A indrazni sa spui “nu” celuilalt inseamna uneori sa iti spui tie insuti “da”!

O mare parte din educatia noastra, deci din conditionarile noastre, este fondata pe obligatia de a ii respecta pe adultii din jurul nostru, de a fi supusi si ascultatori in fata lor. In afara de celebra criza de revolta a copilului de trei ani care refuza totul pentru a se diferentia si a se afirma, a spune “nu” este un lucru dificil pentru majoritatea dintre noi. Mai ales cand suntem obiectul unor asteptari, al unor cereri formulate de cei pe care ii iubim. Ne este teama ca ii vom rani, ca vom fi respinsi sau nu vom mai fi iubiti si apreciati. Ne este teama sa fim considerati egoisti sau lipsiti de inima.
A spune “nu” intr-un mod afirmativ, adoptand o pozitie personalizata, in loc sa spui "nu" intr-un mod negativ, respingand ceva sau fiind in opozitie, este un lucru care se poate invata la orice varsta: “
Nu mai vin cu tine la meciurile de fotbal, care iti plac atat de mult. Nu ma simt in largul meu in mijlocul atator tipete si cu atata agitatie, prefer sa merg la film sau sa citesc. “; “ In seara asta nu simt dorinta sa facem dragoste. Nu iti spun acest lucru impotriva ta sau pentru a te descalifica, ci pentru a respecta ceea ce simt acum.” ; “ Nu mai vreau sa iti spal rufele si nici sa ma ocup de ele, ai 25 de ani, cred ca e momentul sa te ocupi singur de asta.”
Aceste cuvinte, aceste tentative de afirmare, atat de noi la inceput, pot sa il nelinisteasca, sa il destabilizeze pe cel care le primeste, mai ales daca a fost obisnuit inainte cu supunerea noastra.
A spune “nu” nu inseamna neaparat ca este vorba despre un conflict sau un dezacord, ci este manifestarea unei diferente, a unei pozitii personale, este deschiderea spre o posibilitate de confruntare. Este expresia unicitatii noastre, a singularitatii noastre si mai ales marturia faptului ca simtim nevoia de a respecta ceea ce simtim, ideile noastre si optiunile noastre in viata.
A spune “nu” poate corespunde unui moment precis din evolutia unei persoane, momentul in care simte foarte puternic nevoia de a fi recunoscuta, de a iesi din dinamica pasivitatii si a supunerii in care se inchisese uneori ea singura.
Teama de a fi respins, de a nu ai fi iubit, de a fi considerat egoist, ii face pe unii dintre noi sa aiba o dificultate mare cand vor sa spuna “nu”. Astfel incat ajung sa spuna “da”, iar apoi le este greu sa se pozitioneze. In consecinta, isi asuma riscul de a fi definiti prin asteptarile, dorintele si temerile celuilalt.
“Da”- ul pe care il rostim atunci cand de fapt nu indraznim sa spunem “nu”, nu este un “da” adevarat. Adeseori este vorba despre o pseudo-acceptare, lasam sa se creada ca suntem de acord cand de fapt adoptam o atitudine de supunere pasiva care se va descarca fara indoiala prin sabotari relationale si conflicte.Dificultatea de a spune “nu”, provine, in cazul anumitor persoane, din dorinta de a face pe placul celorlalti si de a alimenta o imagine pozitiva asupra lor:” Uitati-va cat sunt de generos, de bun si de rabdator. Accept tot ceea ce imi cere!” . Dar, in acelasi timp, persoana in cauza aduna multe frustrari si resentimente care se vor manifesta prin ambivalenta si agresivitate ascunsa.
Iar falsele da-uri care se aduna sunt energofage. Corpul se va revolta la un moment dat si va incerca sa ne alerteze asupra acestei lipse de respect fata de noi insine, producand diferite simptome: lumbago, migrene, boli de piele, tulburari digestive. Ca si cum corpul ne-ar spune foarte clar prin aceste imbolnaviri: “Nu te respecti!”
A spune “nu” este un semn de respect fata de noi insine, cand acest “nu” corespunde cu ceea ce simtim cu adevarat. O relatie vie si sanatoasa este o relatie in care exista aceasta libertate de a spune “nu” celuilalt, fara a-i declansa o drama sau o stare de rau.
A indrazni sa spui “nu” celuilalt inseamna uneori sa iti spui tie insuti “da”!(Extras din cartea "Traind cu tine insuti, in fiecare zi...viata!", Jaques Salome, )

Cele mai frumoase cristale s-au format sub influenta cuvantului “Multumesc” sau “Te iubesc”

Cuvantul este instrumentul cel mai simplu si mai la indemana pentru a ne face viata mai frumoasa. Cum vorbesti cu tine insuti si cu ceilalti sunt doua aspecte care iti determina viitorul in mare masura. Discutia pozitiva cu tine insuti este unul din cele mai importante lucruri pe care il poti face pentru viata ta.
Simplul fapt de a-ti spune “Multumesc” de fiecare data cand ai reusit ceva sau de a repeta de pana la 30 de ori pe zi afirmatia“Ma plac!” iti poate schimba radical modul in care te privesti pe tine insuti si iti privesti viata.
Exista studii, carti de dezvoltare personala si programare neuro-lingvistica (NLP) care demonstreaza ca pana si sanatatea noastra fizica poate fi influentata de cuvinte. “Mesajele ascunse din apa” a japonezului Masaru Emoto subliniaza acest aspect al influentei cuvantului asupra corpului uman. Experimentele sale demonstreaza ca apa distilata, pusa in sticlute cu etichete avand diferite cuvinte scrise, cristalizeaza in diferite forme din ce in ce mai frumoase in functie de ceea ce reprezinta cuvantul. Cele mai frumoase cristale s-au format sub influenta cuvantului “Multumesc” sau “Te iubesc”, la fel cum cele mai diforme rezultate au reiesit in urma folosirii unor cuvinte cu incarcatura negativa. Si pentru ca suntem 70% apa, cuvantul are o influenta majora si asupra corpului uman.
Exista, de asemenea, testimoniale ale unor oameni obisnuiti care au trecut prin experiente neobisnuite. Filmul “Secretul” prezinta la un moment dat o femeie care, fiind diagnosticata cu cancer la san, a ales sa nu faca chimioterapie ci sa urmeze o terapie proprie, prin repetarea unor afirmatii pozitive, printre care : “Multumesc pentru vindecare.” Se pare ca boala a disparut definitiv intr-o perioada de trei luni de zile.
Vazand toate aceste rezultate extraordinare, ne mai indoim oare de puterea cuvantului de a rezolva orice problema?Ne mai indoim de puterea afirmatiilor pozitive? De la o mica neintelegere cu un copil rebel pana la o relatie in pragul distrugerii cu un sot neglijat, cuvantul are forta sa miste muntii. Nu numai dialogul cu noi insine poate fi modificat, ci si modul in care intram in relatie cu ceilalti.Cuvintele care sustin, care ridica, care dau curaj, care deschid usi, cuvintele blande – acestea sunt o forta pe care o detinem cu totii. Cu ele putem darama ziduri si cladi poduri. A vorbi intotdeauna de bine despre oricine (si a tacea atunci cand nu ai nimic pozitiv de spus) este un prag de evolutie pentru fiecare individ in parte. Intreaga lume ar fi un loc mai bun daca am invata sa vorbim mai mult despre ceea ce este bine si nu despre ceea ce este rau si daca am invata cateva principii de inteligenta emotionala pe care sa le punem in practica.
Putine lucruri sunt mai puternice in aceasta lume decat un imbold pozitiv, un zambet, un cuvant optimist si plin de speranta, decat a cauta si a gasi lucuri bune in oameni pentru ca apoi sa le comunici ce ai gasit. Sau de a gasi motive de lauda, de a hrani visuri si a sustine.
Intreaga noastra viata se poate metamorfoza daca intelegem forta cuvintelor pozitive folosite in permanenta si importanta pe care o au cuvintele in dezvoltarea personala.
(Aimee-resurse pt dezv personala si evolutie spirituala)

Citatul zilei 04.08.2010

Inima are taine pe care nicio ratiune nu le patrunde. – Guy de Maupassant

Ce simplu mi-ar fi, daca nu te-as iubi

Altceva nu-i nimic
Si mereu ma complic
Si ce simplu mi-ar fi,
Daca nu te-as iubi.

Daca m-as lua dupa pretexte,
daca as trage unde e usor,
nici nu trebuia sa aud de tine
si-mi era mai de folos sa mor.

M-am bagat de bunavoie sluga,
dragostei morale ce ti-o port,
dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil
sa privesc destinul ca pe un sport.

Nu-i o simpla incapatanare,
pentru un ambitios pariu,
dar aleg o cale complicata,
tocmai din motivul ca sunt viu.

Eu detest relatia burgheza,
decorata circumstantial,
ma inchin la legile naturii
si salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viata prefacuta,
tatal ei de soarta la mezat,
te iubesc in felul unui traznet,
te prefer asa cum s-a intamplat.

