-acesta lung,
Sa-l simt tacand alaturi ca o vioara plina,
Sa-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,
Cu talpile-ntepate de lumina.

In fiecare seara lauta veche-mi sparg
Si muzici mult visate se sting cu vaier lung.
Ce vanturi reci pandi-m-or cand plec din nou in larg
Spre steaua mea inalta pe care n-o ajung?

Autor: Anghel Dumbraveanu

De ce mi-e sufletul atât de greu?

Imi port pustiu prin noapte pasul meu

Pe drumul cu pietriş lucind la stele.

S-apleacă peste lume Dumnezeu

Şi stau de vorbă stelele-ntre ele.

Solemn e cerul, minunat mereu!

Pământul doarme-n ceaţă azurie.

De ce mi-e sufletul atât de greu?

Aştept ceva? Păreri de rău să fie?

Păreri de rău? De ce? În van sunt toate!

Şi de la viaţă ce-aş mai aştepta?

Vreau numai linişte şi libertate.

S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!

Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!

Să dorm pe veci şi totuşi pieptul meu

Să fie încă plin de vlagă vie

Şi să se-nalţe răsuflând mereu.

Şi zi şi noapte-auzul să-mi dezmierde

Un cântec de iubire lin şi clar

Şi să foşnească-ntr-una, veşnic verde,

Deasupra frunţii mele un stejar.

(MIHAIL LERMONTOV)

Michel Sardou - Je Vais T'Aimer

Iar într-o zi de mai...

‎,,O adoram de-o vreme-ntreaga, 
Si ochii ei fermecatori
Faceau sa-mi fie atât de draga !
Zarind-o, ma treceau fiori ! 

Pastram amorul în tacere,
Si cât eram de fericit !
Iar într-o zi de mai, frumoasa,
I-am scris, si-apoi ne-am întâlnit...

Pastram amorul în tacere,
Si cât eram de fericit !
Dar într-o zi de august, trista,
Am plâns, si-apoi ne-am despartit.,,

Speranta...

Mi-e frig cand ma gandesc la tine,
Atat de mult te-ai departat de mine.
Cuvantul "noi" e cald daca-l rostesc,
Doamne cat imi doresc ca intr-o zi...
Eu sa te regasesc!

Ma intorc...mereu...mereu...

“Ma intorc in cerc ma ratacesc, labirint inchis , pasiune, iesire nu gasesc! “

DORUL

Te caut printre nori...

"Zâmbetele îşi răspândesc parfumurile colorate
ale viselor cu tine,
îmbrăcând aerul în mirosul frunzelor
amestecate cu pământul ud de atingerea rece a ploii.
Îţi caut privirea printre culorile toamnei,
îţi caut mângâierea cu miros de gutui coapte,
îţi caut paşii ascunşi după foşnet de frunze,
îţi caut cuvintele pe buzele repezi ale vântului.
Nu te găsesc...
Ce bine te-ai ascuns după nori,
în spatele tăcerii,
la distanţă de atingeri.
În locul tău răspunde ecoul căutărilor mele,
literele se întorc într-o parte, se încovoaie
şi gem,
frunzele cad mai departe
acoperindu-ţi urmele trecerii prea rapide.
Doar inima îţi mai ştie căldura surâsului!"

MADALINA MANOLE - MI-E DOR DE TINE

"Sa identifici fericirea cand se afla la picioarele tale, sa ai curajul si hotararea de a te apleca pentru a o lua in brate... si a o pastra. Asta-i inteligenta inimii"

Şi peste arbori răsfiraţi rasare blânda lună...

Când amintirile-n trecut

Încearcă să mă cheme,

Pe drumul lung şi cunoscut

Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies

Şi azi aceleaşi stele,

Ce-au luminat atât de des

Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi

Răsare blânda lună,

Ce ne găsea îmbrăţişaţi

Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau

Credinţă pe toţi vecii,

Când pe cărări se scuturau

De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor

În noapte să se stângă,

Când valurile de izvor

N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari

Urmând mereu în cale-şi,

Când ochii tăi, tot încă mari,

Se uită dulci şi galeşi?

(Mihai Eminescu)

În mine câteodată eu simt: se face noapte,

În mine câteodată eu simt: se face noapte,
Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă,
Strigări necunoscute şi cântece şi şoapte
La casa mea colindă.

În mine câteodată ţărani cu zeghea sură 
Şi glume şi ispite şi tot ce ştie satul 
S-amestecă de-a valma roind în bătătură 
Şi vin să-şi ţie sfatul...

În mine câteodată grea liniştea se lasă, 
Miroase-a izmă creaţă şi-a flori de iasomie, 
În vreme ce un popă cu barba cuvioasă 
Slujeşte-o liturghie...

(Octavian Goga)

Ti-e sufletul - cum se framânt-un vânt.

Pe crengi, aceleasi cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le framânta vântul!
Si soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astazi, sa încunjure pamântul!

Stii pe de rost si crengi, si vânt, si ciori.
Si-un clopot iarasi a-nceput sa sune.
Nu-i bine, seara, sa-1 asculti ce spune.
Asa rasuna-n fiecare seara,
Si vântul frânge sunetul - de-ti pare
Ca-i o ghitara
Cu arii singuratice si rare.

Ti-e sufletul - cum se framânt-un vânt.
Te-alungi pe tine singur c-un cuvânt.
Te cauti mult - si nu te mai ajungi.

Si-ti cade-n suflet umbra vremii lungi.

Dormi…

Fie-ti viata vesnica poveste,
Cu începutul vesnic nenceput;
Sa nu mai stii ce-a fost, nici ce mai este;
Sa curga-ntr-una basmul nestiut.

Sa fii mereu la mijloc de poveste!

Pe crengi, aceleasi cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le framânta vântul!
Si soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astazi, sa încunjure pamântul!…

Nu-i bine sa privesti de multe ori
Amurgul aiurit de vânt si ciori. 

Alexandru A. Philippide