Raman si rauri nereparate niciodata...

Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel
N-am sa strig.
Golurile se vor mări de la sine
Destul ca să scot mâna şi să cuprind luna.

Şi de vei face ziduri de piatră
Niciodată n-ai să zideşti închisoare pentru mine.
Pietrele se vor nărui de la sine
De îndată ce voi apărea eu.

Deşi mă vei exila şi mă vei trimite pe un ocean
Într-o barcă găurită
Am să desfid oceanul
Şi n-am să pierd nici această bătălie marină.

Sau dacă mă vei trimite în deşertul Saharei
Unde nisipul duşmănos e fierbinte,
Deodată va sufla parfum de iasomie
Ca să-mi umple serile pustii.

Trei lacrimi reci de călătoare

 

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!
Ion Minulescu

In mijlocul tăcerii

"In mijlocul tăcerii sunt doar eu cu mine,
doar gândurile-mi foșnesc a dor și amintire...
vreau doar tăcere și-o adiere de vânt 
care să împrăștie marea de cuvinte 
ce-mi trec in valuri prin gânduri ...
valuri ce se izbesc de țărmul sufletului ...
sunt cuvintele tale ...aruncate în grabă...
Eu tac pe un mal ...tu, taci pe un altul
și între noi ...puntea durerii...
puntea pe care
cândva pășeam fără teamă,
alergam cu brațele deschise unul spre celălalt "

Niciodată nu-ţi vei găsi liniştea minţii dacă nu-ţi asculţi inima.
 George Michael

Doare, in continuare doare....

De ce?...

De ce doare atat amintirea ta? De ce nu pot uita serile in care vorbeam? De ce fara tine simt ca de fapt nu mai simt?

Un dor nesfarsit...

Nefericirea...

Ai simţit vreodată că ai pierdut ceva şi nu îl mai poţi obţine înapoi? Ca şi cum ar fi furat chiar de lângă tine? Bineînţeles. Se numeşte Viaţă!

Alice Hoffman în Al treilea înger


Am luptat pentru un job bun, pentru o chirie acceptabila. Le-am obtinut. Nefericirea mea ramane. Pentru ce-am pierdut.Poate ca nu l-am avut niciodata. Dar fara el nu am viata. Ce nedreapta e justitia divina. 

E totul rânduit să se întâmple...

Cum să trăieşti frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniştea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?

Cum să înoţi prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?

E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Gheţarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.

poezie de George Ţărnea

Uitarea este remediul nedreptailor suferite.
Publilius Syrus

"Nu dispretui lucrurile mici;o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele niciodata:sa lumineze in intuneric..." O.Paler 

"Nu-ti pierde timpul batand intr-un perete, sperand ca il vei transforma intr-o usa" 

Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare spre tie imi indrept gandul, inima si toate simturile si te rog cu lacrimi: 

Pina cand Maicuta a milostivirii va fi aceasta durere necontenita pe pamant? Pina cand vrajmasii nevazuti ai neamului omenesc vor da lovituri atat de puternice bietilor oameni? Pana cand vor pangari si vor necinsti trupurile, sufletele si vietile lor? Inselandu-i ca sa nu cunoasca adevarul, sa nu indeplineasca poruncile divine si sa nu dea slava si cinste pururi maritului Dumnezeu Cel in Treime inchinat: Tatal, Fiul si Duhul Sfant?

Ridica-te Stapana Atotbuna si zdrobeste pe vrajmasii nostri si ai Fiului tau iubit Isus Hristos ingrozindu-i cu nebiruita-ti sfintenie indreptandu-ne pe cararile mantuirii, ca sa dam mereu marire lui Dumnezeu.

Roaga-te Fecioara pentru Sfinta Biserica pentru propavaduirea evangheliei pe intreg pamantul, pentru poporul acesta, conducatorii lui, rudele mele, pentru vaduve, pentru orfani, bogati, saraci, necajiti, bolnavi, pentru cei prigoniti, pentru credinta, pentru salvarea celor care au ratacit la secte, pentru cei raposati.