Greu imi e si greu iti e si tie
cu acest fel de a trai al meu,
totusi, vreau sa stii ca, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fara care ar fi cu mult mai greu.

(versuri de Adrian Paunescu)

Legătura formată între noi nu era una care să poată fi ruptă de absenţă, distanţă sau timp.

"Legătura formată între noi nu era una care să poată fi ruptă de absenţă, distanţă sau timp. Şi oricât de deosebit, de frumos şi de deştept sau de desăvârşit era el, spre deosebire de mine, era tot atât de implicat ca şi mine în mod ireversibil. Aşa cum eu îi voi aparţine lui pentru totdeauna, tot astfel şi el îmi va aparţine mie pentru totdeauna."
(Stephenie Meyer in Luna noua)

As vrea sa fii langa mine...

Prea multe clipuri...se poate! Dar toate, sunt aproape de ceea ce simt de ieri incoace. Daca nu va plac... iertare... Stiti?Dintotdeauna,  am crezut in miracolul comunicarii!Si eu ...nu pot comunica cu cine vreau. Pur si simplu nu pot! Unde gresesc?...

Suflet de floare...petale de inger

LENTAMENTE...

Luna.....imi esti aproape....

...nu-ti cunosc tacerile..dar cum te-as putea uita?...

Lunei...

                                                                          
"O luna milostiva, acum ca a mai trecut un an
Imi amintesc, cum greu, cu tristete,
Am urcat acest deal sa te privesc
Si atunci, ca  si acum, atarnai deasupra acelor copaci,
Iluminand tot,dar ochilor mei
Chipul tau parea intunecat, tremurand
Din lacrimele carea-au rasarit de sub genele mele
Atat de dureroasa a fost viata mea: si este,
Draga mea luna: tenorul sau nu se schimba
Si totusi memoria si numerarea epocilor
Durerii mele ma multumesc.
Cat de binevenita este,
In acest timp plin de tinerete,  cand speranta....dureaza,
Si memoria e scurta, amintirea,  chiar si a
Tristelor lucruri trecute a caror durere rezisti...
(versuri de Giacomo Leopardi)                                                               

Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere

"Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica."
(Octavian Paler)

Florin BOGARDO - ASTEPT O CLIPA RARA

N-am sa ajung pe culme?

"N-am sa ajung pe culme? Se poate foarte bine. Dar vreau sa urc atat cat am sa pot, prin mine."(Edmond Rostand)

LETIZIA- SOY MUJER

Princess Letizia

Neil Diamond - Forever in Blue Jeans (Stereo!)

Bonnie Tyler-Soon Will Be Too Late

Puiul de pasare nu ar putea sa zboare, daca s-ar teme ca va cadea din cuib.

Cel mai de pret atu pe care il avem in viata (si de altfel, cel mai greu de cucerit) este curajul.  Pentru ca ceea ce ne intuneca viata, libertatea si puterea de a iubi si a darui este frica.
Mi-am amintit, in legatura cu acest aspect, un film mai vechi cu Meryl Streep, care, atunci cand l-am vazut, in urma cu mai multi ani, nu a rezonat atat de exact in mintea mea.
Mi-a placut, dar am privit ideea cu anumita circumspectie. Sigur, filmul era o parabola in ambalaj comercial, ceea ce m-a impiedicat sa-l iau foarte in serios. Poate nici eu nu eram pregatita sa inteleg mesajul. Filmul prezenta Judecata de Apoi, intr-o lumina umana.
Ideea principala, consta in faptul ca viata celui judecat era cantarita din perspectiva curajului de care a dat dovada in viata, de cat de mult a indraznit sa isi urmeze dorintele intrinsece, pozitive si, adiacent, cat de mult i-a ajutat pe cei din jur prin actiuni indraznete. Filmul se numeste Defending your life.
Curajul e un lucru foarte greu. Lipsa curajului e mult mai comoda, dar, se pare, foarte inselatoare. Adica, ofera un confort fals. Nu te scuteste de chinuri si suferinte. Dealtfel, asumarea oricarei responsabilitati presupune existenta curajului, ca o conditie sine qua non.
Curajul nu trebuie confundat cu inconstienta, nesabuinta si lipsa de precautie, si nici nu poate fi invocat pentru a incalca drepturile si libertatile celorlalti.
Curaj nu e sa te arunci in cap de la etajul cinci, fiind convins ca vei scapa teafar. Asta e ori boala psihica ori aroganta ori prostie. Sigur, Dumnezeu ne pazeste si ne ajuta, daca avem incredere in el, dar ideea nu e sa-l punem la incercare, sa-i testam aptitudinile. Dumnezeu nu mai are nimic de demonstrat.
Ma refer la puterea de a-ti urma destinul, de a-l crea zi de zi, de a nu ramane cantonat in situatii cu care nu esti impacat, doar de frica nesigurantei; de a putea crede in faptul ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe toti cu puteri nebanuite, de a ne asuma responsabilitati; de a putea visa si a ne putea indeplini visele; de a crede ca deciziile si faptele noastre conteaza si pot schimba lumea, pot muta muntii; de a crede in minuni; de a fi sinceri cu noi si a nu ne gasi mereu scuze si motive inchipuite; de a ne recunoaste greselile si a le integra in constiinta noastra, pentru a nu le mai repeta ulterior; de a invata din orice experienta; de a ne asuma viata.
Aceasta calitate este foarte importanta din doua motive: pentru ca fiecare are posibilitatea de a fi curajos (nu depinde de un talent pe care il ai sau nu: bun sportiv, voce frumoasa, simt estetic, nici macar de inteligenta) si pentru ca e o calitate, pe care trebuie sa o (re)castigam de-a lungul vietii, exclusiv prin fortele noastre.
Ne nastem curajosi, cu dorinta de cunoastere, de explorare, de testare, de initiativa. Pe masura ce crestem, suntem educati sa facem numai ce trebuie, sa ascultam de sfaturile celor mari, sa fim precauti si sa renuntam la multe dintre ideile si dorintele noastre. Acest lucru este, pana la un punct, benefic, pentru ca ne ajuta sa invatam sa discernem lucrurile.
Din momentul in care devenim insa suficient de maturi pentru a putea evolua corect situatiile, trebuie sa ne asumam responsabilitatea propriei vieti.
Spuneam ca lipsa curajului e comoda. E mult mai simplu sa nu fii la comanda, ci doar sa executi. Riscam insa, acceptand sa hotarasca intotdeauna altii pentru noi, sa ajungem la un fel de depersonalizare provocata, la care ne-am dat acordul tacit.
E o capcana in care putem cadea foarte usor: Obisnuiti cu influenta protectoare a parintilor, consideram ca e mai bine, mai eficient, mai simplu sa asculti de acel cineva cu mai multa experienta, intelepciune, stiinta, mai ales cand il simti bine intentionat la adresa ta.
Disfunctia vine, de fapt, doar din dozaj, ca in multe alte cazuri. Sigur ca poate fi deosebit de benefic sa asculti de sfaturile altora, insa toate aceste sfaturi trebuie filtrate, dezbatute, de ce nu - combatute, despicate in patru, puricate si verificate pe toate partile de creierasul personal. Si asta nu prentru ca risti sa respecti indicatii gresite, ci pentru ca, pur si simplu, ajungi sa nu mai gandesti, sa nu mai ai initiative, mai mult, sa nu mai vrei, sa nu-ti mai doresti.
Totodata, coordonarea vietii dupa indicatiile celor din jurul nostru, mai are un „avantaj", de care multi dintre noi se folosesc mult prea des: atunci cand nu suntem noi cei care decidem, avem pe cine da vina, in caz ca lucrurile nu ies asa cum ne-am dorit. Daca nu a fost initiativa noastra, inseamna ca nici greseala nu poate fi a noastra. Noi suntem, prin urmare, doar victimele unor proaste decizii ale celor de langa noi, care pretind a ne vrea binele.
Trebuie sa distingem in aceasta atitudine doua aspecte: intai ca nimeni nu detine adevarul absolut, prin urmare, pot aparea efecte nedorite, rezultate chiar din cele mai bune intentii si, al doilea, ca nu suntem, in niciun fel, absolviti de vreo vina: e drept ca cine nu munceste, nu greseste, insa greseala rezida, in cele mai multe dintre cazuri, tocmai in a nu munci, in a nu-ti pune probleme, in a nu-ti asuma raspunderea pentru propria viata.
Pe de alta parte, curajul are cateva avantaje reale, de maxima importanta pentru viata si evolutia noastra: Ne permite sa devenim mai puternici, mai siguri pe noi, mai increzatori in propriile forte. Abia dupa ce atingem acesti parametri, putem avea pretentia de a fi capabili sa-i ajutam pe ceilalti.
In plus, viata noastra e prea importanta pentru a ii lasa pe altii sa o traiasca in locul nostru. Curajul face, de fapt, diferenta dintre „a fi" si „a vrea sa fii".
Si, ca final:

Puiul de pasare nu ar putea sa zboare, daca s-ar teme ca va cadea din cuib.
(Teo)

Citatul zilei 30.07.2010

"Cuvantul este infinitul care nu-si gaseste linistea in finitul din tine, pana nu-l intelegi mai mult decat pe tine insuti."(Sorin Cerin)

Citatul zilei 29.07.2010

"Nu putem face lucruri mari pe acest Pamant, putem face numai lucruri mici, cu multa...dragoste."
Mother Teresa

Madalina Manole - Da te iubesc

Raoul - N-ai sa stii

I Santo California - Tornero 1975

Cand iubirea va face semn,urmati-i indemnul, chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase...

Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
Chiar daca sabia-i ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile,
asemenea vantului din miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti, ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica pana la inaltimea voastra,
alintandu-va ramurile cele mai fragile care freamata in lumina soarelui
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura pentru a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi,
Ca apoi sa va harazeasca focului sau,
si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
sa va puteti cunoaste tainele inimii,
si astfel sa deveniti o parte din inima Vietii.
Dar daca, stapaniti de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea
si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie
si unde veti plange dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de-ajuns iubirea.
(fragment din PROFETUL de Kahlil Gibran)

Trecut...Prezent....Viitor...o viata de om...

Motto:
Prezentul sa-l traiesti cu invataturile
din trecut si cu visurile din viitor.(Paulo Coelho)

Plecand de la trecut, de la insasi valoarea si semnificatia cuvanului, ajungi sa crezi, sa fabulezi, sa critici si sa cataloghezi oamenii dupa ceea ce au fost.Te-ai intrebat vreodata de cate ori ai fost judecat din prisma trecutului? Cu siguranta! Si cine n-ar face-o avand in vedere ca uneori trecutul acuza, alteori scuza...Dupa indelungi parafrazari si meditatii "de nivel inalt" conchid ca un om nu poate fi judecat sau catalogat dupa trecutul sau. Ar fi o mare prostie! Singurul rezultat ar fi ca vei descoperi un om fara "fata", meschin si fara valoare in fata ta, cel ce judeci.In momentul in care clasifici un om o faci raportandu-l la tine si (poate) fara sa vrei te consideri un om curat,cu sufletul impacat, gata sa critici fara a primi contrareplici jenante si adevarate. De ce sa judeci un om pentru trecut, nu crezi ca au facut-o multi altii inaintea ta? Ce rost are?Trecutul, in fata prezentului nu mai are nici o valoare chiar daca atunci, in acel moment a fost considerat un punct critic, un moment de coborare. Toti avem momentele noastre de coborare si urcus in viata. Crezi ca esti mai destept atunci cand, in apogeul urcusului tau incepi sa critici decaderea altora? Nu crezi ca poti decade mai mult ca acea persoana, sau daca nu ti s-a intamplat nu ti se va intampla niciodata asa ceva? Totul in viata este iminent, imanent si ireversibil...Nu incerca sa judeci trecutul, pana cand nu esti considerat un om ce-si poate permite acest lucru, ci invata sa traiesti prezentul tinand cont de trecut. Trecutul, chiar de a trecut considera-l invatatura. Exista cateva categorii cunoscute de oameni care se cred Judecatori Supremi si prin prisma trecutului lor "fara nici o pata" , "taie si spanzura", acuza cu vorbe ce dor fara a lua in considerare sufletul. Acuza fara a scuza si striga in gura mare ca s-au infaptuit lucruri care nu-si au iertare.Sa nu poti sa ierti? Mai esti om? Cum, Dumnezeu, poate ierta milioane si milioane de oi ratacite si tu nu poti ierta un fapt implinit pe care nu-l poti schimba nici daca Domnul te-ar ierta?Dar, intr-adevar pentru a ierta inseamna sa fii om, constient de tine si de lumea parsiva in care traiesti, caci oamenii intre ei sunt caini.  Ceea ce cred si sunt mai mult decat convinsa e ca iertarea inseamna autocunoastere, autoeducare.Iertarea este o arta pe care daca stii cum sa o asimilezi te-innobileaza. Dar nu trebuie uitate nici vorbele din popor care spun ca "Omul din greseli invata" si ca "Nici un om nu s-a nascut invatat". Nu acuza si nu te indoi de un om pana nu il cunosti ca pe propriul buzunar si nu uita ca fiecare om isi are trecutul sau. Si cand incepi sa judeci un om dupa trecut, incepe prin a te judeca pe tine si gandeste-te la om ca la o fiinta, nu ca la un lucru caci e o diferenta de miliarde. O fiinta are suflet, pe cand un lucru nu poate egala o fiinta, doar prin exisenta lui sau prin ce a fost pentru a deveni ceea ce este.Analog cu acele categorii de Judecatori Supremi (ce, dupa mine, daca ar fi sa ii clasific fac parte din categoria dezumanizata a unui suflet pagan), exista oameni ce traiesc prin trecut in prezent, deci as putea spune ca traiesc cu trecutul in mana pentru ca nici sa-l uite nu pot,nici sa treaca peste el nici sa-l ignore nu pot. Este foarte greu sa traiesti permanent cu povara trecutului. Ajungi la un moment dat sa crezi ca asa a fost sa fie, ca trebuia sa se inatmple, iar tu nu puteai impiedica acest lucru deoarece destinul face niste pasi uriasi uneori, iar tu pentru a-l intelege trebuie sa masori si sa judeci cu pas de pitic pasul cel mare. Uneori te intrebi "de ce tocmai eu?", "de ce tocmai mie mi s-a intamplat asa ceva?" si nu iti poti raspunde pentru ca ar trebui sa te intrebi din nou. Poate ca asa a trebuit sa se intample, poate acel pas ar trebui sa definitiveze un anumit lucru din viata ta, iar tu, prea nemultumit de ceea ce se intampla nu poti baga in seama acest lucru.

    Framantari launtrice, pastrate in ..inima.Acelasi Paulo considera ca "nimeni nu poate fugi de propria inima, de aceea e mai bine sa asculti ce spune, pentru ca niciodata sa nu vina o lovitura pe care n-o astepti."Si totusi uneori ..vine!Totul e sa nu te lasi doborat de durere...si sa inveti...din greseala trecuta...

Citatul zilei 27.07.2010

"Trebuie sa faci lucrul pe care crezi ca nu poti sa-l faci."
Eleanor Roosevelt

SEMNAL M- La fereastra ta

Semnal M - Spune-mi cine esti

Holograf - Primavara incepe cu tine

Doar in cateva cuvinte...

Am traversat cateva zile de..cadere..daca o pot defini astfel.Motivul?Constientizarea faptului ca "tac" referitor la ceva nespus de important din viata mea.Ma simt ceva mai bine azi.Imi cunosc motivele pentru care trebuie sa lupt,nu de azi de ieri ci de..23 ani.Si mai stiu ca, asa cum pana acum am luptat, asa voi face si in continuare.Undeva cineva scria:.."refuz sa cred in sfarsitul omului.El este nemuritor nu pentru ca numai el dintre toate creaturile are o voce inepuizabila ci pentru ca are un suflet, un spirit capabil de compasiune, sacrificiu si suferinta."Am creat acest blog pentru ca ceva din sufletul meu sa ramana, sa ajunga la voi.Intr-o zi am realizat...nu stiu..ca gresesc scriind doar despre ceva din viata mea.Si-am luat pauza.Nu stiu daca am gresit sau nu...in masura in care voi reusi..voi continua...inca nu stiu.O parte din mine imi dicteaza ceva, cealalta parte..altceva.Voi vedea.Si maine...e o zi...Pana atunci va pup si multumesc celor care vor incerca macar sa-mi inteleaga starea de azi, din ultimele zile..

Citatul zilei 26.07.2010

"Deznadejdea inseamna a nu cunoaste motivele pentru care sa lupti si daca intr-adevar trebuie sa lupti."
Albert Camus

Richard Marx - Hazard / Lyrics

Limite (versuri)

Ecaterina Tzaralunga Limite.Versuri

Johnny Logan - Hold me now (lyrics)

Din dragoste pentru fiica mea...

....intr-adevar, e frumos  sa ai pentru cine trai.Sunt o mare norocoasa  din punctul acesta de vedere...concluzie la care nu mi-a fost usor sa ajung.In ultimii ani, am pierdut aproape tot ce am avut mai drag, mai sfant.Parintii, sotul, socrii...Au fost ani grei, in care am suferit mult.Anul trecut, realizand ca am ramas chiar singura in orasul natal, am avut curajul si puterea sa ma desprind definitiv, sa vin aici in Bucuresti langa fiica mea.Gandul ca doar pe ea o mai am,  mi-a dat puterea sa lupt cu toate obstacolele, si am reusit sa fim impreuna, sper eu pana ...la capat.N-a fost usor.Dar ce e usor?Aproape fiind, o voi ajuta sa-si croiasca un drum in viata in aceasta societate bolnava.Impreuna, vom reusi.Doresc toate cele bune, tuturor care simt ca mine.Bucurie in tot ceea ce intreprind,  in primul rand pentru copilul meu si...poate..si pentru mine.Succes!Va pup

Citatul zilei 22.07.2010

"Doar viata ce-o traim pentru altii este o viata ce merita sa fie traita."

