De-ai fi tu Luna........

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita cum mă orbitezi
Zi şi noapte, aproape la nesfârşit,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un om
Să umble pe scoarţa ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă eşti chiar aşa de frumoasă
Cum pari de la distanţă.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita la tine prin ochelari fumurii,
Şi te-aş orbita câte zile şi nopţi oi avea,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca şi atmosfera ta,
Dar om nu ţi-aş trimite
Să vadă cât de frumoasă eşti,
Căci s-ar topi de tot
Şi ar muri, frumoasa mea,
Aşa să ştii...

V Mahoc

Da-ti sansa asta....

Unde fugi?

De fugi, ce pierzi?!

Atatea lucruri n-ai timp sa vezi,

sa le-ntelegi...

De ce te grabesti sa spui

ca Primavara-i anotimp hai-hui?

Poposeste-un pic pe muchia drumului

si priveste-n jur.

Nu te uita - priveste dar

sa vezi cat de frumoasa e Primavara!

Da-ti sansa asta:

sa sorbi o gura din clestarul ei,

sa reinvii!

Lasa-te prins in hora de copii;

vibreaza-n not-embrionare,

asculta firul ierbii cum rasare

si mugurul firav cum da in floare.

Respira!

Respir-o! Sa-ti intre-n fiece ungher...

Fura un pic din ea...

Va sti dar nu se va supara.

Poti continua sa fugi, apoi

spre-acel final binestiut de noi...

Nu vei fi singur insa, nu vei mai fi gol

iar viata din goana va deveni un zbor.

Speranta, iubirea, ruga - trairea

nu-ti vor mai fi straine

caci Primavara si-a facut lacas in tine.

(Lacris)

Mai este timp... versuri Mariana Eftimie Kabbout

Pt prieteni,pt dragoste pt cei ce iubesc

A fost in...mai...

Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.

Trceau ca doua umbre, idei apropiate,
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.

A fost atunci un mai, cu zile insorite,
Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.

Gheorghe Puzdreac

Mi-e dor de ochii tai albastrii...

Mi-e dor de ochii tai albastrii,
Sa te dezmierd as vrea acum,
Sa colindam luciri din astrii,
Doar singuri noi, pe-acelasi drum.

Sa strang in brate mari de lut,
Tumultul vorbelor senine,
Sa nu gandesc ca m-am pierdut,
Fior de ras, in gand cu tine.

Sa ne plimbam fosnind, si zambet
Cuprins in mladieri duioase,
In gandul tau, tacutul umblet
Rememorand visari setoase.

Te strig, si poarta din pustiu,
Se clatina in tihna serii,
Cand mersul meu parea zglobiu,
Si singular in luna mierii.
(GHE. Puzdreac)

The saddest piano song ever

Directia 5 - Daca ai sti

Yanni - Until the last moment [HD]

Ci de-am fi singuri,amandoi...

Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...
Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.
Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;
Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?
Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.
Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.

N Iorga

Iubirea mea atat de mare este...

Esti singur azi si-mpovarat 
de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.

Bei vin mereu, ti-s noptile murdare,
Mai stii daca traiesti cu-adevarat ?
Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare
Marturisesc ca pacea n-ai aflat.

Invoca moartea inima-ti nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Si vantul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrari si rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat nu cuteza !

Tristeti sporind, trec zile fara veste ...
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac ?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.

A Ahmatova

Ma iarta....

Lumina bate-n auriu
Si-i o racoare domolita.
Cu ani si ani vii mai tarziu,
Dar si asa sunt multumita.

Vreau mai aproape sa te-asezi,
Ca sa-ti arat ceva doar tie :
Acest caiet albastru, vezi ?
Sunt versuri din copilarie.

Ma iarta c-am fost trista des.
Ca bucurii avui putine,
Dar cer iertare, mai ales,
Ca prea multi i-am luat drept tine ...

A Ahmatova

Sarutari n-om schimba in zori...

