marți, 21 februarie 2012
As vrea sa ma uiti complet,
Asa te-as putea cunoaste din nou...
Tu m-ai privi si n-ai sti ca sunt eu,
Iar eu te-as iubi de mii de ori mai mult,
Ca prima oara...
Am incercat sa te inlocuiesc in mintea mea
Cu altceva…
Cu un zimbet sau cu o lacrima
Cu un moment de fericire
Sau cu o unda de indoiala
Cu o simpla aducere aminte
Sau cu tine insuti
Intoarsa pe dos….?
Cu o ruga de indurare
Sau chiar cu tine
Dar miine…
Poate cu un gol mic cit un univers
Sau cu orice altceva care sa te inlocuiasca
Pentru a nu mai fi atit de ocupat de tine…
Si n-am reusit.
Acum nu-mi ramine decit sa ma supun
Si sa
Te iubesc"
Intalnire cu un inger trist...
Sa bem o cafea un inger
Gasit pe marginea unui suris
Stins
Deprimat si fara vointa
Care balanganea din picioarele
Goale
Atirninde
Deasupra unui suvoi de ginduri
Tulburi
Improscind in toate partile
Stropi intunecati si reci
De sperante desarte.
Cu aripile mici atirnindu-i
Pe linga trupul firav
Si cu un zimbet trist
M-a refuzat politicos spunindu-mi
Ca mai bine sta acolo singur
Decit sa se intoarca-n preajma mea
De unde tocmai evadase
Si unde avusese grija de
Dragostea mea pentru
Tine."
(Cel care nu exista)
Am inteles...
Ca nu ne apartin iubirile
Ca nu le inventam noi
Si nici nu le dam nastere
Pentru ca nu sintem in stare
Sa aducem pe lume din noi
Ceva atit de frumos
Ci doar Dumnezeu
Ne imparte si ne aseaza
In cite o iubire
Pe care o are in depozit,
Ne intoarce cu cheia
Si ne lasa sa ne consumam
Pina la capat
Incet si
Sigur.
Iar daca sintem cuminti
Si meritam,
Ne aseaza cite doi
In functie de noroc
Sau de merite
Pesemne ca in ceea ce ne
Priveste
Ori sintem foarte norocosi
Ori ne iubeste Dumnezeu
Pentru ca altfel
N-ar fi lasat sa ne intilnim
Amindoi
In aceiasi dragoste"
Ionut Caragea
luni, 20 februarie 2012
Forţa indiferenţei
“Forţa indiferenţei! Ea e cea care a permis pietrelor să dureze fără să se schimbe, timp de milioane de ani”, citesc în Meseria de a trăi. Numai că “meseria de a trăi” nu se învaţă. Mă tem că toate lecţiile pe care mi le-a dat viaţa (cu mare blândeţe, de altfel!) au fost zadarnice. N-am reţinut nimic din ele. Nu mi-am corectat nici un defect, nu mi-am reparat nici o greşeală. Şi, într-un anume sens, mi-am visat viaţa mai degrabă decât am trăit-o. Am visat lucruri pe care nu eram în stare să mi le doresc în realitate şi cu atât mai puţin nu eram în stare să le obţin. Mi-am oferit compensaţii fictive şi, nu o dată, m-am justificat cu argumentul că visul face parte şi el, cumva, din realitate. Dar să zicem că ai deprins “meseria”. Ce faci cu ea dacă nu întâlneşti “marea pasiune”? Rămâi un bun cârpaci.”(Octavian Paler)
Eu am avut şansa de a întâlni marea pasiune, pasiune care m-a ars până m-am transformat în cenuşă. Iar abia în cenuşă gasim iubirea, gasim puterea de a ne iubi, fiindca iubirea este însăşi cenuşa…cenuşa visurilor noastre de a iubi şi de a fi iubiţi. Acum, mă voi iubi numai pe mine…şi pe aproapele meu… dar nu mai mult decât pe mine însămi. Am reuşit să înving forţa indiferenţei, a indiferenţei faţă de propria-mi viaţă. De acum viaţa nu va mai fi ea cea care mă va trăi, ci eu o voi trăi pe ea. Până la capăt, până la capătul muzicii, dincolo de care tăcerea va fi mai puternică decât muzica.
