Poezie, Murg de Seara...

poezie, murg de seară, ce alergi spre infinit,
vii din frisoanele spasmodice ale sufletului,
din inima frigurilor dragostei şi a morţii,
te înalţi la ceruri ca o binecuvântare
şi devii uragan
ce transformă pădurile de granate
în femei frumoase,
statui ale melancoliei,
balade
în care cânţi orbilor,
plopilor,
vântului,
pământului,
voluptăţi de nebunie,
cânt de orhidee,
scânteie din nicovala melancoliei,
agată din tâmplele păgâne,

tu înnobilezi suflete,
le faci să viseze,
du-mă cu tine, poezie,
du-mă în copilărie,
tu, iluzie cu metafore,
ferastră deschisă către toate culorile eternităţii,
partă-mă,
întoarce-mă,
lasă-mă
la izvorul viselor
să mă-mbăt cu apa ta
la poale de codru verde,
unde dansează ielele
şi unde se ferecă inelele,
tu, inocenţă demonică,
spaţiu roşu de sânge,
în care se-neacă bucuriile şi durerile,
tu, poezie,
murg de seară înaripat,
du-mă, du-mă, du-mă...
fă-mă viscol,
fă-mă soare,
fă-mă izvor de izvoare,
fă-mă crai peste pământ,
duh ceresc peste mormânt
şi mai fă-mă apă vie
când dă dorul în chindie,
cu cerul acoperiş
şi cu foşnet de frunziş
s-aud ciocârlia-n zbor
trilurînd a trilurare,
numai seara pe răcoare.

(versuri de Logica)

Floarea.... Camelia.....

Pink Floyd - Goodbye Blue Sky

UN CER PENTRU DOI

Realizare clip George GRAMA R O M A N I A
UN CER PENTRU DOI
De-as afla ca te-am pierdut,
Marea am sa o ascult,
Sa îmi spuna de-am gresit, cândva...

De-as vedea ca ai plecat,
Valuri mari as invoca,
Sa îmi poarte amintirea ta,
Ore-n sir sa te privesc,
Când adormi eu ma trezesc.

Si nu vreau ochii sa-i închid,
Iar departarea s-o cuprind,
Nici în somnul meu, nu vreau ca sa te uit
Si nu vreau ochii sa-i închid,
Cu lacrimi obrazul tau ating,
Sa nu uit o clipa din iubirea ta.

Si de-ar fi ca sa te pierd,
Eu atunci am sa te chem,
Un cer senin as vrea sa fim,
Fara nori va fi mereu!

De-as afla ca te-am pierdut,
Marea am sa o ascult,
Sa-mi aduca amintirea ta!

Virtutile prieteniei

http://video.acasa.ro/view_video/e95ea059f452e9c6face
film realizat de George Grama

O mare parte din ceea ce vezi depinde de ceea ce cauţi.

«Eu vorbesc, tu asculţi
Tu vorbeşti, eu ascult
Nimeni nu vorbeşte amandoi ascultăm
Nimeni nu vorbeşte, nimeni nu ascultă.
Tăcere.»

***

«De unde izvorăsc rugăciunile?»

***

«Dacă ai un ceas
Ştii cat e ora
Dacă ai două
Nu poţi fi sigur niciodată.»

***

«Egoul iese imediat la iveală,
E de ajuns un cuvînt de laudă sau de critică.»

***

«În cazul în care crezi că eşti
ceea ce spun prietenii sau duşmanii tăi că eşti,
este limpede că nu te cunoşti.»

***

O faptă facută din dragoste şi bunătate poate că nu va schimba cursul istoriei, dar dacă va schimba viaţa cuiva, atunci merită tot efortul.

***

Cînd realizăm că Dumnezeu ne iubeşte, ştim că totul o să fie bine.

***

Cînd îndrumi pe cineva pe calea cea bună, trebuie să mergi şi tu pe ea.

***

Nu putem controla tot ce se întamplă în jurul nostru dar putem controla modul în care alegem să reacţionăm.

***

Ca să ai success cu oamenii trebuie mai întai să îi iubeşti.

***

Nu este nimic mai desăvarşit şi mai curat decît dragostea lui Dumnezeu pentru tine, fără limite şi condiţii.

***

Nu judeca pe cineva după cum este astăzi, ci încearcă să vezi ceea ce poate să devină maine.

