vineri, 15 februarie 2013

Logica inutilă



Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

poezie de Octavian Paler

marți, 12 februarie 2013

Ramai...


Intr-o zi de primăvară

"Intr-o zi de primăvară
Caldă ca o zi de vară
Florile au înviat
Şi apoi ne-au invadat.

Au intrat prin suflete
Să împartă zâmbete,
Inimile le-au vopsit
Cu albastrul infinit.

Chiar şi fostele iubiri
Azi gingaşe amintiri
S-au înviorat acum
De la cel mai pur parfum.

Primăvară, ochi sfioşi
Cu nori albi şi luminoşi,
Iarăşi m-ai învins în zori
Cu armatele de flori.

P.S.
Sunt învins dar fericit
Pentru că am fost lovit
Cu o dulce sărutare
A petalelor de floare."

duminică, 10 februarie 2013

Mi-aşa de dor de tine-n astă seară

Mi-aşa de dor de tine-n astă seară
Tu, floare mândră, floare de mălin,
Umpli-mi suflet, gânduri, inimioară
Şi ce n-aş da acum în braţe să te ţin.

Mi-aşa de dor de tine-n astă seară
De ochii tăi în care, tot, mă pierd,
De chipu-ţi dulce, dulce domnişoară
Şi ce n-aş da acum să te dezmierd.

Mi-aşa de dor de tine-n astă seară
Când ninge cu steluţe mii şi mii,
Buze de catifea, ce ar fi bunăoară
Să mi le dai topindu-mă în nostalgii.

Mi-aşa de dor de tine-n astă seară
De senzualitatea-ţi care mă uimeşte,
Şi dacă printre ale tale visuri iară
Va trece cineva, e cel ce te iubeşte.

Dan Lucian Corb 7 februarie 2013 Aleşd V12

Deși-i târziu, răspund azi la scrisoare:



Deși-i târziu, răspund azi la scrisoare:
Că-i soare-afară și în suflet soare
Că mâinile-mi miros a primăvară,
E-n suflet soare și e soare-afară.

Deși e noapte, mă așez la masă
Și sper că ai ajuns și tu acasă
Și-ai să citești răvașul meu zâmbind
Și îmi vei da un semn ca să te simt.

Să nu uiți ca sa scrii un "Rezervat "
Pe banca, unde ieri, noi doi am stat,
Cum n-am să uit nici eu că am promis
Că te voi aștepta acolo-n vis.

Și îți mai spun să porți în ochi doar flori de tei
Și să le scuturi peste ochii mei
Căci asta văd de-aici de unde-s eu
Și norii s-au topit din gândul meu.

Deși-i târziu, răspund azi la scrisoare
Și-ți spun că-i soare-afară și în suflet soare
Și dintre toate razele care mă scaldă
Azi, tu ești poate, cea mai caldă.

Dori Lederer.

sâmbătă, 9 februarie 2013

Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos si bun.


“Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos si bun.
E un dor care doare, doare chiar fizic.
Doare pana la lacrimi.
Am melancolia unor locuri pe care
le-am vazut si care nu sunt de pe lumea asta.
Poate de aceea din cand in cand
deschid geamul, si ma uit spre cer..."


Oana Pellea - Jurnal

vineri, 8 februarie 2013

Un camp verzui sunt ochii tai...

"Un camp verzui sunt ochii tai
Tacuti dar plini de ganduri vi
Un camp cu maci si clopotei
Doar pentru cine-i sti privi.

Eu stiu si poate si tu vrei
Sa-ti cunosc tainicele ganduri,
Sa privesc drept in ochii tai
Si sa-ti compun cateva randuri.

Caci altceva nu-ti pot lasa
Desi imi sta in fire,
Pe-o fila doar tu vei avea
Cuvantul sfant IUBIRE.

De cate ori vei intalni
Acest cuvant n viata
De-a tatea ori iti va trezi
In suflet o speranta

Voi aseza pe-aceeasi fila
Mai multe lacrimi nevazute
Sa-ti dovedesc ca sunt copila
Si c-am imbatranit prea iute..."

miercuri, 6 februarie 2013


"Iubito,
Când îţi văd privirea,
Florile îşi primenesc mireasma,
Vântul fură cântul celei dintâi privighetori
Să ţi-l aducă-n dar,
Frunzele toamnei se înroşesc de dor
Iau cu ele în Nevisarea iernii
Amintirea ei.

Când îţi văd privirea,
O vâltoare trece prin zodi
Luna se ţine de boltă cu dinţii,
Să se reflecte, încă o clipă, în ea,
Stelele îşi pun soarta la mezat,
Se lasă luate prizoniere de pleopa care se închide peste ele
Ca o îmbrăţişare.

Îngerii, pentru întâia oară, se întreabă:
Ce e mai sfânt pe lume,
Curăţenia din născare
Sau Duhul Sfânt răscumpărat dintr-un păcat adânc şi mare?

Te iau în braţe
Te ascund cu inima şi de umbresc cu sufletul,
Ca nu cumva soarele să răsară mai iute, mai arzător,
Gelos pe lucirile din ochii tăi,
Iubito!"
Lucian Blaga

Gândurile atrag gânduri similare



În lumea gândurilor, ca şi pretutindeni în univers,funcţionează "legea atracţiei prin rezonanţă". Oamenii care au gânduri similare se simt atraşi în mod natural unul către celălalt. Sau cum spune înţelepciunea populară: "Cine se aseamănă, se-adună", ori "Spune-mi cu cine te întovărăşeşti ca să-ţi spun cine eşti".Doctorul va fi atras de alţi doctori, sau de cercurile medicale; poetul de alt poet (sau de un suflet poetic);cântareţul de alţi cântareţi; filosoful de filosofi; vagabondul devagabonzi, etc. Mintea are putere de atracţie. Omul îşi atrage continuu spre sine din universul vizibil şi din cel invizibil (ce conţine forţele vieţii) gândurile, influenţele şi condiţiile cel mai apropiate de cele ale propriilor idei. Ducând cu voi anumite gânduri şi reţinându-le o durată mai lungă de timp, veţi atrage fără încetare, conştient sau inconştient, tot ceea ce corespunde calitaţii voastre dominante de gândire. Gândurile sunt proprietatea voastră privată şi le puteţi folosi într-un mod creator, împlindu-vă dorinţele, prin cunoaşterea puterii lor şi utilizarea lor conştientă, prin focalizare şi concentrare.Voi ţineţi în mâinile voastre întreaga putere de a vă alege gândurile şi de a atrage astfel spre voi influenţele pe care ledoriţi. folosiţi această putere, şi nu vă limitaţi la a fi sărmane creaturi bătute de valurile circumstanţelor întâmplatoare.Reamintiţi-vă că "omul este ceea ce el gândeşte"-Swami Shivananda - Puterea Gândului

duminică, 3 februarie 2013

Veac după veac...



"Ca doi nebuni, prin veacuri rătăcim
De la-nceputul lumii spre sfârşit,
Ne naştem azi ca mâine să murim
Doi însetaţi de noi, de infinit...
*
E patimă, obsesie, iubire,
Nu știu ce-o fi... știu numai că mă doare
Când te transformi în dulce amintire
Și veacul meu în crudă închisoare
*
Din care evadez să fiu cu tine,
Să mă iubești... să mă ucizi apoi
Și totuși să ne fie-atât de bine
Prin răul ce ni-l facem amândoi.
*
Simt în nisipul aspru de clepsidră
Prin suflet cum îmi cerne veac de veac
Privirea ta cu brațele de hidră;
Ești boală, eşti obsesie, eşti leac?"