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
Nici dulce vin, nici apa de izvor.
Saruturi n-om schimba in zori ; o data
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Ti-e aer soarele, si mie luna,
Dar dragostea ce-o respiram e una.

Un altul ma-nfasoara-n gingasie,
Cu rasul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta imi apartine mie
Si tu, de boala mea esti vinovat.
Mai dese intalniri nu vom avea,
Caci linistea ni-e data doar asa.

Suflarea mea in stihul tau e treaza,
Doar glasul tau rasuna-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cuteaza
Nici om sa se atinga si nici zeu.
Si dac-ai sti, acum, ce dragi imi sunt
Aceste buze cu miros de vant !

Ana Ahmatova

Raoul - Ochi albastri

MIRABELA DAUER " CAND NOAPTEA VINE " muzica si text RAOUL

Mariza - Minh' alma

Fado (tradus ca destin/soartă, conform cuvântului
din latină fatum) este numele unui gen muzical ce a originat în Lisabona începutului sec al 19-lea, dar f
probabil are origini mai timpurii. Acest gen muzical este de
obicei asociat cu cuvântul portughez saudade, care descrie "tânjirea după ceva" sau "dorința puternică de ceva" (acest "ceva" fiind, de cele mai multe ori, intraductibil în cuvinte, dar probabil foarte puternic,un dor neasemuit)

De ce n-am inteles?...

De ce n-am înţeles…?
Iţi este interzis sa ma iubeşti…
Astre, spirite divine sau cele pamânteşti,
Nu m-au lăsat sa te ating,
Deşi, erau atât de aproape, de mine
Tu treceai zâmbind…

De ce n-am înţeles ca dintr-o durere
Primeşti doar migrene şi a lor avere
Iar din oceanele şi marile ce-am strâns
Sufletul se stinge cu râsete de plâns…?
De ce n-am înţeles eu ca o privire,
Nu valorează decât o rătăcire
Venita pe moment neinspirat,
Si zugrăvită-n minte sa doară intenţionat…?

N-am înţeles cum muguri de iubire
Păstrează parfum neconsumat în amintire,
Oricâtă viata trece, sau anii se aduna,
Nicicând nu poţi ascunde o dragoste nebuna!
Oricât te-ndepărtezi spre a uita,
Cu-atât te-nnobilezi şi creşti odat’ cu ea…

De ce n-am înţeles…?
Iţi este interzis sa ma iubeşti…
Poate acum, as fi zâmbit ca tine,
Trecând pe lângă mine
Fara nimic: gol, rece şi sec… asa ca tine,
Puteam fi oricine şi orice s-aleg!
De-as fi-nteles atunci, cumva…totuşi,

Sa ma iubesti, iti este interzis…
Zadarnic incercam sa imi opresc
Dragostea curata ce a fost un vis,
Dintr-un destin ars, acum ramasa e iubirea
Chemandu-ne pe-acelasi drum slavind regasirea.
''Dragostea adevarata nu moare ,
iar timpul nu poate vindeca ranile pe
care ea le lasa in sufletele oamenilor.

Shadmehr Aghili - Bi To شادمهر عقيلى بى تو

Un an de viata al acestui blog.

Astazi se implineste un an de cand a aparut acest blog.Toata inima mea a fost aici,zi dupa zi,noapte dupa noapte.Daca ceva din el a ajuns la sufletele voastre,nu stiu.Stiu ca fiecare postare a fost un sentiment,un gand un vis,o SPERANTA!

TIE

Tu mi-ai adus in suflet bucurie,
O bucurie nesperat de mare.
Posibil e sa fie-o stare trecatoare,
Nu vreau inca sa-mi pun aceasta intrebare.

Ma aflu la intersectia trecutului cu viitorul,
Si lupt cu mine insami sa uit cat doare dorul.
Cu tine aproape trecutul e departe,
De viitor doar o iluzie ma mai desparte.

Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.

Cand sufletul de-o grea durere imi era amortit,
Avandu-te alaturi ca prin minune el si-a revenit.
Azi tu ai fost salvarea de care nu stiam ca am nevoie,
Maine altcineva sa-ti incalzeasca inima-ti va cere voie.

Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.

Ma culcam langa glasul tau si te iubeam...

Mă culcasem lângă glasul tău.

Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau

tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat

nopţile.

Sau poate copilăria ta care a murit

undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.

Erau tare îndărătnici

şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.

Ori poate de drag

şi de blândeţe.

Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Nichita Stanescu

Daca am fi picaturi...

Avem mereu de ales: intre a ne opri si a astepta sa vina un vant care sa ne spulbere neincrederea sau a ne continua drumul, cu pasi mici, dar siguri si cu speranta intr-o zi mai buna. Oricat de puternici am fi, simtim nevoia de siguranta si ocrotire. Daca am fi picaturi, n-am avea nevoie de lacrimi... daca am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destainuiri... Dar suntem oameni si avem nevoie de iubire. Suntem impovarati de amurg si toamne, dar printre atatea lacrimi si zboruri frante, nauci de atata cautare sau prea lunga asteptare, ne dorim o strangere de mana, o mangaiere sau o soapta... Noi facem alegerile. Am inteles ca nu timpul ne va vindeca sufletul...ci dragostea din noi...

Sunt doar un om...

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-mă la o masa de restaurant
C-o suta de insi în jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu îmi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasa de cerbi.

M Sorescu

Tristetea mea...tristetea lui...

Nu pot sta noaptea în tristeţea mea

din pricinã cã-mi aduc aminte de tristeţea lui.

Nimic n-am cu el şi cred

cã nici nu suntem de acelaşi fel al vederii

şi nici nu cred cã suntem

de pe aceeaşi parte a cerului.

Şi totuşi nu pot sã stau în tristeţea mea

din pricina tristeţii lui

şi nici sã dorm nu pot

şi nu de coşmar, de vis,

de astfel de spaime neutre...

Nu pot sã dorm din tristeţea

de a nu mã vedea neapã rat

şi fã rã de mine

când stã noaptea în tristeţea lui

şi mai ales când nu poate sã stea

în tristeţea lui

noaptea, din pricina mea.

N Stanescu

Unde esti?

Unde eşti? Mi te-arăţi şi nu mi te arăţi; te aud şi nu te aud; te simt şi nu te simt. Şi totuşi te cunosc, te stăpânesc.
Nichita Stanescu

Mi-e dor...

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru, -
nu contemplarea ei.

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Nichita Stanescu

Spune-mi....

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?

Nichita Stanescu

Inca te caut...

Nu ţi-am reîntâlnit gustul niciunde. L-am căutat tot timpul ăsta în speranţa că măcar o picătură din cineva îmi va aduce aminte de tine.

"E preferabil să iubeşti un geniu, decât capodoperele unui mediocru"
Mircea Eliade

Tacerea ta...

Tăcerea ta de acum este tăcerea bobului de grâu aflat în ţărână, unde putrezeşte pentru a deveni spic.
Antoine de Saint-Exupery

Acolo e iubirea mea...

Pentru a fi fericit trebuie doar să te gândeşti că undeva, printre milioane de stele, este fiinţa iubită.
Antoine de Saint-Exupery

Baiaderă

Omul e mai măreţ cu cât încearcă mai încăpăţânat imposibilul.
O Paler

O fotografie este un secret despre un secret. Cu cât îţi spune mai mult, cu atât înţelegi mai puţin.
Diane Arbus

As vrea....

As vrea sa adun din intuneric floarea vietii si sa suflu petalele ei in toate sufletele triste de pe pamant..

Daca iubesti,ierti!

Poti da fara iubire , dar nu poti iubi fara daruire.