Ajuta-ne sa ne pocaim toti oamenii de pacatele noastre, sa iubim Biserica, sa ne spovedim adesea, sa renuntam la pacate, vicii si necredinta.

Ajuta-ne sa nu fim insensibili la chemarea divina a blandului tau Fiu care a venit sa sufere chinuri barbare pentru bietele fiinte ranite atat de mult de vrajmas.

Roaga-te Maicuta Sfinta si pentru aceste nevoi ale mele X… (rostiti acum necazurile care le aveti si dorintele pe care sa vi le implineasca Maica Domnului cu toata sinceritatea)

Slava Tatului si Fiului si Sfantului Duh in vecii vecilor. 

Daca...

Sunt doar un om....

Salata frantuzeasca...

Fiecare dintre noi, facem ceva cand suntem foarte tristi, chiar mahniti. Nu voi pomeni despre ce-am auzit ca fac altii. Mie imi place sa gatesc cand nu mai vad lumina de la capatul tunelului. Si chiar n-o mai vad.Si e si sambata.Candva vorbeam, putin ce-i drept cu cel de care m-am indragostit cum n-am fost niciodata. Eu ii povesteam de-ale mele, el imi spunea ca n-are timp de nimeni.Uneori vorbeam si despre mancare.Evident!Eu eram cea trista si neancrezatoare. Si-asa am aflat ca si lui ii place mancarea.Intr-o seara mi-a povestit ca trebuie sa manance o salata teribila frantuzeasca.Normal, nu gatita de el.Dar...spre marea mea bucurie stia cum se face.Am facut-o si eu...si nu o data.Cred ca o fac in amintirea lui.Si-acum gatesc, chiar daca stiu sigur ca cel putin jumatate din ce gatesc arunc. Normal. Ca tot ce iubesc eu mai mult. Nu putem pastra tot. Mult aruncam. Dar ce usor e sa arunci mancarea. Daca as fi putut la fel de usor sa renunt si la iubirea mea...azi eram fericita. Faceam alta! Problema e ca nu e la fel de usor. Unele iubiri raman ca sa ne sece pana la capat sufletul. Mi-e dor de sambetele in care ne certam. Suntem doua sabii intr-o teaca. Si-am fi incaput daca a lui nu ma taia pana la inima. Eu aproape nu mai sunt. Mai poti trai dupa ce aproape doi ani ai asteptat o scrisoare si-n loc de asta ai primit un fel de mail care-ti transmite ca e mai bine sa nu mai existi? Eu am incercat. Dar ce fac eu acum nu se cheama ca traiesc. Muncesc din zi in noapte si cand ma odihnesc fac mancare. Multa mancare. E cald. Doamne cat am visat primavara asta. Iarna mi-a transmis ca nu e de mine. Chiar  daca ea mi-a daruit cea mai mare iubire a vietii mele. Ce folos ca e cald? Niciodata nu-mi voi mai pune rochita rosie pentru marea mea iubire. Cum as putea arunca la gunoi acea zi in care cu atata dragoste am incercat sa fiu frumoasa ?Mai conteaza? Isi mai aduce cineva aminte? Si totusi regret ca n-am apucat sa-i gatesc acea salata frantuzeasca....

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni – azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Sub stele de ieri,
sub trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.
Lucian Blaga 

Îmi pasă ...