***

Societatea are anumite zile destinate pentru oferirea de cadouri, dar deseori darurile neaşteptate sunt cele ce înseamnă cel mai mult.

***

Cu cît eşti mai entuziasmat de viaţă, cu atat mai multă bucurie vei găsi în ea.

***

Aceeaşi rază poate lumina două obiecte şi produce două efecte diferite, în funcţie de cîtă lumină absoarbe şi reflectă fiecare obiect. Tot aşa, o singură experienţă poate afecta două vieţi în moduri diferite.

***

Oamenii cu adevărat însemnaţi nu se simt importanţi ci îi fac pe alţii să se simtă importanţi.

***

Puţine lucruri sînt mai frumoase decît o floare în deşert. Aceeaşi floare ar trece neobservată într-o pajişte plină cu flori.

***

Ai grijă să nu adaugi la povara altora. Ceea ce ceri sau aştepţi de la ei poate părea puţin, dar pentru ei ar putea fi ultima picătură.

***

Niciodată nu e un moment nepotrivit să faci ceea ce trebuie.

***

Eşti nemulţumit de felul în care îţi merge azi? Schimbă cursul zilei încurajand pe cineva care pare să aibă o zi la fel de proastă ca a ta.

***

Cand vei ajunge Acasa vei şti că drumul anevoios pană acolo a meritat din plin.

***

Viaţa e mai mare decat problemele ei.

***

Trandafirii îi găseşti doar în tufişuri pline cu ţepi. Poeziile cele mai frumoase izvorăsc din inimi frante. Din coconul strîmt se naşte fluturele în splendoarea lui. Doar după ce ai ajuns în vîrf de munte poţi admira un peisaj ca rupt din basme.

***

Credinţa vede invizibilul, crede incredibilul şi primeşte imposibilul.

***

Entuziasmul nu e un accesoriu la viaţă, ci o necesitate.

***

Dacă te străduieşti să faci avere banii tăi vor fi ţinuţi minte. Dacă te străduieşti să obţii glorie statuia ta va fi ţinută minte. Dar dacă trăieşti pentru alţii tu vei fi ţinut minte şi vei trăi veşnic în inimile celor cărora le-ai dat dragoste şi speranţă.

***

Cind ajungem la capatul puterilor şi acceptăm că avem slăbiciuni şi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu atunci ne descoperim adevăratul potenţial.

***

Acceptă ceea ce nu poţi accepta, iartă ceea ce nu poţi ierta şi dă ceea ce nu eşti obligat să dai.

***

Omul face rachete să ajungă pe Lună. Dumnezeu a făcut Luna.

***

În orice moment se găseşte cineva în preajmă care are nevoie de bunătatea şi ajutorul tău.

***

Alegerile pe care le faci şi nu şansele pe care le ai îţi determină destinul.

***

Orice om ştie cel puţin un lucru pe care tu nu-l ştii.

***

Rosteşte numele oamenilor cu care stai de vorbă. Pentru ei este cel mai plăcut sunet, dovedind în acelaşi timp preocupare din partea ta faţă de ei ca indivizi.

***

Cu ajutorul lui Dumnezeu ceea ce este dificil poate fi realizat imediat, ceea ce este imposibil s-ar putea să-ţi ia un pic mai mult.

***

O mare parte din ceea ce vezi depinde de ceea ce cauţi.

***

Fie ca întotdeauna să-mi amintesc să încurajez pe cineva. Fie ca întotdeauna să-i mulţumesc Lui pentru prietenie şi cei dragi. Şi fie ca niciodată să nu consider nimic în zadar.

***

Un cîrpaci a venit la rabin şi i-a spus:
- Spune-mi ce pot face în legătură cu rugăciunea mea de dimineaţă. Clienţii mei sunt oameni săraci şi nu au decît o singură pereche de pantofi. Îmi aduc seara tîrziu pantofii şi sunt nevoit să lucrez toată noaptea ca să îi repar, pentru ca a doua zi dimineaţa să îi pot înapoia.
- Ce ai făcut pînă acum? l-a întrebat rabinul
- Sînt zile cînd îmi fac foarte repede rugăciunea după care mă grăbesc să mă întorc la munca mea, dar mă simt un păcătos. Alteori, renunţ la rugăciune, dar şi atunci mă simt un păcătos. Ori de cite ori îmi ridic ciocanul şi bat cuiele în pantof, îmi aud inima oftînd: Cît de nefericit sunt că nu îmi pot face munca de dimineaţă.
Rabinul i-a răspuns:
- Dacă eu aş fi Dumnezeu, aş preţui acest oftat mai mult decît rugăciunea de dimineaţă.

