joi, 15 septembrie 2011
Am adormit pe un nor, incalzindu-ma sub soare Si-am scris pe o frunza uitata, un rand din mine…
Am scris pe o frunza uitata,un rand din mine…
Si-am adormit pe-un nor incalzindu-ma sub soare
Gustand preludiul din fiecare picatura de iubire.
Tramvaiele treceau impinse de triste priviri…
Din cotidian am luat mersul lor consecvent
Apoi am strigat prima litera din alfabet…
Cand am zarit-o in umbra unei fictive iubiri.
El mi-a spus ca o canta in inima lui, mare…
Pe strazile pustii a rapit-o aceeasi mana de vant,
Mi-a spus atunci ca visul lui ramane un cuvant
Pe buzele ei sadit, in profunzime, ca o floare.
Era in cantecul lui visul, pus intr-un vers…
Si clipele reveneau melodic pe scena vietii, pustie
Gustata amar dintr-o ploaie calda, tarzie
Pe buze soaptele erau lacrimi in orizontul sters.
Am adormit pe un nor, incalzindu-ma sub soare
Si-am scris pe o frunza uitata, un rand din mine…
Gustand preludiul din fiecare picatura de iubire,
Din statiile vietii am luat dorintele calatoare.
Visez cum nimeni nu a mai visat Trăirea noastră dintre două clipe
Mă ascund uneori în formele tale
Şi-ţi intru în iubire prin sărut,
Şi nu mai vreau din tine să mă mut...
Adorm în formele perfect egale.
Visez cum nimeni nu a mai visat
Trăirea noastră dintre două clipe,
Un zbor de pescăruş fără să ţipe,
Şi o iubire fără de păcat...
Când dimineaţa se iveşte-n tine
Eu cad, un înger izgonit din cer,
Apoi se face frig, îmi este ger,
Şi-aprind o lumânare-n mine.
Mă ascund uneori în formele tale,
Asemuindu-te cu frunze şi petale...
Ionel Simota
Şi-ţi intru în iubire prin sărut,
Şi nu mai vreau din tine să mă mut...
Adorm în formele perfect egale.
Visez cum nimeni nu a mai visat
Trăirea noastră dintre două clipe,
Un zbor de pescăruş fără să ţipe,
Şi o iubire fără de păcat...
Când dimineaţa se iveşte-n tine
Eu cad, un înger izgonit din cer,
Apoi se face frig, îmi este ger,
Şi-aprind o lumânare-n mine.
Mă ascund uneori în formele tale,
Asemuindu-te cu frunze şi petale...
Ionel Simota
Am să te strig cînd vei uita chemarea Să re-nnoim un vis de mult pierdut
Am să te strig cînd vei uita chemarea
Să re-nnoim un vis de mult pierdut
Să alungăm cu-n zîmbet depărtarea
Şi s-o luăm agale, din nou de la-nceput.
Te voi striga în albe nopţi cu lună
Cînd frigul va pătrunde încet sufletul meu
Şi-am să alerg în noapte ca nebună
Să te-ntîlnesc, să te cuprind, mereu.
Te voi striga la margini de genune
Să nu mă laşi, de mînă să mă prinzi
De cînd te-aştept iubire fără nume
Nu vreau pe-o sărutare să mă vinzi.
Te voi striga în zorii dimineţii
Cu şoapte de iubire şi vorbe de alint
Cu-n ultim strigăt, voi pretinde vieţii
Podoabe de cuvinte, în plete de argint.
Te voi striga într-una, chiar dincolo de moarte
Cînd nopţile vor cerne iubirile ce mor
Apusu-mi va fi casă, departe, mai departe
Voi fi din nou cu tine, în ultimul fior.
Apoi, tăcere neagră o să se-aştearnă-n tine
Uitate şi trecute chemările de dor,
Nu vor fi diferenţe în ce e rău sau bine
Iar eu, voi fi atomul de dincolo de nor.
Şi dacă, vreodată, cînd ploaia stă să cadă
Vei auzi cum plînge la geamul tău încet,
Sînt ochii mei ce încă ar vrea să te mai vadă
Şi plîng în noapte-afară, din suflet de poet.
Timpul
Prizonieri lui, inaintam in viata
Cu pasul, cu anii, cu mintea,
Ne pune pe fuga, pe ganduri,
Ne-ndeamna sa facem ca el
Sa nu ne oprim.
Atunci, de ce este obstacol?
De ce este piedica?, de ce este chin?
El este pretutindeni si este infinit,
Nu are si el candva, vreun sfarsit?
Lumea asta depinde de el oricum
O norma, este viata
Al carei sfarsit iti deschide un drum,
Si poate timpul e conditia
Doar pentru viata de acum.