Mi-e dor de tine

Şi nu-mi ajung celelalte

Uite ca un surogat 

Pentru puritate

Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine 

Mi-e tine de tine

Mi-e înlăuntrul meu de tine

Mi-e nu ştiu cum,

Mi-e nu ştiu ce,

Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

Adrian Paunescu

Omul e mai maret cu cat incearca mai mult imposibilul. 
Octavian Paler 

A fost odată o oarbă care se ura pe ea însăşi din cauză că era oarbă. Ea ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata să o ajute!Într-o zi ea i-a spus lui: „Dacă aş putea să văd lumea, eu m-aş căsători cu tine.” Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei. El a întrebat-o: „Acuma că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?” Fata s-a uitat la el şi a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închişi a şocat-o. Ea nu se aştepta la asta. Gândul că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa ei a făcut-o să-l refuze. Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a scris o notă spunând: „Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!”
Aşa este şi cu mintea omenească care lucrează aproape intodeauna când starea noastră se schimbă. Numai câţiva dintre noi ne reamintim cum viaţa noastră a fost înainte, şi cine a fost alături de noi în cele mai dureroase situaţii…Viaţa este un cadou!

Inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere...

“Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, auinimile apropiate.

In final,inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere”.

Mahatma Ghandi

HOLOGRAF- Cat de departe (Love Affair 2012).wmv

Holograf - Intoarce-te acasa (NEW SINGLE 2012)

INNA - Oare

Nu te-ai oprit atunci în cale...

Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,
Când toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întârziată
Ce-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în cale
Să te întrebi: ce taină, oare,
Ascund înţelepciunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mâine stinse, fără soare?...

Şi dac-o blândă-nduioşare
Ţi-a frânt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai aşa, întrebătoare,
Uitându-te la biata floare,
Ai înţeles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii,
Şi-n preajma morţii abătute
A picurat, pe neştiute,
Un strop din cântecu-nvierii...


Octavian Goga

O dinastie-ntreagă de ceață ne desparte...

"Azi se perindă-n mine înstrăinarea noastră
Și vise nezidite în gânduri se preling,
O stea din constelații îmi plânge la fereastră
Și-n rănile uitării speranțele se sting.

În inimă fântâna de dor mă răscolește,
Iluzia-i spulberată și-mprastiata-n vânt,
Topită-i orice vină din floarea ce-amăgește
Și mort îți e sărutul pe buzele de-argint.

Mai spăla-mă-n iubirea suspinului ce-l porți,
Sau stinge-mă în lacrimi de crini imaculați,
Alungă nenorocul în tainicele sorți,
Și umple golul serii cu iriși însetați.

Un cosmos al uitării e tot ce îmi doresc,
Sirene de iubire le vreau scăldate-n mare,
O torță de-ntristare mai ard în arăbesc
Si-nalt o rugă sfântă în stea de vindecare.

Eliberează-mi gândul de tot ce tu îmi ești
Și du-mă-ntr-o cetate de fluturi fără nume,
Un așternut de clipe brodează-le-n povești,
Dezbrăca-mă de tine și spulberă-mă-n lume.

Nu rătăci în mine, mă vreau descătușată
Și gânduri interzise în zori le-nmormântez,
În ploaie de camelii aș vrea să fiu spălată,
M-ascund în perla nopții, nu vreau să mai visez.

Corola de uitare să-mi stingă amintirea,
Când se îngână luna cu mori de vise moarte,
Pășește în tăcere să nu-mi trezești iubirea
O dinastie-ntreagă de ceață ne desparte."

,,Înălţimile nu sunt atât de cutreierate ca pieţele publice. Cu cât urci mai sus, cu atât ai mai puţini tovarăşi de drum.''- Vladimir Ghika

Reţetă pentru rănile care nu se văd (Healing the unseen wounds ) Part 2

Reţetă pentru rănile care nu se văd (Healing the unseen wounds ) Part 1

Tacerea...

Tăcerea adâncă este semnul unei voinţe de nestrămutat.

Balzac în Beatrix 

O inima ce bate...

Nu vreau sa te interesez, nu vreau sa crezi ca de fapt nu delirez, nu vreau sa-ti inspir altceva decat ce-ti inspir, nu vreau sa simti ce mi-ai spus ca simti.Vreau sa traiesti! Vreau sa stiu ca esti fericit.Vreau sa nu te stiu bolnav si ingrijorat. Pentru ca ...tu mi-ai daruit o inima care bate, si chiar nu conteaza ca bate degeaba.Important e ca bate Fie si la vederea unei vechi fotografii.Iubita fotografie.