FloriPloiesteanu
duminică, 19 februarie 2012
Dorul...
Pe gânduri am rămas:
Cât este de profundă
La fiecare pas;
Şi totuşi izvorăşte
Din depărtate văi,
Apoi se risipeşte
Prin mii şi mii de căi!
Asemenea-i şi dorul
În pieptul meu sădit:
E depărtat izvorul
Din care mi-a venit,
Şi-n multe lumi străine
Cărările-i s-ascund,
Dar revărsat în mine
Cât este de profund!
Bogdan Petriceicu Haşdeu - Dorul
În urma ta...
Am înţeles
Că nu te pot ajunge;
E-atât amar de drum
În urma ta...
Când să te-ajung,
Încet se frânge
Şi ultima speranţă
Ce te caută...
Şi-am înţeles
Că nu mă poţi ajunge;
E-atât amar de drum
Şi-n urma mea...
Ar trebui să poţi iubi
Şi plânge
Pentru femeia
Care te-ar avea.
Viorica Sălăjeanu
Aş vrea să uit amintirea din mine
Şi-un vers ce rătăceşte în uitare,
Amintiri uitate şi-atât de puţine
Îmi bântuie trupul într-o visare...
Şi-ascund o lacrimă-ntre uitări,
E tot ce mi-a rămas din trecut,
O scrisoare pierdută-n călimări
Şi-un dor uitat, parcă nenăscut...
Rescriu tristeţea-ntr-un poem,
Un cânt ce-mi răzbate-n timpane,
Parcă totul îmi sună a blestem,
O furtună de sentimente umane...
Mă-nchin să uit dorul, dar şi clipa
Ce mi-au răpit şi liniştea tăcerii
Sufletului ce fără-ncetare tot ţipa
Să-ţi audă şoapta dulce a iubirii...
Aş vrea să uit amintirea din mine,
Aş vrea să rătăcesc iar în visare
Şi să-mi amintesc uitarea de tine,
Să mă regăsesc într-o îmbrăţişare...
Mihai Florian Dumitrescu
sâmbătă, 18 februarie 2012
De ce-ar gresi copiii unui medic...
Dar acei copii, cu un tata vestit si medic pe deasupra...cu un unchi politician...Si la o varsta la care sigur puteau avea un viitor frumos.De ce?Toata dupa amiaza m-am gandit la ei. Parca i-as fi cunoscut personal, atat am suferit pentru alegerea lor de a-si distruge viata.Dar nu-i cunosc. Am si plans. Poate pentru multe altele...dat fiind faptul ca e si sambata...O zi ce ramane speciala in inima mea...oricat as vrea s-o transform intr-o zi obisnuita...Nu mai spun "mi-e dor"...si fug de ce simt...poate nici nu mai simt...
Stelelor...
în mine,
mă-nchin luminii voastre, stelelor,
şi flăcări de ardoare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră, îmi sărută
cu buze reci de gheaţă
şi-nmărmurit vă-ntreb :
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri ?
Pribeag cum sunt
mă simt azi cel mai singuratic suflet
şi străbătut de-avînt alerg, dar nu ştiu - unde.
Un singur gînd mi-e rază şi putere :
o, stelelor, nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea !
Lucian Blaga
vineri, 17 februarie 2012
Fericire in singuratate...