Fiecare persoana trece prin momente de nefericire , unora poate le lipseste painea de pe masa , altora chiar bucuria din suflet... A ajunge la inima cuiva,e o arta,a reusi sa te mentii,e o capodopera!...Persoanele speciale sunt cele care chiar si de departe , reusesc sa isi faca mereu simtita prezenta.Corpul atrage , mintea cucereste , dar e sufletul cel ce te face sa te indragostesti...Daca iubesti pe cineva ierti orice greseala , pt. ca daca esti cu adevarat indragostit/a crezi ca a gresit din dragoste...

Chris Spheeris - Eros (Rain)

Diana Navarro - No te olvides de mi

Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
(Adrian Paunescu)

Iubire și singurătate - OSHO

Mai necunoscuta decat luna...

Frumusetea mea imi face rau,
Mai necunoscuta decat luna
Trecand din oglinda-n oglinda,
Din apa in apa,
Icoana intruna,
...Fara sa se desprinda,
Dar fara sa-ncapa
Intreaga in somn.
Trecand din lume-ntr-alta lume
Ca si cum
As fi tot eu
Dar mai de fum,
Anume
Ca sa raman icoana
Totdeauna,
Inexistenta ca in apa luna.

Ana Blandiana

Nimeni nu poate judeca alegerile si gandurile tale , pt. ca nimeni nu a mai simtit emotiile si durerile tale.

Chris Rea - Looking For The Summer

George Bacovia : Ploua

Mi-e ploaie de tine...

Da, “ploua cum n-am mai vazut” ar fi zis Poetul, ploua incet si ploua cald, ploua a ganduri frumoase si-a dor de iubire. Ploua cu stropi ca petale de maci si cu-ncapatanat miros de mere verzi. Ploua a cer si-a nori ce par ingeri cu aripi intinse spre noi, ploua a cantec si-a zambetul tau, ploua in mine… dar ploua a tine. Ploua, si eu iti dansez printre picuri ce-mi mangaie trupul, gingas de parca mi-ar fi mainile tale. Ploua a gand de iertare si-a vise-mplinite, ploua a sperante si-a vise frumoase, ploua a sufletul meu cuibarit in inima ta. Da, “ploua cum n-am mai vazut”, ploua a soare, iar eu…
“Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…”

(Ana Blandiana)

Femeia in arta si in viata

Femeia nu are varsta. Femeia are un trup, un status, o culoare a pielii, o etnie, o religie, o cultura si un suflet. Dar nu are varsta. Femeia se defineste prin epoca in care traieste si prin cei care o iubesc. Femeia arareori se iubeste pe sine si arareori se intelege. De ce? Poate pentru ca are atatea functii si atatea lucruri de dus la capat incat multidimensionalitatea ei e greu de cuprins in cuvinte.

"O frumusete eleganta" de William Clarke Wontner (1857 - 1930)

Iubita, sotie, mama, bunica, prietena, artista, om de stiinta, femeie... si ar mai fi multe. Picasso a vazut femeia fatala si multifatetica, Dali a vazut-o atat de complexa incat a renuntat a mai intelege fiecare particica in parte si a iubit intregul. Femeia danseaza in istorie sub semnul transformarii si al devenirii, caci fiecare celula de viata cere de la ea sa fie altcineva. Barbatul nu e atemporal: razboinicul si vanatorul s-au transformat de-alungul timpului in barbatul care petrece multe ore la birou, are salar bun si ne face sa radem. Femeia insa ramane sotie si mama inainte de toate.