Albert Einsten

Il divo & Celine Dion - I believe in you

E important cum gandim despre noi insine?

Auzim adesea in jurul nostru formulari de genul "are incredere in sine" sau

"nu are incredere in sine", "se respecta" sau "nu se respecta".Auzim adesea in jurul nostru formulari de genul "are incredere in sine" sau "nu are incredere in sine", "se respecta" sau "nu se respecta". Ce este increderea in sine? De unde stim ca o persoana are incredere in sine si o buna stima de sine si o alta nu are incredere in sine si are o stima de sine scazuta? Care sunt semnele obiective care ne ajuta sa tragem aceste concluzii? Dar cum gandim despre noi insine? De unde stim daca avem incredere in noi si o stima de sine pozitiva? Cum se manifesta o imagine de sine pozitiva? Dar o imagine de sine negativa? Care sunt consecintele unei imagini de sine pozitive/negative? Care sunt factorii care favorizeaza dezvoltarea stimei de sine? Ce legatura exista intre imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine? Stima de sine se merita sau trebuie castigata? Cum se construieste increderea in sine? Toate aceste intrebari m-au ajutat sa vad mai limpede in gandurile mele si sa-mi structurez ideile referitoare la imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine, conditii esentiale pentru sanatatea noastra si reusita noastra in viata.
Imaginea de sine este definita de modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale care contureaza si intaresc dimensiunile eului nostru. In functie de perceptia noastra la un moment dat al dezvoltarii noastre, de ceea ce ne-am dori sa fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor.
Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne percem cat mai corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine. Exista persoane care, desi au o infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea inalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Perceptia de sine nu reprezinta adevarul despre noi, ci este doar o "harta" pentru propriul "teritoriu" ("Harta nu este teritoriul" - PNL), un barometru al starii noastre de bine.
Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur, performantele profesionale, asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o imagine de sine pozitiva, in timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea defensiva, comportamentele de evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativa. Stima de sine reprezinta modul in care ne evaluam pe noi insine in raport cu propriile asteptari si cu ceilalti si este direct proportionala cu constientizarea valorii noastre. Fiecare fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie respectata. Valoarea unei fiinte umane este data de suma comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor sale trecute, prezente si viitoare. Capacitatea fiintei umane de a se proiecta in viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa devenirea prin raportarea la experientele si succesele anterioare si credinta despre propria eficacitate contribuie la intarirea stimei de sine
Am auzit multi parinti spunand: "Nu faci bine, lasa ca fac eu ca stiu mai bine" sau "Esti prea mic, nu poti tu sa faci asta". Astfel de fraze pot ucide in fasa increderea in sine. Din dorinta de a-i feri de suferinte si esecuri in viata, multi parinti isi supraprotejeaza copiii mentinandu-i dependenti si impiedicandu-i astfel sa-si dezvolte increderea in sine.
Increderea in sine depinde mai mult de capacitatea noastra de a face anumite lucruri, in timp ce stima de sine reprezinta rezultatul unei autoevaluari si are un rol foarte important in stabilirea identitatii noastre. O stima de sine pozitiva se bazeaza pe perceptia pozitiva despre propriile noastre comportamente. De aceea este important sa ne respectam nevoile si limitele pentru ca actiunile noastre sa ne puna in valoare, sa fie viabile in ochii nostri.
Increderea in sine nu este innascuta si nu depinde doar de educatia pe care am primit-o in copilarie cand parintii nostri ne-au invatat sa facem impreuna cu ei si ne-au stimulat sa ne asumam responsabilitati pentru a deveni autonomi in viata. Increderea in sine este realista si predictibila, deoarece se sprijina pe rezultate concrete obtinute in trecut, pe experientele reale pe care o persoana le-a trait si care-i permit sa prezica rezultatele la care se asteapta in viitor. Deci incredera in sine nu este oarba si prezinta o anumita doza de incertitudine. Ea se bazeaza pe constientizarea propriilor cunostinte si competente intr-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obtinute anterior si este intretinuta prin abordarea treptata a altor experiente in scopul de a fixa si transfera competentele, precum si pentru a descoperi alte competente de care nu eram constieta.Este important ca experientele noi sa fie abordate treptat, deoarece esecurile repetate la experiente noi pentru care nu reusim sa gasim o explicatie pot avea efecte negative asupra increderii in sine si a stimei de sine. Daca suntem flexibili si putem recadra actiunile si experientele noastre astfel incat sa vedem partea buna, pozitiva a lucrurilor si sa invatam ceva din ceea ce ni se intampla, reusim sa ne construim increderea in sine si sa ne intarim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijeaza comportamentele, de aceea este important sa pastram acele convingeri care sunt bune pentru noi si ne ajuta sa ne schimbam cadrele de referinta.
Abordarea unei situatii dintr-o alta perspectiva ne permite sa ne schimbam reactiile, sa dezvoltam comportamente noi, mai adecvate situatiei prezente si sa obtinem astfel rezultate mai bune in viata.

Un articol de Virginia-Smarandita Braescu, Presedinte executiv Centrul de Training, Consultanta si Mediere

Sursa: psiholife.ro

Citatul zilei 21.07.2010

"Nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori, ci durata lor."(Fr.Nietsche)

....concediu frumos...tuturor....

Filme Georgegrama

Tu mergi langa intrebarile mele, eu merg langa linistea ta...

Scorpions - You and I

Chris Brown- Cu tine

Am nevoie de tine
Trebuie sa te vad
Exista inimi care bat in toata lumea in seara asta
Da, sunt si alte inimi care bat in toata lumea in seara asta
Hey draga, esti extraordinar de frumoasa
Cea mai sexy, da tu esti cea dintai
Sunt atat de fericit sa fi al tau
Ai clasa printre ai tai
Ooo, draguto, cand vorbesti cu mine
Jur ca toata lumea se opreste in loc
Esti dragostea mea
Si sunt atat de fericit ca esti a mea
Esti unica in lume
Insemni pentru mine tot ceea ce insemn si eu pentru tine
Si impreuna, iubito, vom face totul
Pentru ca daca te am pe tine
Nu am nevoie de bani
Nu am nevoie de masini
Tu esti inima mea
Si sunt indragostit nebuneste de tine
Cum nu ar putea nimeni altul
Cu orice sarut si orice imbratisare
Ma faci sa ma indragostesc
Dar acum stiu ca nu pot fi singurul care simte asta
Pun pariu ca mai sunt si alte inimi care bat
In toata lumea in seara asta
Impreuna cu iubirea vietii lor
Si simt ceea ce simt si eu cand sunt cu tine, cu tine…iubito
Cu tine, cu tine, cu tine…oh, iubirea mea.
Nu mai vreau pe nimeni
Sa fie asa de aproape de tine
Esti ca Iordania intr-o zi de duminica
Trebuie sa te am, nu mai pot astepta
Hei, draguto spune-mi ca tii la mine
Stii cat de mult tin eu la tine
Stii ca ma voi tine de cuvant
Stii ca nu te voi minti
Stii ca voi incerca
Esti totul pentru mine
Pentru ca daca te am pe tine
Nu am nevoie de bani
Nu am nevoie de masini
Tu esti inima mea
Si sunt indragostit nebuneste de tine
Cum nu ar putea nimeni altul
Cu orice sarut si orice imbratisare
Ma faci sa ma indragostesc
Dar acum stiu ca nu pot fi singurul care simte asta
Pun pariu ca mai sunt si alte inimi care bat
In toata lumea in seara asta
Impreuna cu iubirea vietii lor
Si simt ceea ce simt si eu cand sunt cu tine, cu tine…iubito
Cu tine, cu tine, cu tine…oh, iubirea mea.
Am nevoie de tine
Trebuie sa te vad
Exista inimi care bat in toata lumea in seara asta
Da, sunt si alte inimi care bat in toata lumea in seara asta
Au nevoie de iubitele lor
Trebuie sa le vada
Da, sunt si alte inimi care bat in toata lumea in seara asta
Inimi care bat continuu in toata lumea
Si sunt indragostit nebuneste de tine
Cum nu ar putea nimeni altul
Cu orice sarut si orice imbratisare
Ma faci sa ma indragostesc
Dar acum stiu ca nu pot fi singurul care simte asta
Pun pariu ca mai sunt si alte inimi care bat
In toata lumea in seara asta
Impreuna cu iubirea vietii lor
Si simt ceea ce simt si eu cand sunt cu tine, cu tine…iubito
Cu tine, cu tine, cu tine…oh, iubirea mea.
Impreuna cu iubirea vietii lor
Si simt ceea ce simt si eu cand sunt cu tine, cu tine…iubito
Cu tine, cu tine, cu tine…oh, iubirea mea.
Da, iubito numai cu tïne…

Citatul zilei 20.07.2010

"In iubire ne gustam, ne savuram pe noi insine, ne incantam cu voluptatile tremurului nostru erotic, din acest motiv iubirea este cu atat mai intensa si mai profunda cu cat distanta de persoana iubita este mai mare."
Emil Cioran

Si singuratatea-aceea...se preface in iubire...