Cu ceva timp in urma, intr-o noapte, o persoana deosebita, imi spunea ca e atat de singur...ca-si doreste doar o oaza de liniste. Ma tem ca abia acum il inteleg. El vroia sa fie singur, chiar nu avea nevoie de nimeni si nimic. Ca mine aseara. Si eu...cat m-am chinuit sa "intru" in singuratatea lui, crezand ca exact de "sentimentele" mele ar avea el nevoie. Pacat ca nu-i mai pot scrie. Mi-as cere scuze, pentru insistenta cu care i-am aratat constant ce-as putea simti pentru el.Atunci nu stiam, nu concepeam, ca exista si situatia sa fii atat de multumit si captivat de ceea ce faci, incat in putinele ore de singuratate pe care le ai, chiar sa vrei sa fii singur.Ca poti fi bombardat de tot ce inseamna, stiri, senzatii tari, asa zise sentimente, de vacarmul in care-ti desfasori activitatea, incat la finele zilei, chiar sa fii fericit pentru ca ai o camera draguta, a ta, poate chiar si un fotoliu...si multa liniste.Am simtit asta aseara. Si daca rezist sa fac ceea ce-am inceput, e posibil sa mai simt asta inca multe seri de acum incolo. Ce folos?Nu mai pot repara ce-am "stricat". Am intoxicat un suflet cu ceva ce nu avea nevoie...Raul e facut si ca de obicei nu mai poate fi reparat. Nici macar nu-i mai pot scrie. Sa stie ca-mi pare rau si ca niciodata nu voi mai invada sufletul nimanui...pe baza de presupuneri.Cand ma gandesc ca uneori imi dadeau si lacrimile, imaginandu-mi ca e singur si sufera.Doamne...Si el era fericit. Da. Se pare ca exista munci, pe care daca le faci bine, cu profesionalism...poti fi chiar fericit cand ramai singur.Cine stie?Poate, vreodata...se intalneste deal cu deal...daca-mi va fi scris sa-l mai intalnesc...imi voi cere scuze.Le merita. E un om chiar deosebit. Un om pe care l-am iubit cum n-am iubit niciodata.Pe care l-am urat cum n-am urat niciodata. Si pana aseara am crezut ca mi-a devenit indiferent. Clasic. Dar...in secunda cand am adormit...de ce oare mi-as fi dorit ca exact el sa se aseze doar langa mine, sa ma mangaie pe par si sa-mi spuna: "dormi...azi chiar ai reusit...multi te-au apreciat...si maine e o zi.Dormi, eu iti veghez somnul...mi-am dat seama ca tu chiar meriti asta... "
E chiar indiferenta ce simt?...Oricum nu mai conteaza...
miercuri, 15 februarie 2012
Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit(pe care in final l-am si pierdut)
Am actionat din impuls,am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili sa ma dezamageasca,insa am dezamagit si eu oameni.
Am tinut pe cate cineva in brate pentru a-l proteja.
Am ras cand nu trebuia.
Mi-am facut prieteni vesnici.
Am iubit si am raspuns iubirii,dar am fost si refuzat.
Am fost iubit si n-am stiut sa iubesc.
Am strigat si am sarit de atata fericire,am trait pentru dragoste si am facut promisiuni de vesnicie,dar mi-am frant inima de atatea ori!
Am plans ascultand muzica sau privind fotografii
Am telefonat doar pentru a auzi un glas,m-am indragostit de un suras.
Am crezut ca mor de atata nostalgie.
Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit(pe care in final l-am si pierdut)....dar am supravietuit.
Si traiesc inca!
Si viata,nu mi-o irosesc...si nici tu nu trebuie sa ti-o irosesti.Traieste!
Ceea ce este cu adevarat bine,este de a te lupta cu convingere,de a imbratisa viata si a trai cu pasiune,de a pierde cu demntate si a invinge cu indrazneala,pentru ca lumea apartine aceluia care indrazneste si viata inseamna prea mult pentru a fi insignifianta.
(Viata-CHARLES CHAPLIN)
duminică, 12 februarie 2012
Renuntare...
Dacă n-am renunţat la toate...
Ca răspuns la chemarea ta de dragoste;
Dacă de Tine am ascuns ceva,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.
Doamne, ajută-mă să mă cercetez în fiecare zi,
Pe-această cale nouă şi dătătoare de viaţă să pot păşi.
Caut harul Tău cu toată inima mea,
Pentru a fi făcut pur, Ţie asemenea.
. Dacă ceva de pe pământ
M-atrage cu valoarea sa;
Dacă banii au asupră-mi vreo putere,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.
Dacă viaţa toată în jurul meu se-nvârte
Şi a grijilor pentru a mea familie;
Dacă trăiesc doar pentru mine,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.
Este ceva bun ce-ar fi trebuit să fac?
Este vreun suflet pe care să nu-l fi câştigat?
Am rănit nepăsător pe cineva?
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.
Dacă eşecul cuiva nu a adus
Întristare şi grijă în inima mea;
Dacă am judecat pe alţii în gândirea mea,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.
Dacă mi-a păsat de aplauzele oamenilor,
Sau le-am căutat pe ale mele şi m-am ferit de cruce;
Dacă mi-a fost teamă de batjocura lor,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.