"Femeie in fotoliu" (1913) ---------------------------- "Cap rafaelesc explodand"

Pablo Picasso ----------------------------- Salvador Dali

Femeia e supusa vicisitudinilor modei. In trecut, femeia durdulie era cea mai cautata pentru ca simboliza longetivitate, sanatate si o masinarie de facut copii cu garantii. In prezent femeia-schelet are cea mai mare trecere pentru ca medicina a avansat suficient pentru ca un corp firav sa ajunga la batranete. Ceea ce nu intelege femeia moderna e artificialul intregii situatii prezente. Ceea ce vrea sa faca femeia moderna e sa stearga cu buretele milioane de ani de evolutie. Ceea ce spera femeia moderna e ca intr-o zi sa se descopere o dieta-minune si chirurgiei estetice sa-i scada pretul. Ceea ce nu stie femeia moderna e ca fiecare corp e individual, fiecare corp e prins in radacini genetice si ca oricat l-ai cioparti si pedepsi, el ramane acelasi. Ceea ce ar trebui sa faca femeia moderna e sa invete sa se iubeasca pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce moda vrea sa faca din ea, sa isi imbratiseze radacinile, sa inteleaga ca fiecare femeie are un corp cu o constitutie diferita, ca genetica nu poate fi invinsa, ca singurul remediu natural e de a ne accepta propriul corp, de a-l iubi si ingriji, pentru ca nu avem decat unul.

"Tanara sotie" (1840) de Alexei Vasilievich Tyranov (1801- 1859)

Nu cred ca exista pe lumea asta femeie care sa fie in totalitate multumita de corpul ei, dar statistic vorbimd, numarul femeilor care raman singure pentru ca nimanui nu-i place de ele, e foarte mic. Fiecare sac are petecul lui. Ceea ce tie nu-ti place altuia poate sa-i placa mult. Uimitor e ca daca ne uitam la femeile din aceste tablouri, fiecare in parte e frumoasa, nu pentru ca e perfecta, ci pentru ca in fiecare pictorul a descoperit ceva frumos. Nu toti suntem pictori, dar toti stim sa citim printre randuri.

"Marie Antoinette à la Rose" - Élisabeth Vigée-Lebrun (1755 - 1842)

Ceea ce e si mai surprinzator e ca invatam sa traim cu o anumita inaltime, cu o anumita boala, dar ne este foarte greu sa invatam sa traim cu cateva kilograme in plus. Mai rau de atat e faptul ca incercam in moduri atat de stupide sa scapam de ele incat ajungem sa ne debilitam corpul pana la suferinta. La ce bun toate astea? Pentru a fi in pas cu o moda careia nu-i pasa de noi si de sanatatea noastra?

Cea mai mare fericire...

Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.

Octavian Paler

Leonard Cohen, Dance me... To the end of love

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze...

“Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.

De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.

Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!“
(Ana Blandiana)

Ploaia - Valeriu Sterian

Si va veni o vreme...

Şi va veni o vreme cînd totul va fi ceaţă,
prin burgul nins de ploaie vor înota cirezi,
şi-mi va fi frig şi silă ca într-o dimineaţă
în care-n niciun înger nu o să poţi să crezi.

Vor străluci în geamuri batalioane triste
de dame îmbufnate şi conţi triumfători,
prin pomii grei de noapte vor atîrna batiste,
în sufletele noastre se vor ascunde nori.

Şi-ţi voi suna la uşă dar nu îmi vei deschide,
şi-ţi voi lăsa cafeaua cu lapte lîngă prag,
şi ţi-oi broda cuvinte şi versuri insipide,
ca să zîmbeşti în taină şi ca să îţi fiu drag.

Iar tu, nedumerită, ascunsă în dantele,
sătulă de oraşul în care ne-am topit,
vei şuiera trăsura şi melci în catifele
te vor purta albastru prin parcul adormit

ca să te coloreze şi ca să uiţi de toate
cîte ţi-au scris în palmă nebunii de la schit
şi-o să te ştiu frumoasă şi vie şi departe
şi, ştiind acestea toate, o să fiu fericit.

Omul afectiv si omul rational din noi...