Claudia
Faci lumea mai plăcută şi clipa nu prea grea!
Ieşi din abisuri sumbre sau vii din înălţime,
O, Frumuseţe! Ochiu-ţi demonic şi divin
Revarsă laolaltă mărinimii şi crime,
De-aceea te asemeni cu uimitorul vin.
În ochii tăi apusul şi zorii s-au unit;
Tu răspândeşti miresme ca un amurg frumos;
O amforă ţi-e gura, sărutul tău vrăjit
Făcând fricos eroul, copilul, curajos.
Vii din prăpăstii negre? Ai coborât din astre?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Tu semeni la-ntâmplare plăcere şi dezastre,
Stăpână eşti pe toate, dar nimeni peste tine.
Calci peste morţi de care, trufaşă, îţi baţi joc;
Odoare ai mulţime şi Groaza, dintre toate,
Nu-i cel mai slut, iar Crima e-un foarte scump breloc
O, Frumuseţe! Ochiu-ţi demonic şi divin
Revarsă laolaltă mărinimii şi crime,
De-aceea te asemeni cu uimitorul vin.
În ochii tăi apusul şi zorii s-au unit;
Tu răspândeşti miresme ca un amurg frumos;
O amforă ţi-e gura, sărutul tău vrăjit
Făcând fricos eroul, copilul, curajos.
Vii din prăpăstii negre? Ai coborât din astre?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Tu semeni la-ntâmplare plăcere şi dezastre,
Stăpână eşti pe toate, dar nimeni peste tine.
Calci peste morţi de care, trufaşă, îţi baţi joc;
Odoare ai mulţime şi Groaza, dintre toate,
Nu-i cel mai slut, iar Crima e-un foarte scump breloc
Pe pântecul tău mândru dansând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Arzând precum o torţă şi binecuvântând!
Iubitul când s-apleacă pe-a sa frumoasă pare
Un muribund fanatic, mormântul dezmierdând.
Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Arzând precum o torţă şi binecuvântând!
Iubitul când s-apleacă pe-a sa frumoasă pare
Un muribund fanatic, mormântul dezmierdând.
Că vii din iad sau ceruri, ce importanţă are,
O, Frumuseţe! monstru enorm, naiv, temut!
Când ochiul tău, surâsul, picioru-mi sunt cărare
Spre-un Infinit ce-mi este iubit şi neştiut?
Eşti Înger sau Sirenă, drăcească ori divină,
Ce-mi pasă când tu zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, sclipire, o, singura-mi regină! –
Faci lumea mai plăcută şi clipa nu prea grea!
Petru Dinca
Căci ultimele mele şoapte Se pierd încet,printre ninsori.
Striveşte-mi visele în palmă
Striveşte-mi lacrima iubirii
Striveşte-mi lacrima-ntre valuri
Striveşte-mi clipele în noapte
Striveşte-mi gândul şi-amintirea
Noi am jucat pe atâtea scene
Culoarea ochilor poate fi un mijloc de evaluare a personalitatii
De ani de zile , psihologii descriu o serie de aspecte comportamentale avand la baza reactiile ochilor.De exemplu , faptul ca un adolescent se fereste sa se uite in ochii unuia din parinti, in timp ce ii raspunde la o intrebare , poate semnala ca el nu este intru totul sincer. De fapt , ochii reprezinta “reflectii” ale emotiilor noastre si in acest sens ii putem asemui cu ferestre prin care cei din jur ne pot “vedea”.Aceasta nu este insa totul ....Ochiul si irisul in special reprezinta repere de evaluare a starii de sanatate a unei persoane , domeniul care se ocupa de acest studiu numindu-se “iridiologie”.Pentru “iridoliogi” , ochiul este o “fereastra” prin care pot evalua sanatatea unui individ .Ei studiaza irisul , pupila si sclera (tunica solida a globului ocular) unei persoane , luand in consideratie culoarea si particularitatile acestor parti ale ochiului.Apoi, ei compara rezultatele obtinute cu o harta a irisului , in care acesta este divizat in mai multe zone , corespunzatoare diferitelor parti ale corpului. Diagnosticul este dat in functie de discrepantele care apar in aceasta analiza comparativa. Dintr-o alta perspectiva , culoarea ochilor poate fi un mijloc de evaluare a personalitatii , caracterului sau abilitatilor unei persoane. Ochii albastri sunt un simbol consacrat al imaterialitatii angelice , al seninatatii si visarii.Nu intamplator , poate, oamenii de stiinta au apreciat ca oamenii cu astfel de ochi nu sunt foarte alerti, placandu-le sa se angajeze in sporturi in care nu se solicita viteza , precum golful .Aceasta caracteristica poate fi consecinta faptului ca raspund mai greu (fata de cei cu ochi de culoare inchisa) la stimulii vizuali sau auditivi.Pe de alta parte , au o gandire mai logica , si se angajeaza cu succes in activitati care necesita o planificare sau o structurare a timpului. Oamenii cu ochii albastri pot fi dulci ca mierea.Atunci cand se ataseaza de cineva , o fac de obicei in perspectiva unei relatii de o viata , iar alesul / aleasa are de profitat de o solicitudine , o prezenta de spirit si un rasfat iesit din comun.Orice medalie are , desigur, si un revers : dragostea ii poate determina sa ia haturile in maini cu prea multa hotarare , iar cei iubiti se pot simti asemeni unor jucarii carora le este interzis sa paraseasca raftul pe care au fost asezate. Desi se spune ca stiu sa sarute , uneori , pentru ei , acest lucru este mai mult o tehnica sau o stiinta decat expresia unui foc interior.
