duminică, 28 iunie 2015
duminică, 14 iunie 2015
Cu dragostea te nasti...
Mie mi-a dat Dumnezeu dragostea. Cu dragostea te nasti. Iubesc de cand ma stiu oamenii. Mai ales pe cei rai. Intotdeauna am avut tendinta sa-i iubesc pe cei rai. Si aici a intervenit credinta. Eu niciodata n-am crezut, avand un om rau in fata, ca el este rau. Am luptat sa scot la lumina ce e bun in el. M-a costat scump asta. Dar merita. Ma consider bogata din acest punct de vedere. E usor sa iubesti un om bun. Cred ca menirea mea a fost sa-i conving pe multi ca merita sa fii bun, sa iubesti. Bucurii inimaginabile am avut transformand oameni . Incercati, cei ce simtiti ca aveti aceasta chemare.
miercuri, 10 iunie 2015
DİLENCİ (Cersetor)
Aceasta frumoasa melodie, am cunoscut-o intr-un serial. S-a intamplat ceva neobisnuit cu mine in acea seara. Am inceput sa plang, fara putinta de ami controla lacrimile. O stare identica am avut cand am scris eseul "Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor." Adica acum cinci ani. Eram aproape sigura ca n-o sa-l mai revad pe cel iubit niciodata.Si asa s-a si intamplat. Apoi inima mi s-a impietrit. Mult timp n-am mai simtit nici o emotie puternica. Nici n-am mai putut defini ce simt. Pana la aceasta melodie. O iubire puternica, te poate transforma in cersetor. Ajungi sa cersesti iubire, apropierea celui iubit. O fi rau, o fi bine, nu stiu. N-am mai trait ceva asemanator. Dar l-am inteles pe un personaj negativ dintr-un serial. Cred ca in locul lui, as fi facut tot ce-a facut el. Dar eu nu sunt un pesonaj dintr-un serial. Sunt un simplu muritor, indragostit de cineva care doar eu am simtit ca ma iubeste sau ca ma poate iubi. Habar nu am ce urmeaza. Ideea e ca eu il voi iubi pana la moarte. Atat de mult incat ii inteleg toate trairile. Si nu-i doresc decat sa fie fericit, oriunde este si cu oricine ar fi. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti care putem iubi pana la moarte.
sâmbătă, 6 iunie 2015
O, ramâi, ramâi la mine,
O, ramâi, ramâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;
In al umbrei întuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminti;
Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taina
Mersul cârdului de cerbi;
Eu te vad rapit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzând piciorul gol
Si privind în luna plina
La vapaia de pe lacuri
Anii tai se par ca clipe,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.
Astfel zise lin padurea,
Bolti asupra-mi clatinând;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit în câmp râzând.
Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot..
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?
Mihai Eminescu
vineri, 5 iunie 2015
Din lut şi scrum am renăscut....
Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,
Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,
Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.
Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia
Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.
Cu celălalt urc tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă
E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!
A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,
Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.
Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,
Cu un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.
Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,
Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.
Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,
Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ."
miercuri, 3 iunie 2015
Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă...
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta.”
Poeme – Venus din Milo
Octavian Paler
duminică, 31 mai 2015
Au inflorit teii
Dupa un numar mare de zile, ma simt din nou eu cea pe care o cunosc cel mai bine. O fata parca nascuta sa munceasca, sa aiba grija de cei dragi, sa se bucure de lucrurile marunte, sa viseze, sa spere. Ma simt minunat! Muncesc. Daca ati sti cat mi-a lipstit munca, din cauza problemelor de sanatate! Imi piedusem aproape speranta ca voi mai putea lucra vreodata cu norma intreaga. Problemele la coloana pareau fara salvare. Dar bunul Dumnezeu m-a ajutat inca o data. Cu riscul ca ma repet, vreau sa va reamintesc ca pentru a fi fericit ai nevoie de munca, de iubire si de speranta. Eu le am acum din nou pe toate. Si da, sunt fericita. Ma pot bucura din nou de diminetile insorite, de o cafea buna, de o plimbare in parc, de bucuria altora. E asa frumos sa vezi ca un om drag e coplesit de iubire, de speranta. Ce pot spune? Va doresc din inima o seara frumoasa, oriunde ati fi!
Iubire sfanta....