Care-o fi scânteia vieţii-care-i cauza primară

A luminii şi a lumii şi a tot ce ne-nconjoară?

E un fenomen născut dintr-o fizică reacţie?

E Cel Sfânt şi nefăcut-vreo sublimă ecuaţie?

Sau este ceva în lume mai presus de-a noastră fire?

E un spirit increat-e un vis de nemurire?

La-nceput singurătatea-numai ea atât a fost

Şi nimic nu exista şi nimic nu avea rost...

Dar deodat' singurătatea prinde suflet şi gândire

Şi singurătatea-aceea se preface în iubire

Şi iubirea e scânteia universului întreg

O purtăm mereu în suflet, dar e doar o amintire

Ce nici oamenii de ştiinţă n-o mai înţeleg...

(versuri de Logica)

Directia 5 - Am nevoie de tine

Adevarul si fericirea in suflet le port....

Motto:

În vremea-i intuit ce este mai bine,
Căci Dumnezeu a tot vorbit prin tine...
Şi azi, te simţi stingher în lumea de păcat,
Dar lupţi şi-acum, ca să rămîi curat...
Ţi-e vocea mai slăbită, dar încă nestinsă,
Dar ţii făclia Adevărului
În farul de lumini aprinsă!...

Cuvîntul „adevăr” redă concordanţa între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă. Adevărul este în antiteză cu „minciuna”. Minciuna denaturează adevărul, prin ascunderea realităţii. Adevărul şi neadevărul te pot face fericit sau nefericit. Adevărul te mantuieşte de minciună şi-ţi face viaţa mai luminoasă şi mai bună!...
În viaţă, este atat de bine să primeşti bucuria şi să fii fericit!... Să fii mulţumit cu ce Dumnezeu ţi-a hărăzit să vezi şi să realizezi într-o călătorie pe o durată de ani, număraţi şi programaţi, să trăieşti într-o casă de lut ce ţi s-a dat, ca împrumut, pe pămînt, în Adevăr şi destoinicie, în bucurie!...
Destoinicia şi cinstea noastră sunt de la Dumnezeu, iar omului onest „visele i se împlinesc numai în sudoarea frunţii”, iar fericirea adevărată este doar în sufletul aceluia care ştie să lupte cu nefericirea, folosindu-şi intelectul şi credinţa, acceptand adevărul „că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnmezeu”, care îngăduie rana şi tot El o vindecă. Adevărul vindecă!...
Noţiunea de adevăr o înţeleg acum mai profund, cand am priceput că viaţa nu este decît pentru „o săritură”, pentru clipa pregătitoare de o altă săritură mai mare: la decolare, că de fapt omul este o expresie divină a vieţii; şi eu sunt pe această glie să mă umplu de bucurie şi de iubirea lui Dumnezeu, care mă vindecă, readucandu-mi armonia şi fericirea în sufletul meu, dar vrea să apară vindecarea şi razele optimiste liniştitoare şi în sufletul tău, ca să fim gata!...
Zilele trecute, pe cînd mă uitam la nişte fotografii mai vechi, cu imagini luate înainte de plecarea mea spre necunoscutul pribegiei, privirea mi-a fost aţintită la o fotografie, în care alături de mine, este o rubedenie mai în vîrstă: o străverioşoară a mea. Mi s-a spus că seamănă cu Cineva... Cu o sfîntă. Am tot privit fotografia, pe cand mă învăluiau amintirile, în care apărea, ca o icoană sfinţită, imaginea aproape invizibilă în memoria creierului meu, a celei mai scumpe fiinţe pentru mine: a Mamei mele. Mi-a apărut roua din Cer în ochi, dar tot mai ţineam poza să privesc, deşi nu mai vedeam clar, dar auzeam, din depărtarea anilor şi a dorului încă nestins, o voce rămasă dragă, înregistrată undeva, pe cutele creierului meu, în care mi-au rămas, în memorie, atatea amintiri, care revin şi aici, în viaţa mea printre străini...
Dumnezeu ne-a lăsat memoria, ca să purtăm cu noi cea mai frumoasă din toate grădinile, în care seminţele trecutului stau în stare latentă, dar gata să se transforme în mirabile seminţe ce pot să învieze, în florile, pe care mintea noastră le poate trezi la viaţă. Cu florile, de toate culorile, pot apărea şi buruienile... Pentru pacea minţii şi fericirea sufletului, este nevoie să uiăm de buruieni şi să lăsăm florile din viaţă cu mirosul lor parfumat să ne invadeze grădina memoriei şi să ne luminăm, făcand şi pe cei ce ne aud, ne văd sau ne citesc gandurile şi ideile să aibă bucurie în suflete şi credinţă în Dumnezeu. Florile cuvintelor cu bucuria din speranţa culorilor de curcubeu le pun în scrisul amintirilor mele şi eu, ca să-ţi aducă un cîntec duios şi-n sufletul tău, cand folosesc literele, ca să-ţi vorbesc de puterea vindecătoare şi de ancora Adevărului!
Şi i-am şoptit, acum din nou, gîndului meu:

Vino, gîndule, şi fii-mi aparat de imagini,
Transcriind de pe pelicula creierului meu amintiri!
Nu lăsa timpul să şteargă ochii de lumini,
Cum apele vijelioase şterg urmele de pe vechile zidiri!...