Seri triste....

"Seri triste, nopti indurerate
de multa vreme ma subjuga.
Atatea vise irosite-n ploi, 
in ploi de lacrimi argintii.

Seri triste, nopti indurerate, 
pierdut in durere le petrec.
Descumpanit dau recitaluri scurte
prin ploi de lacrimi, lacrimi argintii.

Seri triste, nopti indurerate, 
imagini ce ating regretul.
Se sting luminile si-n suflet
cad ploi de lacrimi argintii.

Seri triste, nopti indurerate
vin si trec - trec si vin.
Seri triste, nopti indurerate
Si ploi de lacrimi, lacrimi argintii."

Celine Dion(It's All Coming Back To Me Now, Because You Loved Me, To Lov...

Ce vreau...?

Nu vreau o briză

şi nici o boare de vânt

nu vreau o ploaie

şi nici o mocănească

nu vreau burniţă

dar nici chiciură

şi nici rouă de dimineaţă

nu vreau fulguială

şi nici măcar ninsoare


Ce vreau?


Vreau o furtună

plină de iubire

vreau un tsunami

încărcat cu dragoste

şi mai vreau

dacă se poate

şi

un ger puternic

care

să îngheţe

pe vecie


...iubirea noastră!

Viorel Vintila 

In zbucim se sparge o inima in doua

In zbucim se sparge o inima in doua
Si stanca se rupe spalandu-se-n roua
Un tunet de vrajba si ura se scurge
Pamantu-i mocirla si plange in sange

Durerea din piept sufletu-mi strapunge
Viata-n minute trecutul mi-l suge
Din stele lumina ma bate in crestet
Si-n noapte imi canta al inimii clopot

Ceasul tresare in noaptea cu stele
O ramura cade plina de margele
In raul de smola o umbra rasare
Si vine spre mine sortit din nascare

Fug ! frica-mi strapunge in suflet
Ma arde durerea ma prinde incet
Otelul fierbinte in carne imi curge
Luna apune si-i plina de sange

Colind prin durere si strig catre tine
Ma cheama in lacrimi cei dragi inapoi
Privesc spre lumina a ingerilor fete
O soarta are omul si-o viata in doi

De: Gabriel Manolescu

Sa te pot uita pe tine...sufletul meu moare...

„Ce n-ar da un mort în groapa pentr-un rasarit de luna!
Ai zis tu, si eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Dusi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreuna –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

„Ce n-ar da un mort din groapa pentru-o jerbie de raza”
Ce din luna se coboara si pamântul îl atinge;
Sa mai simta înca-o data fruntea ca i-o lumineaza
Si ca-n pieptul sau viata cu caldura sa rasfrânge!

Sigur, noi credeam ca dânsul ar schimba cu bucurie
A sa liniste eterna, pacea lui nestramutata
Pentr-o raza de la luna, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipa de iubire din viata de-alta-data.

Însa clipa de iubire zboara, zboara far-de urma
Si în locul ei amarul si pustiul ne ramâne;
Ah! si ca sa porti povara unui chin ce nu se curma
Tu cu moartea ta în suflet te târasti de azi pe mâne;

Dac-ar da un mort din groapa pentr-un rasarit de luna
A sa liniste eterna, eu as da de voie buna
Toate razele de luna, toate razele din soare
Sa te pot uita pe tine, sa simt sufletul ca-mi moare. "
Veronica Micle

Învaţă-mă să te uit, iubite, Şi, de nu poţi, întoarce-te-napoi!

"Învaţă-mă să te uit, iubite,

 Învaţă-mă să trăiesc în lipsa ta!

 Poţi? Poţi să-mi scoţi din suflet primăverile tale?

 Dar verile în care adormeam de tine,

 În noapte,

 Când tu îmi făceai veşmânt doar din norii lăptoşi

 Şi îmi lăsai feliede lună feciorelnică pe pântecu-mi?