Sunt tot aici, tot pentru tine, nu te pot uita. Esti o rana veche, dar care nu vrea sa se vindece. Ma intorc mereu la tine, poate doar pentru ca ma doare. Pentru ca n-am inteles nimic. Nici acel NU, nici ce-a urmat. Esti o rana vie pe care vreau sa o vindec. Mi-am zis ca rabdarea si intelepciunea, ma vor ajuta. Stiu ca esti departe. Stiu ca esti singur. Stiu ca alergi dupa o iubire. Iti doresc sa o gasesti, sa fii fericit. Dar daca lucrurile nu merg cum vrei, intoarce-te la mine. Nu m-ai cunoscut, nici macar nu ai incercat. Nu vrei sa mai incercam o data? Nu vrei sa ne mai intalnim o data in ploaie? Oare facem chiar ce vrem in viata asta, sau totul e scris undeva? Eu mai cred in a doua sansa. Cum sa te fac sa crezi si tu? Te astept iubire sfanta, tu pentru mine esti totul inca....
duminică, 3 mai 2015
vineri, 1 mai 2015
You are my sunshine
Eu dorm cu un ursulet de plus. Il strang in brate si ma rog sa nu-ti fie frig noaptea. Nu vei sti poate nicicand cum e sa iubesti atat de mult. Poate e mai bine asa. Sa simti ca ti-e frig, la gandul ca celui iubit ii e frig...E frumos dar si dureros, atat timp cat gandurile tale de iubire nu-l pot incalzi...
Stand By Me
Iubire sfanta, te-am iubit ca pe o fotografie, in prima secunda.Te pot iubi in continuare doar ca pe o fotografie. Ca pe un rasarit de soare, dimineata.Te rog sa nu mai dispari de pe cerul vietii mele!. Imi ajunge sa-ti vad fotografia. Te iubesc ....dincolo de cuvinte si viata! < 3
joi, 30 aprilie 2015
miercuri, 29 aprilie 2015
Doar Tie!
Tu mi-ai adus in suflet bucurie
O bucurie neasemuit de mare
N-a fost o stare trecatoare
Zi dupa zi, in suflet sarbatoare.
Si-a mai trecut o iarna-a vietii
Pasi spre lasare-n urma a tristetii,
Intru-ntr-o noua primavara
Gandesc la tine in amurg de seara.
Vreau sa fii bine, raza de lumina
Imi ascult inima in surdina,
Si-aud florile cum infloresc
Ma iert caci tot la tine eu gandesc.
Uit un trecut, iubesc un viitor
Traind prezentul alunecator,
Ne va fi bine amandurora candva
Privire-albastra, vreau sa te stiu...undeva!
(Camelia Ciobanu)
Te iubesc din adancul cel mai necunoscut al fiintei mele!
Ma gandeam...nu e dragut ca dupa cinci ani am inceput sa ne-ntelegem? Tu m-ai rugat ceva, eu m-am executat si tu...mi-ai multumit. Ulterior, eu te-am rugat ceva, tu te-ai conformat , si eu...ti-am multumit. Ma gandeam....Daca m-ai uitat si ignorat de ce-ti pasa ? De ce te deranja ce faceam? Eu nu te uitasem, te iubeam, dar luptam sa te uit. Cerandu-ti ajutor...mi l-ai dat. Chiar vrei sa te uit? Chiar voi putea? Ma indoiesc. Dar m-am reantors aici pe blogul pe care l-am creat pentru tine, pentru a putea vorbi cu tine, departe de toti curiosii. Cand te vei simti singur, cand iti va fi frig noaptea, cand vei dori sa dansezi cu o inima draga, cand vei dori sa faci dragoste cu cineva care chiar te iubeste, intoarce-te aici. Voi fi langa tine, atat cat imi vei permite. Te iubesc suflet sfant, te iubesc din adancul cel mai necunoscut al fiintei mele!
Amintirile....
"Amintirea este lucrul cel mai frumos al uitarii."
Jose Hierro
"Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniti."
Jean Paul
"Amintirea e o petala, care se aseaza pe o inima si o tulbura..."
Alda Merini
"Amintirea este intotdeauna un loc de intalnite. "
Isabel Allende
"Amintirea este trandafir din aceeasi tulpina cu realitatea, dar fara spini. "
Franz Grillparzer
"Zgarcitii n-au amintiri frumoase."
Valeria Mahok
"Amintirile sunt icoanele timpului pierdut."
Micea Eliade
"Amintirile sunt realitati in haine de duminica."
Oliver Hassencamp
Abonați-vă la:
Postări (Atom)