Acceptarea criticii sincere-un act de curaj?

Receptarea unei critici sincere şi constructive reprezintă un act de curaj care demonstrează încredere în sine, flexibilitate, discermănânt şi aspiraţia de a te transforma. Nu acceptăm o critică decât dacă credem în ea sau dacă suntem suficient de armonioşi pentru a accepta observaţiile şi a ne lăsa transformaţi.
De asemena, acceptarea unei critici sincere presupune şi să avem încredere în fiinţa umană care ni le aduce. În felul acesta considerăm observaţiile pe care acea fiinţă umană ni le face la un moment dat, ca fiind mult mai pătrunzătoare, mai juste şi mai reale decât propriile noastre percepţii care sunt legate de noi înşine.
Această acceptare presupune inclusiv o anumită flexibilitate, deoarece cel mai adesea nu putem accepta decât acele sugestii care sunt menite să ne remodeleze fiinţa şi atitudinea într-o anumită direcţie, în anumite limite impuse de egoul nostru.
Avem evident nevoie şi de discernămât pentru a ne da seama că ele sunt justificate. Pentru anumite fiinţe aceste critici merg direct la inima deoarece sunt juste, însă pentru alte fiinţe care sunt egoiste şi suspicioase, criticile sincere şi constructive, oricât de juste ar fi, le ofensează şi le provoacă uneori resentimente, deoarece adevărul deranjează şi chiar doare uneori. Chiar şi în aceste cazuri, durerea şi resentimentele arată că respectivele critici şi-au atins ţinta.
Sfaturi pentru cei care vor să recepteze criticile constructive şi sincere:

1. deschideţi-vă cât mai mult inima şi mintea
2. ascultaţi cu multă atenţei şi urmăriţi să „digeraţi” criticile (uneori chiar 2-3 zile), înainte de a reacţiona
3. dacă în urma unei analize lucide şi detaşate descoperiţi că acele observaţii sunt pe deplin justificate, acceptaţi-le şi operaţi transformările care se impun
4. când observaţiile nu sunt justificate sau sunt doar parţial adevărate, extrageţi din ele cu luciditate doar ceea ce are valoare. Dacă în urma analizei descoperiţi că acele critici sunt complet nejustificate, refuzaţi să le aceptaţi şi detaşaţi-vă imediat de ele, urmărind să răspundeţi cu umor şi compasiune aceluia care le-a adresat
5. nu uitaţi să îi mulţumiţi fiinţei umane care v-a adus criticile, indiferent dacă ele sunt justificate sau nu. Fiecare critică ne oferă prilejul să ne facem un examen de conşiinţă.

A adresa o critică sinceră, justificată şi constructivă unei fiinţe umane pe un fond de iubire şi compasiune reprezintă o adevărată artă.
Acceptarea umilă, plină de bunăvoinţă şi liber consimţită a criticilor sincere, constructive şi justificate care vin de la fiinţa iubită reprezintă unul din jaloanele importante care caracterizează iubirea conştientă, superioară. Fiinţele umane care au început să-şi trezească starea de înţelepciune sunt capabile să manifeste starea de iubire conştientă, superioară.
Maria Dan

Citatul zilei 17.07.2010

"Oare cate batai de inima pot umple nimicul, tacerea si tot Universul?"
Ionut Caragea

Un gand in noapte..