Dacă-n rugăciune n-am căutat puterea Ta,
Datorită trudirilor şi îngrijorărilor pe care le dă lumea;
Dacă nu tânjesc după Tine,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.
Zac Poonen
vineri, 10 februarie 2012
De te-ai intoarce tu... Speranta,
Ai sti ca pentru mine-ai fost a doua sansa.
Si daca singuri ne-am trezi pe Pamant,
Nimeni n-ar mai fi intre noi, nicicand.
Si de-ai voi apoi sa pleci pe-nserat,
Eu te-as petrece zarea Vis...nesperat...
Te-as lasa in locul ce ne-a fost sortit,
Pentru intaia oara sa ne fi intalnit.
As sti ca-n zori, te voi privi iubite Sor,
Pe-un cer iubit, lipsit de nor.
C-ai fost menit sa ma-ncalzesti,
Maci rosii in par sa-mi impletesti.
Camelia
Ma prefac...ca te uit...
Gandul ca existi, dulce adiere de vara,
Si tamna cu toate frunzele-ngalbenite,
Ma duc inspre iarna cuvintelor nerostite.
Ma prefac ca te uit si nu spun ca doare,
Ca tot ce ne petrece e doar o intamplare,
Prea multa visare doar in inima mea,
Prea multa uitare in inima ta.
Ma prefac ca nu vad cum zbori si ce departe,
Esti acum, pasare calatoare in noapte,
Steaua noastra te lumineaza, zburand...
Ca si cum pentru noi, nu exista...curand...
Camelia
Din cand in cand,visand...
si ma scald,
Ne tinem,unul altuia,
de cald
Sau noaptea,poate,
numai de urat…
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec…
Si,uite-asa,trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa,vin noptile
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand,visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn,cu ochii celuilalt
O zi minunata!
Sunt nebun, poate ca asta este pretul platit genialitatii. Dar ce poate fi mai sublim decat sa fii constient de propria nebunie?
Ionut Caragea
Ionut Caragea
joi, 9 februarie 2012
Frunza in vant...
Pot pleca oriunde, ajung tot la tine.
Pot privi orice, te vad doar pe tine,
Pot asculta-n noapte, tu nu esti cu mine.
Pot ajunge la nori, printre stele,
Pot cobora de mana cu ele.
Doar de tine le pot povesti,
Ele m-ar asculta, nimeni n-a sti.
Nu pot pleca far a ta umbra,
Nu pot ramane far atingerea rara.
Frunza picand pe omatul pictat,
Ratacita esti..eu..anotimp uitat...
Camelia
Daca...
"Daca Dumnezeu ti-a daruit sentimente frumoase, mari pentru cineva...nu poti renunta la ele cand vrei.Eu insa am ajuns la concluzia ca daca un om nu are nevoia poate de "marea " ta iubire, atunci trebuie sa o pastrezi doar in inima ta. Sa nuspui decat lui Dumnezeu ca iubesti. Nici intr-un caz celui iubit, sau altora.Iar cand aceasta iubire va pleca din inima ta...daca va pleca vreodata...e bine sa nu stie nimeni nici c-a existat."
Ma uit ca dupa tine...
S-a-nchis o usa intre noi, am plans.
M-am apropiat de tine in gand,
As fi vrut sa nu pleci nicicand.
Ma uit dupa tine si-acum, dar in gand,
Intind o mana, visez ca te-ating.
Luminile cerului se aprind rand pe rand,
Soaptele noptii-nstelate imi spun; in curand...
Ma uit dupa tine, pasare din departare,
Citesc in ochii tai albastri o-ntrebare,
De ce atata nemiscare in visare?
Vin eu, vii tu, vad parca usa... doare.
Dac-ai fi fost o stea as fi ajuns la tine,
Dac-ai fi fost si noapte m-as fi pierdut in tine,
Dac-ai fi fost chiar vantul, m-ai fi luat cu tine,
Ma uit ca dupa tine, doar frigul e cu mine.
Camelia
De nu îţi voi cuprinde mâna...
Şi n-o să-ţi spun că te iubesc,
Să ştii că viaţa asta toată
De dragul tău o să trăiesc.