Am intrat în grădina memoriei, lăsand pe aripile de curcubeu să intre iar bucuria amintirilor şi-n sufletul meu!...
Eu mă rog, scriind, ca balsamul cuvintelor mele să facă sufletul celui ce le citeşte să fie mai frumos, mai blînd, mai curat şi ancorat în Adevărul care vindecă, lăsînd ca dulcea rugăciune şi lauda lui Dumnezeu să umple de fericire şi cugetul meu... Sînt pregătit pentru o viaţă mai lungă sau de o decolare imediată; şi-ţi spun şi ţie, ca la un frate, să fii gata să te ţii de Ancora Adevărului care vindecă!...
Am intrat în curtea străverişoarei mele, pe care n-o văzusem de cand eram un copil. Aceasta a ieşit din casă şi ne-a întîmpinat cu lacrimi de bucurie. O auzeam cum spunea:
- O, dacă ar trăi Ileana să vă vadă! Cat îi semeni de mult, Mitică dragă!...
Ileana era numele mamei mele scumpe, pe care o luase Dumnezeu în Cerul Lui, cînd eu abia începusem să desluşesc lumea, în care aveam să-mi port paşii pe acest pămant, dar chipul ei mi-a rămas întipărit în memorie, ca o icoană, iar vocea ei parcă-mi răsună şi azi în minte, ca într-o rugăciune întipărită, prin repetare, în creierul meu, pentru neuitare, ca să-mi fie de învăţătură pe a vieţii cărare...
Parcă o văd şi acum, dar ca prin ceaţă... O femeie tînără şi frumoasă. Era cea mai frumoasă mamă din lume... Şi era aşa de tînără! Aşa de tînără că şi acum mă cutremură gandul că a fost luată din viaţă în floarea vîrstei; şi nu înţeleg de ce...
Era spre seară şi bătea un vînt rece, motiv pentru care ar fi trebuit să fim în casă, în jurul focului, ca să ne încălzim, dar noi, cei trei fraţi: Petre, Vasile şi eu ne simţeam bine afară împreună, spre seară, după o zi de şcoală şi treburile de pe lîngă casă. Deodată, s-a auzit vocea bunicii dinspre mama. Bunica ne striga să venim în casă. Eu am intrat primul, fiind luat pe sus de fraţii mei şi trecut pragul. Unul din ei mi-a deschis uşa dinspre camera în care zăcea bolnavă mama.
Am intrat în camera caldă, luminată de o lampă cu gaz. M-am repezit spre patul pe care zăcea mama şi am cuprins-o în braţe. Erau lîngă mine fraţii mei şi bunica. Mi-am pus obrazul meu pe obrazul mamei. Îmi era teamă să n-o pierd... Mama şi-a întors privirea spre noi, iar zambetul întrezărit de mine pe faţa celei mai frumoase mame din lume: pe faţa mamei mele, în acea seară neuitată de mine, mă urmăreşte şi azi. Cu greu a început să ne vorbească într-o şoaptă cerească, parcă prevestind despărţirea. Parcă o aud cum spunea:
- Să fiţi buni şi cinstiţi, să spuneţi adevărul. Să vă iubiţi, ca şi fraţi să vă ajutaţi, să fiţi credincioşi lui Dumnezeu şi să fiţi mulţumiţi cu ce viaţa vă dă, întotdeauna. Vocea îi era ecou!...
Ne-a mai spus, atunci, mama, cu vocea ei de înger obosit, şi alte sfaturi, înainte cu o zi de a fi ajuns la capătul de drum pe această glie... Mi-a rămas, însă, pe creier, întipărită în memorie, sintagma cu sfat de rămas bun de la mama, din preziua plecării în Lumină: „Să spuneţi doar adevărul!”...
Încă din copilărie, mi s-a întipărit în minte că trebuie să spun întotdeauna adevărul, chiar dacă acest lucru mi-a adus, de multe ori, neplăceri sau pierderi mari...
„Adevărul este o noţiune semantică ce implică concordanţa între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă, adică o oglindire exactă a realităţii în gîndirea noastră.” Adevăr înseamnă exactitate. Dacă îţi cere cineva „pîine”, nu-i dai o „piatră”. Cînd spui „pîine”, în mintea ta, apare imaginea îmbietoare a produsului de panificaţie, făcut din grîul strîns, dus la moară, măcinat, ca apoi, gospodarul sau brutarul să folosească făina, din care să iasă, ca un miracol, şi pîinea, cu care ne hrănim, ca să trăim.
Adevărul este în antiteză cu minciuna. Prin minciună se înţelege „denaturarea intenţionată a adevărului, avînd de obicei ca scop înşelarea cuiva”.
În filozofie, se reliefează existenţa adevărului obiectiv, în care „conţinutul obiectiv al reprezentărilor omului, corespunde realităţii lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Există şi un adevăr relativ, prin care se înţelege reflectarea reală, însă aproximativă, limitată a realităţii.”
Astăzi, parcă trăim într-o lume pe dos, căci oamenilor le plac mai mult „adevărurile” create de ei. De aceea, este aşa de mare nedreptate în lume. Lumea s-a întors pe dos! Valorile morale au fost alterate prin păcate tolerate. Legile morale au fost schimbate şi terfelite în interpretări vopsite în culori abisale, cand ce este sfant şi curat este pătat şi dat la o parte de oameni „care înăduşe adevărul în nelegiuirile lor, schimbînd în minciună adevărul lui Dumnezeu” (Romani 1:25). Chiar cuvinte nevinovate, cu sensurile sfinte, au fost denaturate...
Cand afirm că lumea este „pe dos”, mă refer la lucrurile apocaliptice ce se petrec în lumea noastră materială, morală şi spirituală de azi: războaie şi veşti de războaie, un neam se scoală împotriva altui neam, cutremure de pămînt, mişcări seismice îngrozitoare, schimbări atmosferice dezastruoase, ploi interminabile, secetă, uragane, furtuni distrugătoare, foamete, prooroci mincinoşi, imoralitate dusă pană la cele mai draconice forme... „Din pricina înmulţiriii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi răcită, lepădarea de credinţă, vremuri grele, foamete, oamenii sunt iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neanfrînaţi, neamblînziţi, neiubitori de bine, avand doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”, fără milă, fără credinţă, boli incurabile, suferinţă şi moarte, debusolare şi izolare, egoism şi nepăsare la orice pas... O lume întoarsă pe dos de păcat, de minciună!...
Strig către Cer: Doamne, fă-ne o lume mai bună şi mai sănătoasă, prin Adevăr!
Sensul cuvîntului „Adevăr” este profund şi nu este uşor de sesizat, căci reprezintă o noţiune controversată şi, adeseori, neanţeleasă în sensul biblic. Iată de ce, mai departe, în acest eseu, încerc să subliniez cîteva gînduri asupra uneia dintre cele mai frumoase şi mai preţioase învăţături creştine: puterea Adevărului de a vindeca trupul şi sufletul.
Însemnătatea multor noţiuni şi afirmaţii se şterge cu timpul. Adevărul, însă, este ca o lumină, care străluceşte peste veacuri. El rezistă, în timp, oricărei confruntări cu realitatea şi include în sine valori eterne şi Victoria veşniciei asupra vremelnicului. În faţa Adevărului rămîi luminat de raza de soare divină...
Biblia ne luminează în privinţa Adevărului Divin. În convorbirea cu iudeii, care crezuseră în El, Domnul Iisus a spus cuvintele, care răsună peste veacuri: „...veţi cunoaşte Adevărul; şi Adevărul vă va face liberi”.
Răspunzînd la o remarcă făcută de Pilat, cînd acesta L-a interogat, Domnul le-a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre Adevăr. Oricine este din Adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 13:37).
Adevărul este recunoscut nu prin raţiune, ci prin descoperirea lui Dumnezeu în credincioşi. Adevărul este afirmarea dragostei lui Dumnezeu în noi. Şi de aici, se desprinde importanţa cunoaşterii şi ancorarea în Adevărul Divin şi păstrarea descoperirii Lui în curăţie de inimă şi în sfinţenie, pentru a avea parte de viaţa veşnică, prin credinţa în Mîntuitorul Iisus, care ne-a spus că El este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Adevărul este Medicul cel Bun. El ne vindecă sufletele şi trupurile, redîndu-ne sănătatea şi fericirea divină.
Creştini români, iubiţi Adevărul, fugiţi de minciuni şi de vorbele „goale”, fiţi sfinţi, după cum şi Mîntuitorul nostru este sfînt! Trăiţi bine şi creştineşte: în credinţă, în bucurie şi în fericire, avînd sufletele sudate în Ancora Adevărului Divin, care vindecă şi mantuieşte!

***

ADEVĂRUL ŞI FERICIREA ÎN SUFLET LE PORT!

Aşa, uneori, aş dori, fericit, ca să zbor
Spre Ţara Adevărului Luminii eterne...
Să trăiesc Sus: în Cer, unde nu sunt dureri,
Ci o pace divină, eternă, deplină-n Iisus!...

Şi-aici: jos, pe Pămînt, chiar acum,
Mă inundă Lumina Divină de Sus
Ce mă face să fiu fericit pe-al meu drum,
Căci Iisus Ancora Adevărului în mine a pus...

Şi ce bucurie simţi, cand eşti în Lumină,
Chiar şi-atunci, cand în jur e-ntuneric!
Inima de pacea cea sfîntă îţi e mereu plină,
Dacă Adevăru-ţi este-ntotdeauna sfetnic!...

Prietene, n-ai vrea şi tu, ca să vii
La Iisus, Ancora noastră Divină,
Ca să ai vindecarea-n Adevăru-n Lumină
Şi să trăieşti de-acum fericirea senină?

prof.Dumitru.Buhai

Florin Chilian - Chiar daca

Citatul zilei 19.07.2010

"Odată înmugurite, sentimentele există întotdeauna în adâncul inimii. Adorm sau se trezesc iar, după capriciile întâmplărilor vieţii; dar rămân acolo, iar existenţa lor modifică negreşit sufletul."
Balzac

Sa mistuim

Hai sa mistuim cuvine!
Sa stam unul in fata altuia
Si sa mistuim cuvinte
In invelisul lor de ceara,
De ceara topita in varful buzelor
Ca pe jaratec...
Hai sa gustam miezul cuvintelor
De piatra,
Ori de lemn
Ori de iarba
Ori de fum
Ori de frunze moarte
Si-apoi sa-mi iei gandul ostatec,
Sa nu mai stiu ce gust aveau
Cuvintele de scrum.
Acum,
Ultima data
Sa mistuim si timpul
Care ne desparte...
(versuri de Victoria Basta)

Frumusetea singuratatii...

"Omul nu a invatat inca sa guste frumusetea singuratatii.El cauta mereu sa se angajeze intr-o relatie, sa fie cu cineva, cu un prieten, cu un parinte, cu o sotie sau un sot, cu un copil..cu cineva.El a creat societati, cluburi.El a creat partide politice, ideologice.El a creat religii, biserici.Insa toate acestea sunt necesare, pentru a-l face sa-si uite singuratatea.Find in mijlocul acestor multimi, incerci sa uiti ceva, ceva de care iti amintesti uneori in intuneric: ca te-ai nascut singur, ca vei muri singur, ca, indiferent ce ai face, traiesti singur."
OSHO

Zadarnicia....

Toti peretii
Erau manjiti
Cu ..iubire...
Toate zidurile
Isi plangeau ranile
Nerostindu-si decat
Amintiri funeste...
Staruiau ...zadarnic...
Sa-si iasa din firea lor...
Peste toate-nchipuirile
Se asternuse
Zadarnicia...
(versuri Victoria Basta)

....nu ma uita....