-Am nevoie de un sfat.Sper sa-mi raspunzi..Te rog...
Inca ma mai aud....desi doar am scris...Un glas increzator aveam...Chiar am crezut ca la capatul lungimii de unda, cineva imi va si raspunde..M-am inselat.Nu mi-a raspuns.M-am intristat, chiar m-am si suparat.Dar am gresit.Fusesem anuntata referitor la atitudine.Ca eu nu am si acceptat-o...e doar problema mea...numai a mea.Dar e oare o problema?Din aceasta perspectiva nu-mi mai place.Poate fi urat chiar.Nu-mi plac problemele.Eu una nu fac probleme nimanui.Oare a crede intr-un vis e o problema?Am crezut din prima secunda.Mai cred inca.In ce?In adevar.Sfarsitul poate fi un adevar.Dar cum stim cad un sfarsit e sfarsit?De-a adevaratelea?Si daca nu cred in acel sfarsit?Daca nu-l inteleg?De ce trebuie sa se sfarseasca ceva ce abia incepea?Si incepea frumos?A inceput nespus de frumos...Unde am gresit?Imi pun aceasta intrebare pentru a mia oara cred...Nu inteleg.Banuiesc ca voi nici atat.As vrea sa-mi cer iertare daca am gresit.Fac asta intotdeauna.De ce acum nu pot?Si daca voi fi iertata cum voi afla?Simt ca voi fi iertata.Chiar simt.Pentru ca...imi doresc din toata inima.Putin spus.Pentru ca e o dorinta puternica.Nu aveti cum sti cat de puternica!Adorm cu ea in gand, ma trezesc cu ea in gand...si...ma arde zi de zi.Vreau sa fiu...aproape, din nou aproape de cel pe care il iubesc...din tot sufletul.Vreau atat de mult incat daca inchid ochii ii simt prezenta...parfumul...il vad!Da..il vad.Pot asta.Voi putea sa-l readuc langa mine?Ei...uneori cred ca da.In punctul asta din nefericire, increderea mea in mine incepe sa scada.Si daca asa va fi...Daca nu-i voi putea darui ce-si doreste...daca nu sunt nici pe departe cea la care si el viseaza?Toata credinta mea...se clatina aici.Am mai trecut prin asta.Nu ma consideram buna pentru nimeni.Par accesibila, pentru ca sunt sociabila, comunicativa...draguta.Dar am si eu un suflet atat de ranit de vremuri..trecute vremuri..de pierderi dureroase...Sunt multe seri in care din nou mi-e teama.Poate el e atat de profund, incat si-a dat seama ca o inima care a suferit mult peste puterile ei, nu e deloc ce-si doreste.Il mai pot condamna atunci?Banuiesc ca nu.Temerile mele se adeveresc deci.Nu ma pot ridica la nivelul trairilor cuiva drag.Altfel..l-as intelege.Mai ales cand tace.Si in absenta.De ce-l caut?De ce?Poate a venit momentul sa renunt...de dragul lui.Daca asta isi doreste...Dar cum pot sti eu ce-si doreste?Gresesc din nou.Asa a inceput acel sfarsit...Credeam ca stiu ce-si doreste si am facut afirmatii in locul lui.Sunt pe cale sa comit aceeasi greseala...Nu.In general nu fac aceeasi greseala de doua ori.Deci..ma opresc aici.Daca as putea opri si dorinta, si speranta..Nu pot.Nu inca... Se vor opri ele singure...cand ...chiar va trebui...Poate pleca un gand spre cineva drag...doar pentru ca-ti doresti enorm?Cineva spunea ca da...Sufera el izbindu-se mereu si mereu de o usa inchisa...?Nu vom sti niciodata...Si daca da...o face ...in tacere...Sperand probabil ca maine....acea usa se va deschide...iar el va fi primit cu-n zambet cald, senin....impaciuitor....de cel spre care se indreapta cu maximum de consecventa de ceva timp...in fiecare noapte...

Am sa te urmez....

Ani, multi ani am fugit, da am fugit de iubire.Din teama....Nu de dezamagire, nu de suferinta, ci de teama ca nu ma voi putea ridica la nivelul sentimentelor celuilalt.Au fost ani in care intr-adevar nu am avut incredere in mine.Pierdusem o mare iubire si nu mai credeam intr-o alta la fel.Dar pot fi doua iubiri la fel?Cu siguranta nu.Iubeam o poezie in acea perioada, atat de mult incat am memorat-o.

Nu veni asa curand

Dragoste calatoare..

Mangaie coama timpului flamand

Si lasa-mi ragaz sa te caut

Printre toti pomii in floare,

Printre clipele cazute

In dangat de clopot.

Nu-mi deschide inca

Portile de furtuna...

Mangaie coama timpului

Ce-mi fuge in ropot

Si lasa-mi ragaz

Sa-ti intind cate-o mana

Incet printre florile campului,

Un ragaz sa visez

In iarba adanca

Si, poate maine,

Prin cenusa de maine

Am sa te urmez...