Ochii verzi sunt asociati cu cu hipnotism subtil .Ei aduc aminte ca “daca un om se uita prea mult in adancul unei prapastii, prapastia va incepe sa priveasca, la randul ei ,omul”. Ochii verzi pot marturisi despre aroma ademenitoare a unei plante carnivore sau despre adancul misterios al oceanului. Oamenii cu ochi verzi poseda, adeseori, un spirit alert mascat in mladierea senzuala si molateca a unei feline.Atunci cand se dedica unei activitati fizice sau intelectuale , nu isi arunca in joc intreg potentialul.In acest fel , cei din jurul lor nu sunt constienti de forta lor, putand fi oricand luati prin surprindere atunci cand pisica blanda se transforma intr-o pantera. Aspiratiile le sunt la fel de inalte ca si standardele pe care le impun celor din jurul lor.Din pacate, uneori , idealurile le sunt cu adevarat nepamantene.Dar, nu-i asa , nu tinta calatoriei este cu adevarat importanta , ci drumul (initiatic) pe care il ai de parcurs catre la ea. Senzualitatea ii poate impinge catre hedonism sau catre o degustare subtila a lucrurilor aparent semnificative sau comune in ochii altor oameni. Din acest motiv , sexualitatea lor imbina patima cu un rafinament ce poate ajunge la marginea perversiunii. Tocmai pentru ca sunt sigure pe ele insele, persoanelor cu ochi verzi le place sa traiasca viata pe o scena in care sunt si actori , dar si perfizi regizori.Asta , pana cand cad in propria lor capcana.Atunci cand sunt atinse de fiorul dragostei , nu se subjuga partenerului de cuplu, ci incearca sa instaureze o legatura de egalitate si incredere reciproca.Ochii negri sugereaza deopotriva profunzimea , partea obscura, ascunsa a lumii, dar si o focalizare acaparatoare sau nimicitoare. Ochii negri sunt ochii mitologicei Meduze . Asemeni oamenilor cu ochi caprui , cei cu ochii negri pot da dovada de o extrema agilitate si de o capacitate rapida de a raspunde la stimulii vizuali sau auditivi.Se pot implica fara nici o problema in sporturi de viteza , colective sau individuale. Asa cum soarele infierbanta tot ce are o nuanta inchisa , la fel persoanele cu ochi negri pot deveni stapanite de o manie sau o patima de o mare intensitate.Ele sunt inclinate sa vada partea intunecata a lucrurilor , fapt ce nu le conduce catre pesimism ( asta ar insemna o minimalizare a propriei persoane) , ci la aroganta si mandrie.Daca cineva indrazneste sa faca cea mai mica gluma legata de persoana lor, ei reactioneaza impulsiv , fiind gata de un atac violent sau de o provocare la un duel.Atunci cand se indragostesc , sunt in stare sa transfere intreaga pretuire de sine catre persoana iubita.Un lucru contradictoriu care le poate diviza personalitatea.Ochii caprui sugereaza privirea catifelata si inocenta a unei caprioare.De fapt, ei pot fi o dovada a agilitatii blandei creaturi a padurii ! Potrivit studiilor stiintifice , persoanele cu ochii caprui au reflexe mai rapide si sunt mai alerte fata de de cele cu o culoare deschisa a ochilor.Se pare ca , de multe ori, astfel de oameni se dedica cu succes unor sporturi care presupun agilitate si reactii imediate , precum fotbalul , baschetul , sau handbalul.De asemenea , spre deosebire de oamenii cu ochii albastri sau verzi , cei cu ochi caprui par a se implica mai greu intr-o conjunctura sociala.Pentru a compensa acest lucru , se acopera adesea cu platosa politetii.