Poezie, Murg de Seara...

poezie, murg de seară, ce alergi spre infinit,
vii din frisoanele spasmodice ale sufletului,
din inima frigurilor dragostei şi a morţii,
te înalţi la ceruri ca o binecuvântare
şi devii uragan
ce transformă pădurile de granate
în femei frumoase,
statui ale melancoliei,
balade
în care cânţi orbilor,
plopilor,
vântului,
pământului,
voluptăţi de nebunie,
cânt de orhidee,
scânteie din nicovala melancoliei,
agată din tâmplele păgâne,

tu înnobilezi suflete,
le faci să viseze,
du-mă cu tine, poezie,
du-mă în copilărie,
tu, iluzie cu metafore,
ferastră deschisă către toate culorile eternităţii,
partă-mă,
întoarce-mă,
lasă-mă
la izvorul viselor
să mă-mbăt cu apa ta
la poale de codru verde,
unde dansează ielele
şi unde se ferecă inelele,
tu, inocenţă demonică,
spaţiu roşu de sânge,
în care se-neacă bucuriile şi durerile,
tu, poezie,
murg de seară înaripat,
du-mă, du-mă, du-mă...
fă-mă viscol,
fă-mă soare,
fă-mă izvor de izvoare,
fă-mă crai peste pământ,
duh ceresc peste mormânt
şi mai fă-mă apă vie
când dă dorul în chindie,
cu cerul acoperiş
şi cu foşnet de frunziş
s-aud ciocârlia-n zbor
trilurînd a trilurare,
numai seara pe răcoare.

(versuri de Logica)

Floarea.... Camelia.....

Pink Floyd - Goodbye Blue Sky

UN CER PENTRU DOI

Realizare clip George GRAMA R O M A N I A
UN CER PENTRU DOI
De-as afla ca te-am pierdut,
Marea am sa o ascult,
Sa îmi spuna de-am gresit, cândva...

De-as vedea ca ai plecat,
Valuri mari as invoca,
Sa îmi poarte amintirea ta,
Ore-n sir sa te privesc,
Când adormi eu ma trezesc.

Si nu vreau ochii sa-i închid,
Iar departarea s-o cuprind,
Nici în somnul meu, nu vreau ca sa te uit
Si nu vreau ochii sa-i închid,
Cu lacrimi obrazul tau ating,
Sa nu uit o clipa din iubirea ta.

Si de-ar fi ca sa te pierd,
Eu atunci am sa te chem,
Un cer senin as vrea sa fim,
Fara nori va fi mereu!

De-as afla ca te-am pierdut,
Marea am sa o ascult,
Sa-mi aduca amintirea ta!

Virtutile prieteniei

http://video.acasa.ro/view_video/e95ea059f452e9c6face
film realizat de George Grama

O mare parte din ceea ce vezi depinde de ceea ce cauţi.

«Eu vorbesc, tu asculţi
Tu vorbeşti, eu ascult
Nimeni nu vorbeşte amandoi ascultăm
Nimeni nu vorbeşte, nimeni nu ascultă.
Tăcere.»

***

«De unde izvorăsc rugăciunile?»

***

«Dacă ai un ceas
Ştii cat e ora
Dacă ai două
Nu poţi fi sigur niciodată.»

***

«Egoul iese imediat la iveală,
E de ajuns un cuvînt de laudă sau de critică.»

***

«În cazul în care crezi că eşti
ceea ce spun prietenii sau duşmanii tăi că eşti,
este limpede că nu te cunoşti.»

***

O faptă facută din dragoste şi bunătate poate că nu va schimba cursul istoriei, dar dacă va schimba viaţa cuiva, atunci merită tot efortul.

***

Cînd realizăm că Dumnezeu ne iubeşte, ştim că totul o să fie bine.

***

Cînd îndrumi pe cineva pe calea cea bună, trebuie să mergi şi tu pe ea.

***

Nu putem controla tot ce se întamplă în jurul nostru dar putem controla modul în care alegem să reacţionăm.

***

Ca să ai success cu oamenii trebuie mai întai să îi iubeşti.

***

Nu este nimic mai desăvarşit şi mai curat decît dragostea lui Dumnezeu pentru tine, fără limite şi condiţii.

***

Nu judeca pe cineva după cum este astăzi, ci încearcă să vezi ceea ce poate să devină maine.

***

Societatea are anumite zile destinate pentru oferirea de cadouri, dar deseori darurile neaşteptate sunt cele ce înseamnă cel mai mult.

***

Cu cît eşti mai entuziasmat de viaţă, cu atat mai multă bucurie vei găsi în ea.

***

Aceeaşi rază poate lumina două obiecte şi produce două efecte diferite, în funcţie de cîtă lumină absoarbe şi reflectă fiecare obiect. Tot aşa, o singură experienţă poate afecta două vieţi în moduri diferite.

***

Oamenii cu adevărat însemnaţi nu se simt importanţi ci îi fac pe alţii să se simtă importanţi.

***

Puţine lucruri sînt mai frumoase decît o floare în deşert. Aceeaşi floare ar trece neobservată într-o pajişte plină cu flori.

***

Ai grijă să nu adaugi la povara altora. Ceea ce ceri sau aştepţi de la ei poate părea puţin, dar pentru ei ar putea fi ultima picătură.

***

Niciodată nu e un moment nepotrivit să faci ceea ce trebuie.

***

Eşti nemulţumit de felul în care îţi merge azi? Schimbă cursul zilei încurajand pe cineva care pare să aibă o zi la fel de proastă ca a ta.

***

Cand vei ajunge Acasa vei şti că drumul anevoios pană acolo a meritat din plin.

***

Viaţa e mai mare decat problemele ei.

***

Trandafirii îi găseşti doar în tufişuri pline cu ţepi. Poeziile cele mai frumoase izvorăsc din inimi frante. Din coconul strîmt se naşte fluturele în splendoarea lui. Doar după ce ai ajuns în vîrf de munte poţi admira un peisaj ca rupt din basme.

***

Credinţa vede invizibilul, crede incredibilul şi primeşte imposibilul.

***

Entuziasmul nu e un accesoriu la viaţă, ci o necesitate.

***

Dacă te străduieşti să faci avere banii tăi vor fi ţinuţi minte. Dacă te străduieşti să obţii glorie statuia ta va fi ţinută minte. Dar dacă trăieşti pentru alţii tu vei fi ţinut minte şi vei trăi veşnic în inimile celor cărora le-ai dat dragoste şi speranţă.

***

Cind ajungem la capatul puterilor şi acceptăm că avem slăbiciuni şi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu atunci ne descoperim adevăratul potenţial.

***

Acceptă ceea ce nu poţi accepta, iartă ceea ce nu poţi ierta şi dă ceea ce nu eşti obligat să dai.

***

Omul face rachete să ajungă pe Lună. Dumnezeu a făcut Luna.

***

În orice moment se găseşte cineva în preajmă care are nevoie de bunătatea şi ajutorul tău.

***

Alegerile pe care le faci şi nu şansele pe care le ai îţi determină destinul.

***

Orice om ştie cel puţin un lucru pe care tu nu-l ştii.

***

Rosteşte numele oamenilor cu care stai de vorbă. Pentru ei este cel mai plăcut sunet, dovedind în acelaşi timp preocupare din partea ta faţă de ei ca indivizi.

***

Cu ajutorul lui Dumnezeu ceea ce este dificil poate fi realizat imediat, ceea ce este imposibil s-ar putea să-ţi ia un pic mai mult.

***

O mare parte din ceea ce vezi depinde de ceea ce cauţi.

***

Fie ca întotdeauna să-mi amintesc să încurajez pe cineva. Fie ca întotdeauna să-i mulţumesc Lui pentru prietenie şi cei dragi. Şi fie ca niciodată să nu consider nimic în zadar.

***

Un cîrpaci a venit la rabin şi i-a spus:
- Spune-mi ce pot face în legătură cu rugăciunea mea de dimineaţă. Clienţii mei sunt oameni săraci şi nu au decît o singură pereche de pantofi. Îmi aduc seara tîrziu pantofii şi sunt nevoit să lucrez toată noaptea ca să îi repar, pentru ca a doua zi dimineaţa să îi pot înapoia.
- Ce ai făcut pînă acum? l-a întrebat rabinul
- Sînt zile cînd îmi fac foarte repede rugăciunea după care mă grăbesc să mă întorc la munca mea, dar mă simt un păcătos. Alteori, renunţ la rugăciune, dar şi atunci mă simt un păcătos. Ori de cite ori îmi ridic ciocanul şi bat cuiele în pantof, îmi aud inima oftînd: Cît de nefericit sunt că nu îmi pot face munca de dimineaţă.
Rabinul i-a răspuns:
- Dacă eu aş fi Dumnezeu, aş preţui acest oftat mai mult decît rugăciunea de dimineaţă.

Acceptarea criticii sincere-un act de curaj?