           Acel maine a fost intr-o seara de iarna.Si mi-am tinut promisiunea.Am urmat-o, o mai urmez inca desi pentru o greseala ce nu-mi e inca clara, platesc cu o tacere mai rece ca cea a unui zid.Ati incercat sa treceti vreodata fara izbanda de un zid?Al tacerii?Ma intreb cum am reusit sa vad ceva frumos pana si in acest zid al tacerii.Sa-l contemplu pana la admiratie....asa tacut cum e.Sunt si momente cand vreau sa privesc dincolo de el.......Poate intr-o zi...ma voi trezi si nu-l voi mai gasi.Desparte doua suflete care ar avea atatea sa-si marturiseasca!Da!Cineva a simtit cred, ceva pe-aproape poate de mine ...

Stau si admir

Frumusetea zidurilor

Pentru ca n-am calcat dincolo...

Ma preling ca o tulpina

Peste ziduri

Admirand asprimea drumului..

Si exist pentru ca

Vreau sa stiu cu ochi 

De clorofila

Daca dincolo e mai verde,

Mai galben sau

Mai puternic..

Stau si admir

Numai cu mainile...

Cu ele ma catar

Sa vad peste ziduri,

Dincolo....

      Dincolo....e un suflet.In cazul meu...Un suflet cald frumos, sensibil, care desi nu recunoaste...e...visator...In felul lui...Daca intr-o dimineata voi trece..zidul....daca....va mai fi acolo....ii voi povesti cat m-a durut si inghetat raceala...zidului....Daca...

(versuri de Victoria Basta)

http://www.radiowhisper.com/

Despre cat de importanta e increderea...in noi si nu numai...

Imagineaza-ti ca ai putea sa supravietuiesti fara incredere. Cum ai putea sa te sui la volan fara sa ai incredere ca ceilalti soferi vor urma regulile traficului? Te-ai mai duce la serviciu daca nu ai avea incredere ca seful te va plati la sfarsitul lunii? Daca ai propria afacere, ai angaja pe cineva fara sa ai incredere ca-si va indeplini responsabilitatile?  Increderea este prezenta in fiecare zi in viata noastra si este o componenta de baza in leadership.Orice leader adevarat trebuie sa aiba incredere in cei carora le deleaga sarcinile
Fara sa ne dam seama, este liantul care da sens lucrurilor atat in viata personala, cat si in modul in care functioneaza societatea. Ceea ce este incredibil, este ca ne nastem cu increderea in suflet. Daca ii zambesti unui copil, si el iti va zambi. Asta pentru ca are incredere, chiar si intr-un strain. Nu este inca contaminat cu frica. Increderea este naturala. Numai dupa cateva experiente de viata in care increderea ne-a fost inselata, suntem nevoiti sa facem eforturi pentru a avea din nou incredere in cineva.
Adultilor li se pare greu sa fie complet increzatori, deoarece asta ii face vulnerabili. Povestea urmatoarea ilustreaza excelent acest aspect: “Un om a cazut incercand sa urce pe un munte si, in cadere, s-a agatat de o creanga a unui copac. Cum statea atarnat, s-a uitat in sus si a strigat: “Ajutor !”. O voce ii raspunde: - Ce pot face pentru tine, fiule? -Salveaza-ma!- Te voi salva. Da drumul crengii si vei fi in siguranta.Trebuie doar sa ai incredere in mine. Omul s-a gandit o clipa si a intrebat: “Mai e cineva acolo sus care ma poate ajuta?”
Nu este usor sa ne eliberam de frici si temeri. Si e usor sa devenim cinici, dar e mult mai bine sa gasim un echilibru si sa oferim incredere cu prudenta.
Acesta este marele test de dezvoltare personala: increderea in tine, in oameni si in Univers. Iata cateva aspect legate de incredere:
1) Prima persoana in care trebuie sa inveti sa ai incredere esti tu. Cand ai incredere in tine, esti liber, deschis catre univers si pregatit sa-i primesti binecuvantarile. Incepe prin a-ti tine promisiunile pe care ti le faci tie insuti. Cand faci asa, ai mai multa incredere in tine. Ca urmare, ceilalti vor avea mai multa incredere in tine. Cunoaste-te, apreciaza-te si respecta-te la adevarata ta valoare si arata-le celorlalti ca pot avea incredere in tine.
2) Ai posibilitatea sa studiezi situatia in care te afli, sa iei decizii si actionezi conform deciziilor tale. Vei invata astfel sa ai incredere in deciziile tale. Ai incredere in tine si creeaza-te ca pe o persoana cu care iti va placea sa-ti traiesti intreaga viata. Da tot ce ai mai bun din tine si transforma cea mai mica urma de oportunitate intr-o mare realizare.
3) Aminteste-ti ca increderea este o alegere. Intotdeauna va fi insotita de risc. Este alegerea de a ne indeparta de frica si de a ne apropia de dragoste. E drept ca nu toata lumea este demna de incredere. Dar ii putem trata la inceput pe toti ca fiind demni de incredere, pentru ca numai asa ne putem deschide catre ceea ce ne pot oferi ceilalti. Nu incerca sa te protejezi de ceilalti construind ziduri care te tin departe de ceea ce poti primi de la oameni.
4) Nimeni nu are incredere intr-un mincinos. Asa ca nu minti. Nu numai ca vei pierde increderea altora, dar nici nu vei mai fi capabil sa crezi in tine insuti. Uneori, oamenii mint ca sa creeze aparente false. Mint in legatura cu abilitatile si talentele lor, vor sa para mai buni decat sunt cu adevarat. Veste buna este ca, atunci cand recunoastem in adancul sufletului ca am mintit si marturisim slabiciunile noastre celor din viata noastra, putem crea legaturi mult mai profunde si mai stabile decat cele create prin minciuna. Dezvoltarea personala presupune, in egala masura, sa nu te minti pe tine insuti.
Sa tinem minte asadar cuvintele lui Baltasar Gracian : “Cand un om este profund si intelept, el vorbeste pozitiv despre dusmanii sai. Transforma insulta in umor si in loc sa caute razbunare, isi manifesta generozitatea. Isi uimeste adversarul, care nu mai poate gasi nici un motiv sa nu aiba incredere in el.”