 Era o vreme când îngerii cântau în ochii-mi pământii,

 Şi poposeau pe patul îmbrăţişărilor noastre.

 Era...

 Învaţă-mă să te uit, iubite, ca şi când nu ai fi existat

în viaţa mea. Învaţă-mă să uit gustul buzelor tale,

 Care păreau, nici dulci, nici amare.

 Te uită cum sângerez în apusuri,

 Şi noaptea de dor, încă mă doare,

 Şi zorii de zi /mă prind în picioare,

 Măturând cenuşă de iubire.

 Învaţă-mă să uit mirosul tău cu care mă îmbătam clipă de clipă,

 Ameţită de... tine,  de fericire.

 Învaţă-mi corpul să uite atingerea mâinilor tale, spre ziuă,

Când mă ploua de tine, în mine,

 Şi-ardeam apoi, ca un rug, în dimineţile fierbinţi de... noi.

 Învaţă-mă să te uit, iubite,

 Şi, de nu poţi,  întoarce-te-napoi!"

Sunt val dintr-o mare ce povesteşte...

"Am atâtea să-ţi spun când trece noapte de tine,
Şi-mi târâi umbră de mine, prin casă!
Am atâtea de spus; în fine,
Mă-ndoiesc că ţie îţi mai pasă!

Sunt o cădere de ape din cerurile tulburi,
Şi-adorm băltind de tine, în triste, simple gânduri.
Am atâta dragoste de dăruit, cât o mare de mare,
Iar tu nu vrei nimic, şi mă doare.

Sunt lacrimă de Dumnezeu în răsărit,
Sunt tâmplă de ceruri , pe pat dintr-un munte,
Şi-mi plâng o dragoste în asfinţit,
Când dor de tine, gândurile ciunte.

Am atâtea să-ţi spun, când fac din noapte, zi,
Şi lumea-i prea mică să mă încapă,
Când luna-i bolnavă de trăiri sângerii,
Şi ceruri pângărite se îneacă în apă.

Culc suflet de mine în iarbă ce creşte,
Şi-n primăvară, încerc să adorm.
Sunt val dintr-o mare ce povesteşte
De dragostea noastră, şi plâng, nu am somn.

Culc trup de vioară în note ce dor;
Atât de mult te iubesc,
Că vezi, nu îmi pasă de mor,
Nu îmi pasă nici de trăiesc!

Am atâtea să-ţi spun în noapte aromată
De dulce cădere de flori de cais,
Dar cred că nu ţi-a păsat niciodată,
Şi tot ce-am iubit, a fost doar un vis.

Visam că ţi-s dragă, că sunt floare de tine,
Visam că nu poţi trăi o zi fără mine,
Şi-acum, în lotuşi de ceaţă, în noapte adâncă,
Visez încă de tine, tu, suflet de stâncă!

Am atâtea să-ţi spun când îngeri rătăcesc în cerurile gri,
Şi-mi bat de aripi grele în geamurile-nchise,
Când plâng, şi rog în noapte, să mă cuprinzi în vise,
Să te-nfiori de mine, şi-n răsărit să-mi vii!"

Nebunie, delir...iubire...

‎''Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun
In numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.
Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea - a mea sau a ta,
Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi''
Oriah, Mountain Dreamer
♥ 

Ultimul sarut

In noaptea aceea a căzut o stea...

"In noaptea aceea a căzut 
o stea. o privea şi i-a căzut
privirea. pe jos
frunzele au început să fremete
vîntul s-a înteţit. stătea pe o piatră acoperită
de muşchi. piatra nu stătea pe nimic
sau nu părea să atingă
pămîntul. era umed mirosea a muguri ce dădeau
să iasă. picioarele atingeau iarba şi o simţeau.
verde.

în noaptea aceea s-a urcat
la cer. un înger îşi aranja aripile pentru
o coborîre
pe pămînt. e frig şi pietrele aşzate una lîngă
cealaltă albe levitează aşteptînd
muritori." 

Ochii tai

Durerea...