Receptarea unei critici sincere şi constructive reprezintă un act de curaj care demonstrează încredere în sine, flexibilitate, discermănânt şi aspiraţia de a te transforma. Nu acceptăm o critică decât dacă credem în ea sau dacă suntem suficient de armonioşi pentru a accepta observaţiile şi a ne lăsa transformaţi.
De asemena, acceptarea unei critici sincere presupune şi să avem încredere în fiinţa umană care ni le aduce. În felul acesta considerăm observaţiile pe care acea fiinţă umană ni le face la un moment dat, ca fiind mult mai pătrunzătoare, mai juste şi mai reale decât propriile noastre percepţii care sunt legate de noi înşine.
Această acceptare presupune inclusiv o anumită flexibilitate, deoarece cel mai adesea nu putem accepta decât acele sugestii care sunt menite să ne remodeleze fiinţa şi atitudinea într-o anumită direcţie, în anumite limite impuse de egoul nostru.
Avem evident nevoie şi de discernămât pentru a ne da seama că ele sunt justificate. Pentru anumite fiinţe aceste critici merg direct la inima deoarece sunt juste, însă pentru alte fiinţe care sunt egoiste şi suspicioase, criticile sincere şi constructive, oricât de juste ar fi, le ofensează şi le provoacă uneori resentimente, deoarece adevărul deranjează şi chiar doare uneori. Chiar şi în aceste cazuri, durerea şi resentimentele arată că respectivele critici şi-au atins ţinta.
Sfaturi pentru cei care vor să recepteze criticile constructive şi sincere:

1. deschideţi-vă cât mai mult inima şi mintea
2. ascultaţi cu multă atenţei şi urmăriţi să „digeraţi” criticile (uneori chiar 2-3 zile), înainte de a reacţiona
3. dacă în urma unei analize lucide şi detaşate descoperiţi că acele observaţii sunt pe deplin justificate, acceptaţi-le şi operaţi transformările care se impun
4. când observaţiile nu sunt justificate sau sunt doar parţial adevărate, extrageţi din ele cu luciditate doar ceea ce are valoare. Dacă în urma analizei descoperiţi că acele critici sunt complet nejustificate, refuzaţi să le aceptaţi şi detaşaţi-vă imediat de ele, urmărind să răspundeţi cu umor şi compasiune aceluia care le-a adresat
5. nu uitaţi să îi mulţumiţi fiinţei umane care v-a adus criticile, indiferent dacă ele sunt justificate sau nu. Fiecare critică ne oferă prilejul să ne facem un examen de conşiinţă.

A adresa o critică sinceră, justificată şi constructivă unei fiinţe umane pe un fond de iubire şi compasiune reprezintă o adevărată artă.
Acceptarea umilă, plină de bunăvoinţă şi liber consimţită a criticilor sincere, constructive şi justificate care vin de la fiinţa iubită reprezintă unul din jaloanele importante care caracterizează iubirea conştientă, superioară. Fiinţele umane care au început să-şi trezească starea de înţelepciune sunt capabile să manifeste starea de iubire conştientă, superioară.
Maria Dan

Citatul zilei 17.07.2010

"Oare cate batai de inima pot umple nimicul, tacerea si tot Universul?"
Ionut Caragea

Un gand in noapte..

-Am nevoie de un sfat.Sper sa-mi raspunzi..Te rog...
Inca ma mai aud....desi doar am scris...Un glas increzator aveam...Chiar am crezut ca la capatul lungimii de unda, cineva imi va si raspunde..M-am inselat.Nu mi-a raspuns.M-am intristat, chiar m-am si suparat.Dar am gresit.Fusesem anuntata referitor la atitudine.Ca eu nu am si acceptat-o...e doar problema mea...numai a mea.Dar e oare o problema?Din aceasta perspectiva nu-mi mai place.Poate fi urat chiar.Nu-mi plac problemele.Eu una nu fac probleme nimanui.Oare a crede intr-un vis e o problema?Am crezut din prima secunda.Mai cred inca.In ce?In adevar.Sfarsitul poate fi un adevar.Dar cum stim cad un sfarsit e sfarsit?De-a adevaratelea?Si daca nu cred in acel sfarsit?Daca nu-l inteleg?De ce trebuie sa se sfarseasca ceva ce abia incepea?Si incepea frumos?A inceput nespus de frumos...Unde am gresit?Imi pun aceasta intrebare pentru a mia oara cred...Nu inteleg.Banuiesc ca voi nici atat.As vrea sa-mi cer iertare daca am gresit.Fac asta intotdeauna.De ce acum nu pot?Si daca voi fi iertata cum voi afla?Simt ca voi fi iertata.Chiar simt.Pentru ca...imi doresc din toata inima.Putin spus.Pentru ca e o dorinta puternica.Nu aveti cum sti cat de puternica!Adorm cu ea in gand, ma trezesc cu ea in gand...si...ma arde zi de zi.Vreau sa fiu...aproape, din nou aproape de cel pe care il iubesc...din tot sufletul.Vreau atat de mult incat daca inchid ochii ii simt prezenta...parfumul...il vad!Da..il vad.Pot asta.Voi putea sa-l readuc langa mine?Ei...uneori cred ca da.In punctul asta din nefericire, increderea mea in mine incepe sa scada.Si daca asa va fi...Daca nu-i voi putea darui ce-si doreste...daca nu sunt nici pe departe cea la care si el viseaza?Toata credinta mea...se clatina aici.Am mai trecut prin asta.Nu ma consideram buna pentru nimeni.Par accesibila, pentru ca sunt sociabila, comunicativa...draguta.Dar am si eu un suflet atat de ranit de vremuri..trecute vremuri..de pierderi dureroase...Sunt multe seri in care din nou mi-e teama.Poate el e atat de profund, incat si-a dat seama ca o inima care a suferit mult peste puterile ei, nu e deloc ce-si doreste.Il mai pot condamna atunci?Banuiesc ca nu.Temerile mele se adeveresc deci.Nu ma pot ridica la nivelul trairilor cuiva drag.Altfel..l-as intelege.Mai ales cand tace.Si in absenta.De ce-l caut?De ce?Poate a venit momentul sa renunt...de dragul lui.Daca asta isi doreste...Dar cum pot sti eu ce-si doreste?Gresesc din nou.Asa a inceput acel sfarsit...Credeam ca stiu ce-si doreste si am facut afirmatii in locul lui.Sunt pe cale sa comit aceeasi greseala...Nu.In general nu fac aceeasi greseala de doua ori.Deci..ma opresc aici.Daca as putea opri si dorinta, si speranta..Nu pot.Nu inca... Se vor opri ele singure...cand ...chiar va trebui...Poate pleca un gand spre cineva drag...doar pentru ca-ti doresti enorm?Cineva spunea ca da...Sufera el izbindu-se mereu si mereu de o usa inchisa...?Nu vom sti niciodata...Si daca da...o face ...in tacere...Sperand probabil ca maine....acea usa se va deschide...iar el va fi primit cu-n zambet cald, senin....impaciuitor....de cel spre care se indreapta cu maximum de consecventa de ceva timp...in fiecare noapte...

Am sa te urmez....

Ani, multi ani am fugit, da am fugit de iubire.Din teama....Nu de dezamagire, nu de suferinta, ci de teama ca nu ma voi putea ridica la nivelul sentimentelor celuilalt.Au fost ani in care intr-adevar nu am avut incredere in mine.Pierdusem o mare iubire si nu mai credeam intr-o alta la fel.Dar pot fi doua iubiri la fel?Cu siguranta nu.Iubeam o poezie in acea perioada, atat de mult incat am memorat-o.

Nu veni asa curand

Dragoste calatoare..

Mangaie coama timpului flamand

Si lasa-mi ragaz sa te caut

Printre toti pomii in floare,

Printre clipele cazute

In dangat de clopot.

Nu-mi deschide inca

Portile de furtuna...

Mangaie coama timpului

Ce-mi fuge in ropot

Si lasa-mi ragaz

Sa-ti intind cate-o mana

Incet printre florile campului,

Un ragaz sa visez

In iarba adanca

Si, poate maine,

Prin cenusa de maine

Am sa te urmez...

           Acel maine a fost intr-o seara de iarna.Si mi-am tinut promisiunea.Am urmat-o, o mai urmez inca desi pentru o greseala ce nu-mi e inca clara, platesc cu o tacere mai rece ca cea a unui zid.Ati incercat sa treceti vreodata fara izbanda de un zid?Al tacerii?Ma intreb cum am reusit sa vad ceva frumos pana si in acest zid al tacerii.Sa-l contemplu pana la admiratie....asa tacut cum e.Sunt si momente cand vreau sa privesc dincolo de el.......Poate intr-o zi...ma voi trezi si nu-l voi mai gasi.Desparte doua suflete care ar avea atatea sa-si marturiseasca!Da!Cineva a simtit cred, ceva pe-aproape poate de mine ...

Stau si admir

Frumusetea zidurilor

Pentru ca n-am calcat dincolo...

Ma preling ca o tulpina

Peste ziduri

Admirand asprimea drumului..

Si exist pentru ca

Vreau sa stiu cu ochi 

De clorofila

Daca dincolo e mai verde,

Mai galben sau

Mai puternic..

Stau si admir

Numai cu mainile...

Cu ele ma catar

Sa vad peste ziduri,

Dincolo....

      Dincolo....e un suflet.In cazul meu...Un suflet cald frumos, sensibil, care desi nu recunoaste...e...visator...In felul lui...Daca intr-o dimineata voi trece..zidul....daca....va mai fi acolo....ii voi povesti cat m-a durut si inghetat raceala...zidului....Daca...

(versuri de Victoria Basta)

http://www.radiowhisper.com/