"Am terminat prin a mă resemna cu faptul că în calitatea mea de om raţional nu mă pot înţelege cu mine în calitatea mea de om afectiv. Ceea ce omul raţional pricepe fragmentar, între anumite limite, viaţa să zicem, omul afectiv e gata să iubească fără rezerve. Cei doi sunt legaţi unul de altul ca doi fraţi siamezi. Nu se pot despărţi în aceeaşi măsură în care nu se pot înţelege. Cel mult se pot tolera. Omul raţional îi tolerează omului afectiv inexplicabila lui lăcomie. Omul afectiv îi tolerează omului raţional grimasa sceptică. Poate că existenţa „celuilalt” este pentru fiecare un preţ ce trebuie plătit echilibrului. Îmi răscumpăr tristeţile cu o mare nevoie de a iubi, şi îmi plătesc faptul că sunt deschis spre orice bucurie posibilă cu amărăciunea că nu mă pot opri la atât."
Octavian Paler

Chris Spheeris - Eros (Rain)

A fost iubire,este si va fi!

Din firul ierbii împletesc un gând,
Asemeni unui cântec de iubire.
Îl las să se înalțe către cer,
Tremurător și blând,spre nemurire.

Culorile din flori le-adun în suflet
Și simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocența ce există încă
Dinspre noblețea ce se află-n noi.

În frunzele de arbori...blând fior,
Ascund cu teamă greul disperării
Să-l ducă vântul pe aripa lui,
În ceasul de visare-al înserării.

În limpezimea de cristal a apei
Păstrez speranța mea de zi cu zi,
Eliberându-mi sufletul de neguri.
A fost iubire,este și va fi!

Chiar de vei ramane un dor neamplit...

Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,

Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti - 

Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,

Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.

Sunt soapta-nlacrimata-a unui val...

Eu sunt ce sunt și scriu mereu

Îndrăgostită-ntruna de himere.
Sunt o culoare-n curcubeu
Sau steaua ce se stinge în durere.

Sunt șoapta-n lăcrimată-a unui val,
Ce antice epave pe dedesupt ascunde,
Și chiar suspinul înecaților aduși la mal,
De liniștea periculoasă-a unei unde.

Eu sunt un drum către mistere,
Sunt fulgul mic de nea topit în gene,
Sunt viața născută din durere,
Și încă sunt stăpâna visurilor mele.

Mai sunt ceva ce încă voi nu știți,
Sunt susurul de apă ce curge liniștit,
Sunt spaima acelora mereu mințiți,
Acelora ce plâng și nu mai vor nimic.

Ne-am epuizat in asteptare...dar...

"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren..."
Octavian Paler

Cred...

"Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti."
Octavian Paler

Iubirea înseamnă a fi doi...

“Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul.
Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger”
(Victor Hugo)

Stefan Iordache - Nu stiam ca te iubesc atat de mult

Nu renunta la vise...

"Lucrurile bune vin daca le astepti,
Nu renunta la vise, candva o sa regreti,
Am citit undeva daca iti doresti
Un lucru anume ca o dorinta rupta din povesti
...Tot ce trebuie sa faci e sa inchizi ochi si sa zambesti
E adevarat dragii mei ca daca iti doresti
Un lucru anume ca o dorinta rupta din povesti
Tot ce trebuie sa faci e sa inchizi ochi si sa zambesti
Pentru ca lucrurile bune vin daca le astepti!"

Iatac de flori

Visez

sub plasa de stele

ţesută peste

răcoarea nopţii.

Te caut printre flori,

brăzdând grădina

cu priviri hulpave.

Te regăsesc

în reliefurile de culoare

risipite sub

somnolentul crepuscul.

Inspir arome

de sâni bujori

şi simt mângâierile

de păr ferigă

sau braţe de rozmarin.

Daliile par

coapse rotunjite

lângă suava cală,

iar panseluţele

au strălucirea ochilor

ce străjuie

roşul petalelor

de trandafiri

modelând un sărut

care mă presară

pe iarba pielii tale.

Spre zori

adorm

în iatac de flori.

Ţie ţi-a trecut iubirea