Durerea inalta pe omul de valoare si coboara pe cel de rand. Nu in orice noapte se arata stelele, numai in noaptea cea senina.
Titu Liviu Maiorescu  

Si daca astazi stau si-astept...

"Si daca astazi stau ... si-astept ... in asteptare ,
E doar speranta-n vise ... ca dragostea nu moare ..."

Gand nerostit...nescris...

În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal.
(Ileana Vulpescu) 

Esti singur azi si-mpovarat de tine ...

Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat nu cuteza !

Tristeti sporind, trec zile fara veste ...
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac ?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.

Anna Ahmatova -

Hai, dă-te jos de pe piatră...

Mai bine aşează-te strâmb pe o piatră încălzită de soare 
şi judecă-mă drept. 
Nu încerca să fii prea înţelept 
Mai bine decât binele, binelui strică 
şi orice lucru judecat în pripă
Se-ntoarce împotrivă-ţi.

Eşti încă prea crud să ştii ce e de ştiut,
Ce se întâmplă, şi cum se întâmplă,
Apa din alţii cât e de adâncă
Vârtejul nebun cât e de nebun
Cum vine pârjolul, cum lasă doar scrum,
Cum trebuie din scrum să renaşti, pocăit
şi iar te întorci de unde ai pornit
Când trebuie să uiţi, sau să-ţi aminteşti
Când trebuie să ierţi, sau să pedepseşti
Trecând peste tine.
Când singur rămâi, până unde să ajungi
Când spui ce ai de spus, sau când praf să arunci
În ochi de prieten, de părinţi, de soţie -
Ce ţii pentru tine, ce alţii să ştie
Ce-i bun şi ce-i rău, eterna problemă.
Să poţi rezolva savanta dilemă
În care,
Prin legile firii, atât de încurcate,
Pe rând şi deodată, cu toţii au dreptate.

Cu omul din tine, pustiit, fărâmat
Să poţi să te scoli de nimic rezemat,
Doar de omul din tine - care încă rezistă.
Să poţi să prefaci în surâs ziua tristă
Să treci marea-not, chiar de nu ştii să-noţi
Când pleci, să nu laşi doar urme de roţi.

... şi eu aş vrea să fiu turnat
În bronzul tare şi durabil
Ce corespunde admirabil
Solidului portret de tată
Din mintea ta întortocheată...

..............................


poezie de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991) 

Ce se întâmplă în noi?

Ce se întâmplă în noi când simţim cum cineva trăieşte clipe întregi numai pentru noi? Ce se sparge, ce se reface la loc din resturi care păreau de nemaiadunat între ele, pentru cât şi în ce fel fermecat se încarcă bateriile acelea misterioase numite încredere în sine, chef de viaţă sau mai ştiu eu cum? Ce trebuie să scoţi, într-adevăr, din tine, pentru ca cel, cea de alături să simtă cum trăieşti câteva clipe numai pentru el, ea? Chiar scoţi, te pierzi, risipeşti din tine aşa, dăruindu-te blând... ori, prin nu ştiu ce alchimie misterioasă, de fapt câştigi enorm în povestea asta care, aparent, te-a desfiinţat?

Doru Davidovici în V de la victorie 

Nu-ţi fie frică de ridicol!

Nu-ţi fie frică de ridicol; dacă simţi ce spui, dacă te pui pe tine curat în cuvinte, n-ai cum să fii ridicol. Fă-l pe cel de lângă tine să simtă ce simţi - dinăuntrul lui. Din afară poţi convinge, şi poţi înţelege lucrurile, dar fără să le simţi. Lucrurile pe care nu le simţi se uită, sau te poţi obişnui până la urmă cu ele, ceea ce e şi mai rău. Ce pleacă din tine nu se poate uita, şi nu te înşeală, şi atunci nu se poate întoarce niciodată împotriva ta; dar pentru asta trebuie să fii foarte curat cu tine, şi asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect.

Doru Davidovici în Ridică-te şi mergi (1991