De n-o să te privesc în faţă,
Tu să priveşti în ochii-mi goi,
Să ştii că dincolo de gheaţă
Curge iubirea dintre noi.
De nu îţi voi cuprinde mâna
În mâna mea, tu să m-atingi,
Să simt a ta îmbrăţişare,
Să simt cum râzi, să simt cum plângi,
Iar de vom sta la depărtare,
Câte un rând să îmi mai scrii,
Minţind acolo că trecutul
Iubirea ta o va păzi…"
(Octavian)
Tu...doar tu!
Franz Kafka
Nu există dragoste mare decât la umbra unui mare vis.
E. Rostan
•
Dragostea nu priveşte cu ochii dar cu sufletul.
W. Shakespeare
•
Dragostea e unica pasiune care se plăteşte cu o monedă fabricată de ea însăşi.
Stendhal
Dorul...
Gr. Vieru
•
În dorul de mai mult pierdem şi ce avem.
Babrios
•
În orice făptură dorul infinitului se dă pe faţă
. B-P. Haşdeu
•
Dorul este un organ de cunoaştere a infinitului.
L. Blaga
•
În plantă, în animal, în om, dorul primordial impulsiv de a se dezmărgini cuprindeaproape o jumătate din traiul întreg, numindu-se somn.
B.-P. Haşdeu
•
Dorul exprimă un raport negativ cu lumea. Este în dorul nostru atîta risipire lâncedăîn lume, atîta renunţare în faţa timpului şi a spaţiului şi atâta prizonierat în adîncurile inimii... De ce ne e dor? Întrebaţi pe orce român şi nu vă va da o lămurire asupra acestuiinfinit al sufletului.
E. Ciran
O dorinţă statornică...
pe care ne-o face viitorul."
Honore de Balzac
Aceeasi floare
Iubito, pe prispa,ti-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a cailor moarte.
Ea are petalele lungi,
Sufland ai sa poti sa le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea stiu,
Sant un gradinar damblagiu.
Nu stiu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vietii vecine
Si care miroase a tine.
Iubito, pe prispa tu ai
O floare din insula Rai.
Adrian Paunescu
.jpg)
miercuri, 8 februarie 2012
Oare continui sa te caut fara sa vreau?....
Octavian Paler
Dor de tine...dor de mai...
Atâtea năvălesc în mine sparte...
La margine de lac, lângă pădure,
Pe undele ce poartă creste sure
Printre –adieri albastre, fericite,
Îmi duc cu mine umbrele-alungite.
Sunt umbrele de gânduri şi de vise,
Sunt drumuri către rai cândva promise,
Când luntrea de argint se legăna
Pe lacul unde luna aţipea.
Atâtea năvălesc în mine sparte,
Ca valurile-n luntrea ce desparte
Un mal de altul, vis promis de fapte
Şi-un lac imens de stelele din noapte...
marți, 7 februarie 2012
sâmbătă, 4 februarie 2012
Trecut...
Eu îţi scriam de la fereşti
Vorbind despre amor, sperând
Că şi tu ai să mă iubeşti.
Trecut-a timpul preţuit
Când tu pe mine mă-ndrăgeai
Şi-mi dovedeai mereu, zâmbind,
Că mă găseam, nebun, în Rai.
Trecut-a, brusc, iubirea 'ceea
Ce ne lega, copii fiind,
Trăit-am dulce epopeea
Amorului neprihănit.
Venit-a noaptea cea de fier
Al morţii cea de gheată fruct
Tu-l îndrageşti acum pe el
Eu, mort, tânjesc după trecut."
versuri de Cosmin Badea
joi, 2 februarie 2012
Viata mea...
Sunt timpurile ce mă dor
Căci trecerea îmi este grea
Şi se numeşte, viaţa mea."
Ioana Voicilă Dobre - Constatare
Asa trec anii peste mine...
Şi-un văl pe ochii tăi fierbinţi,
O singură îmbrăţişare
Şi cheia marilor dorinţi.
Dar tu te-ascunzi, o ştiu prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Aşa trec anii pentru mine
Şi vor mai trece tot mereu."
Tristetea mea...tristetea lui...
(Lucian Blaga)
O inima-nghetata...
Octavian Paler
miercuri, 1 februarie 2012
Aştept primăvara...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)