Ochii caprui sunt o caracteristica a persoanelor romantice , care viseaza cu ochii deschisi si pot cadea uneori in capcana de a confunda realitatea cu fantezia.Atrase si stanjenite , in aceeasi masura , de viata sociala , au , uneori, perioade in care se delecteaza in singuratate, citind sau meditand asupra fiintei lor interioare.Aceasta capacitate introspectiva ii face sa treaca cu usurinta si intelegere peste conflicte sau suparari.Uneori , fac acest lucru numai de ochii lumii , pentru ca , desi nu le place sa recunoasca asta , pot fi egocentrici sau inclinati catre fanatism.Poseda mai mult decat un talent si , de obicei, si-l fructifica gratiei simtului responsabilitatii. In dragoste , merg pana la extreme ; pot fi cuprinsi fie de o iubire extrem de protectiva , fie de o gelozie salbatica.Sarutul inseamna pentru ei o adevarata pecete a dragostei dar si un mijloc de a comunica si de a-si impartasi senzualitatea.
Dorul a doi ochi albastri...
Calugarul din vechiul schit
O zi la el m-a gazduit
Si de-ale lumii mi-a vorbit
Si de amor, si de iubit
Si cand sa plec, l-am intrebat
Ce dor ascuns l-a indemnat
Sa-si duca viata-ntre sihastri
El mi-a raspuns: doi ochi albastri
Calugarul din vechiul schit
De-acelasi dor a-nnebunit
Si dintre-ai lui prieteni buni
L-au dus la casa de nebuni
L-am revazut, l-am intrebat
Printre nebuni ce-a cautat
Eu il stiam printre sihastri
El mi-a raspuns: doi ochi albastri
Calugarul din vechiul schit
De-acelasi dor a si murit
Iar la mormant, printre sihastri
Plangeau amar doi ochi albastri.
Si de-ale lumii mi-a vorbit
Si de amor, si de iubit
Si cand sa plec, l-am intrebat
Ce dor ascuns l-a indemnat
Sa-si duca viata-ntre sihastri
El mi-a raspuns: doi ochi albastri
Calugarul din vechiul schit
De-acelasi dor a-nnebunit
Si dintre-ai lui prieteni buni
L-au dus la casa de nebuni
L-am revazut, l-am intrebat
Printre nebuni ce-a cautat
Eu il stiam printre sihastri
El mi-a raspuns: doi ochi albastri
Calugarul din vechiul schit
De-acelasi dor a si murit
Iar la mormant, printre sihastri
Plangeau amar doi ochi albastri.
Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;
Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;
Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;
De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;
De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut;
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu...
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;
Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;
Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;
De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;
De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut;
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu...
Buna dimineata!
Am trait asa de mult si de multe incat acum imi dau seama ce putin si putine am trait.Imi iubesc trecutul dar a trecut,imi iubesc prezentul dar se face prea repede trecut,nu-mi iubesc viitorul decat cand il voi face prezent.
miercuri, 14 septembrie 2011
Noapte buna!
Ascundem mereu in adancul sufletului un ocean de vise...poate carti nescrise, poate e doar iluzia unor aripi ce nu ne lasa sa cadem, cu totii avem dorinte, VISE, sperante, indiferent cat de ciudate ar fi ele...oare cine nu are vise, oare cine nu are aripi?.
O seara cu vise implinite...
Cei 10 DACA...
1. Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l cand este nevoie.
2. Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe ganduri.
3. Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se intoarca.
4. Daca primesti ceva, da mai departe.
5. Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o in asa fel incat sa nu o recepteze ca pe un refuz.
6. Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.
7. Daca poti, fii hotarat in ceea ce spui si ceea ce faci.
8. Daca devii celebru, ramai modest.
9. Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii .
10. Daca faci o observatie, nu jigni. .
Copacul meu
Copacul meu,
de ramuri prea multe
uscate, rănite
sau, cu frunze căzute
prin toamna cea grea,
păşeşte molcom pe cărare
şi urcă încet, potolit
pe coamă de munte,
lăsând ici-colea
urme mărunte.
De rece ploaie şi vânt
multe frunze au căzut,
hrană să fie
pentru mama-pământ,
şi rădăcini au albit
dar, mai au de vorbit
şoapte dulci de sorbit,
da, mai au de trăit.
Nu ştie copacul,
câte clipe s-au scurs
şi nici cât mai e de parcurs,
priveşte-napoi, nemulţumit,
ar vrea să se-ntoarcă
în crâng luminos
dar, drumul s-a şters
şi timpu-i spinos,
el merge-nainte,
tăcut şi cuminte.
În toamna grea,
copacul ferm,
uscăturile-şi taie
şi pleacă prin ploaie
de toamnă târzie,
printr-o nouă fereastră
spre-o clipă senină, albastră.
...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)