Mon Amour !

Adevaratele infrangeri...

Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
Sunt renuntarile la vis.

Richard Marx - Hold On To The Nights

Just when I believed I couldn't ever want for more
This ever changing world pushes me through another door
I saw you smile and my mind could not erase the beauty of your face
Just for a while won't you let me shelter you

Hold onto the night
Hold onto the memories
I wish that I could give you something more
and I could be yours

How do we explain something took us by suprise
Promises invade love that is real but in disguise
What happens now do we break another rule
and let our lovers play the fool
I don't know how to stop feeling this way...

Hold onto the night
Hold onto the memories
If only I could give you something more
Well, I think that I've been true to everybody else but me
and the way I feel about you makes my heart long to be free
Everytime I look into your eyes I'm helplessly aware
That the someone ive been searching for is right there...

Hold onto the night
Hold onto the memories
I wish that I could give you more
whoa...
Hold onto the night

Mesaj pentru Dan Gheorghe

 Dan,
dintotdeauna am fost eu insami exact prin tot ce fac.Am incredere in mine,sunt increzatoare in propriile-mi forte.
Poate am perceput gresit mesajul tau..sau poate nu.Aduc in blogul meu articole scrise si de alte persoane, daca imi plac.Intotdeauna invat de la cine am ce,recunosc si admir ce face altcineva mai bine decat mine.Nu vad nimic rau in asta.Poate nu ai observat dar autorii sunt la finele articolelor respective.Oricum multumesc pentru sfat.Te mai astept.

In continuare despre...suflet!

Secole intregi, invatatii lumii s-au straduit sa gaseasca definitia sufletului, descrierea, limitarea si caracteristicile sale. Cu toate acestea, fiecare dintre noi simte in mod diferit si traieste intr-un mod unic fiecare experienta depoz

itata in interiorulsensibilitatii sale.
Din pacate insa, in acest spatiu, care se pare ca este infinit, se depoziteaza de-alungul timpului atat bune, cat si rele, amintiri placute si pline de incantare, dar si dureri si amintiri dintre cele mai neplacute. De-avalma, ori pe rand, acestea se aseaza ca in niste sertarase, provocand reactii diverse.
Pe unele dintre ele ne face placere oricand sa le scoatem la suprafata, ne bucuram ca exista, iar in momentele grele acestea ne ajuta sa mergem mai departe si ne intaresc. Pe altele, dimpotriva - le incuiem adanc si ne dorim sa nu le mai scoatem la lumina caci simpla lor amintire aduce neliniste, durere, tristete.
Gresim insa facand astfel. Pastrand ascunse amintirile neplacute si durerile, dezamagirile si pierderile suferite, nu facem altceva decat sa ne pansam, uneori inutil, rani ce nu vor fi nicicand vindecate, caci fiecare aducere aminte va taia si mai adanc locul deja sangerand.
Mintea omeneasca este complexa, dar si atat de ciudata, functionand uneori in opozitie cu ceea ce ne face bine. Ca oameni, avem deseori tendinta de a descoperi in noi tocmai acele lucruri care ne fac rau - preferam sa ne aducem aminte de iubitul care ne-a inselat, de prietena care ne-a mintit, de colegul care ne-a furat, de portofelul pe care l-am pierdut.
In acelasi timp, uitam de bucuria adusa de primul zambet al copilului nostru, de primul buchet de flori primit de la iubit, de zecile de reusite profesionale, de micile satisfactii cotidiene, uitam ceea ce conteaza, prinsi fiind in evenimente marunte.
Pana la urma, merita sa lasam in sufletul nostru ceea ce ne face rau? Ce pastram si ce aruncam? Si cum ne vindecam?
Chiar daca nu s-a inventat inca un manual de vindecare completa, psihologii ne sfatuiesc sa dam frau liber amintirilor urate si durerilor, identificandu-le si discutand despre ele. Oricat de mult am incercat sa pastram ascunse, acestea vor iesi la suprafata mai devreme sau mai tarziu.
Astfel, intr-un moment cu tine insuti, gandeste-te ce lucruri iti macina sufletul, ce te apasa, ce te afecteaza. Scormoneste in cele mai ascunse taine ale sufletului tau si adu la lumina, chiar daca te doare, acele lucruri care te intristeaza!
Impartaseste-le! Odata aflate, cere unui prieten de incredere, unui apropiat, unui psiholog sau chiar preot sa te asculte. Nu este nevoie sa iti ofere si un sfat ori o solutionare - acum, pentru tine, cel mai bun lucru pe care il poate face acesta este sa iti devina confident.
Incearca sa afli daca acele lucruri chiar merita sa ramana inauntrul tau! Triaza-le! Cele neesentiale sterge-le cu totul, arunca-le la gunoiul uitarii si intelege ca sunt atat de neimportante incat nu merita sa ocupe loc in sufletul tau.
In schimb, pe cele importante incearca sa le accepti ca pe ceva ce pur si simplu "a fost dat". Pierderea unei persoane dragi, greselile majore, evenimentele care te-au invaluit fara sa poti interveni in vreun fel, toate acestea trebuie acceptate si pastrate doar ca facand parte din viata ta, drept intamplari asupra carora nu ai nici o putere. Iar ceea ce mai poti inca repara - repara!
Acum este randul sertarelor cu amintiri frumoase si oameni deosebiti sa fie deschise larg si revazute. Nu este asa ca ai motive sa zambesti cu adevarat?
Pastreaza in suflet, la loc sfant, si aminteste-ti zi de zi de persoanele dragi care iti bucura inima, de momentele fericite, bucuriile si implinirile, bataliile castigate zi de zi, diminetile insorite si castigurile care conteaza cu adevarat.
Pastreaza zambetul! Acum, sufletul tau are linistea pe care o doreste. Si o merita!

Citatul zilei 15.07.2010

"Averile comune pot fi furate,dar bogatiile adevarate nu.In sufletul fiecaruia se afla lucruri pretioase care nu pot fi luate."
Oscar Wilde

Richard Marx - Right Here Waiting (Video Version)

Cateva cuvinte despre beneficiile exprimarii emotiilor, asupra sanatatii noaste..

O emotie este o stare mentala si psihologica asociata cu o larga varietate de trairi, ganduri si comportamente. Insa in viziunea lui Aristotel, emotia este o evaluare a unei situatii. De asemenea, Descartes a descris felul in care suntem ghidati de emotiile noastre si cum se pot influenta efectele lor prin gand. El a scris prima lui carte pentru a lega filosofia de ceea ce a devenit psihologia moderna si neurobiologia stimulilor si efectele acestora. 

Spinoza a fost fondatorul psihoterapiei moderne. El afirma ca doar prin intelegerea emotiilor noastre si gasirea propriului nostru loc in scena lucrurilor ne eliberam de ceea ce el a numit “legatura umana”, adica putem fi subjugati de emotiile noastre daca le  intelegem gresit.
In ceea ce priveste intelegerea stiintifica, o prima carte remarcabila este cea a lui Charles Darwin din 1872 (The Expression of the Emotions in Man and Animal), in care el a legat emotiile de teoria evolutiei. Opera lasata de Darwin este valoroasa deoarece datorita ei  psihologii si neurobiologii vad emotiile ca fiind o parte din mostenirea evolutionara a omenirii, aflata in fiecare dintre noi, in genele noastre. Cercetatorii din ziua de azi, tind sa vada importanta emotiilor ca inzestrandu-ne cu valorile noastre centrale si cu modalitatile de interrelationare cu ceilalti, decat ca fiind dusmanii serenitatii si ai rationalitatii.
Mai mult decat atat, noile cercetari subliniaza beneficiile exprimarii emotiilor asupra sanatatii fizice si psihologice. De exemplu, indivizii care folosesc umorul ca mecanism de aparare (Halley, 1991; Lefcourt, Davidson-Katz, & Kueneman, 1990; Lefcourt & Thomas, 1998; Stuber, 2002) si care au zilnic o stare pozitiva (Stone et al., 1987; Stone, Neale, Cox, & Napoli, 1994; Stone, Shiffman, & DeVries, 1999) au un sistem imunitar mai puternic. In plus, persoanele care sunt capabile sa recastige si sa-si mentina o stare emotionala pozitiva sunt mai putin probabil sa se imbolnaveasca atunci cand se confrunta cu situatii stresante (Catanzaro & Greenwood, 1994; Goldman, Kraemer, & Salovey, 1996). Tendinta de a mentine emotiile pozitive, un sens pozitiv al sinelui, si credinte optimiste asupra viitorului actioneaza ca resurse in lupta cu boala si moartea (Aspinwall & Taylor, 1997; Taylor, 1983; Taylor & Brown, 1988; Taylor, Kemeny, Reed, Bower & Gruenewald, 2000).
Neuro-bio-chimista Candace Pert, a facut o descoperire uimitoare (1995- The Molecules of Emotion) care a schimbat modalitatea in care oamenii de stiinta inteleg conexiunea corp-minte. Ea a gasit un receptor opiat, mecanismul prin care o clasa de molecule chimice (peptide) modifica mintea si corpul. Cercetarile ei sunt importante deoarece ne arata modalitatea in care emotiile functioneaza ca un sistem reglator al corpului. Cercetatoarea a demonstrat faptul ca emotiile sunt semnale electrochimice care afecteaza chimia si electricitatea fiecarei celule a corpului nostru. De asemenea, Pert afirma ca starile noastre emotionale afecteaza lumea inconjuratoare. Ea explica “fizica emotiilor” prin faptul ca noi suntem sisteme vibratorii care transmit propriile vibratii semenilor. Astfel suntem si emitatori si receptori. Neurotransmitatorii numiti peptide transporta mesajele emotionale. Pe masura ce sentimentele noastre se schimba, aceasta mixtura de peptide circula prin corpul si creierul nostru si modifica practic, chimia fiecarei celule a corpului.
In “Everything you need to know to feel Go(o)d” (2007), Candace Pert face o legatura implicita intre faptul de a te simti bine si conectarea cu Dumnezeu. La nivel neurologic, sentimentul de a fi conectat cu Dumnezeu, de a fi binecuvantat, este o parte importanta din creier. “Moleculele binecuvantarii” sunt endorfinele care eliberate in creier si corp ca urmare la raspunsurile emotionale si exercitiile fizice, aduc o stare generala de bine si fericire. Evolutia receptorului opiat, are loc in cortexul prefrontal, cea mai avansata regiune cerebrala. Aceasta arie cerebrala, responsabila de luarea deciziilor este plina de receptori care ne fac sa utilizam placerea, deci este normal sa ne simtim bine, sa “ne simtim Dumnezeu”.
Acum ca stim faptul ca emotiile noastre sunt cheia uniunii cu partea divina din noi, ne este mai usor sa ne controlam emotiile negative, care aduc dizarmonie si boala in corpul si mintea noastra, si totodata ne tin departe de Dumnezeul din noi. Haideti sa cultivam bucurie in noi, si implicit in semenii nostri pentru a simti binecuvantarea lui Dumnezeu.
Daniela Teodora Onca