duminică, 25 martie 2012

Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare spre tie imi indrept gandul, inima si toate simturile si te rog cu lacrimi: 

Pina cand Maicuta a milostivirii va fi aceasta durere necontenita pe pamant? Pina cand vrajmasii nevazuti ai neamului omenesc vor da lovituri atat de puternice bietilor oameni? Pana cand vor pangari si vor necinsti trupurile, sufletele si vietile lor? Inselandu-i ca sa nu cunoasca adevarul, sa nu indeplineasca poruncile divine si sa nu dea slava si cinste pururi maritului Dumnezeu Cel in Treime inchinat: Tatal, Fiul si Duhul Sfant?

Ridica-te Stapana Atotbuna si zdrobeste pe vrajmasii nostri si ai Fiului tau iubit Isus Hristos ingrozindu-i cu nebiruita-ti sfintenie indreptandu-ne pe cararile mantuirii, ca sa dam mereu marire lui Dumnezeu.

Roaga-te Fecioara pentru Sfinta Biserica pentru propavaduirea evangheliei pe intreg pamantul, pentru poporul acesta, conducatorii lui, rudele mele, pentru vaduve, pentru orfani, bogati, saraci, necajiti, bolnavi, pentru cei prigoniti, pentru credinta, pentru salvarea celor care au ratacit la secte, pentru cei raposati.

Ajuta-ne sa ne pocaim toti oamenii de pacatele noastre, sa iubim Biserica, sa ne spovedim adesea, sa renuntam la pacate, vicii si necredinta.

Ajuta-ne sa nu fim insensibili la chemarea divina a blandului tau Fiu care a venit sa sufere chinuri barbare pentru bietele fiinte ranite atat de mult de vrajmas.

Roaga-te Maicuta Sfinta si pentru aceste nevoi ale mele X… (rostiti acum necazurile care le aveti si dorintele pe care sa vi le implineasca Maica Domnului cu toata sinceritatea)

Slava Tatului si Fiului si Sfantului Duh in vecii vecilor.
 

Daca...


Sunt doar un om....



sâmbătă, 24 martie 2012

Salata frantuzeasca...

Fiecare dintre noi, facem ceva cand suntem foarte tristi, chiar mahniti. Nu voi pomeni despre ce-am auzit ca fac altii. Mie imi place sa gatesc cand nu mai vad lumina de la capatul tunelului. Si chiar n-o mai vad.Si e si sambata.Candva vorbeam, putin ce-i drept cu cel de care m-am indragostit cum n-am fost niciodata. Eu ii povesteam de-ale mele, el imi spunea ca n-are timp de nimeni.Uneori vorbeam si despre mancare.Evident!Eu eram cea trista si neancrezatoare. Si-asa am aflat ca si lui ii place mancarea.Intr-o seara mi-a povestit ca trebuie sa manance o salata teribila frantuzeasca.Normal, nu gatita de el.Dar...spre marea mea bucurie stia cum se face.Am facut-o si eu...si nu o data.Cred ca o fac in amintirea lui.Si-acum gatesc, chiar daca stiu sigur ca cel putin jumatate din ce gatesc arunc. Normal. Ca tot ce iubesc eu mai mult. Nu putem pastra tot. Mult aruncam. Dar ce usor e sa arunci mancarea. Daca as fi putut la fel de usor sa renunt si la iubirea mea...azi eram fericita. Faceam alta! Problema e ca nu e la fel de usor. Unele iubiri raman ca sa ne sece pana la capat sufletul. Mi-e dor de sambetele in care ne certam. Suntem doua sabii intr-o teaca. Si-am fi incaput daca a lui nu ma taia pana la inima. Eu aproape nu mai sunt. Mai poti trai dupa ce aproape doi ani ai asteptat o scrisoare si-n loc de asta ai primit un fel de mail care-ti transmite ca e mai bine sa nu mai existi? Eu am incercat. Dar ce fac eu acum nu se cheama ca traiesc. Muncesc din zi in noapte si cand ma odihnesc fac mancare. Multa mancare. E cald. Doamne cat am visat primavara asta. Iarna mi-a transmis ca nu e de mine. Chiar  daca ea mi-a daruit cea mai mare iubire a vietii mele. Ce folos ca e cald? Niciodata nu-mi voi mai pune rochita rosie pentru marea mea iubire. Cum as putea arunca la gunoi acea zi in care cu atata dragoste am incercat sa fiu frumoasa ?Mai conteaza? Isi mai aduce cineva aminte? Si totusi regret ca n-am apucat sa-i gatesc acea salata frantuzeasca....

vineri, 23 martie 2012

Lumina de ieri





Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni – azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Sub stele de ieri,
sub trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

Lucian Blaga 

Îmi pasă ...





Mi-e dor de tine
Şi nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat 
Pentru puritate
Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine 
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

Adrian Paunescu

joi, 22 martie 2012

Omul e mai maret cu cat incearca mai mult imposibilul. 
Octavian Paler 

A fost odată o oarbă care se ura pe ea însăşi din cauză că era oarbă. Ea ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata să o ajute!Într-o zi ea i-a spus lui: „Dacă aş putea să văd lumea, eu m-aş căsători cu tine.” Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei. El a întrebat-o: „Acuma că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?” Fata s-a uitat la el şi a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închişi a şocat-o. Ea nu se aştepta la asta. Gândul că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa ei a făcut-o să-l refuze. Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a scris o notă spunând: „Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!”
Aşa este şi cu mintea omenească care lucrează aproape intodeauna când starea noastră se schimbă. Numai câţiva dintre noi ne reamintim cum viaţa noastră a fost înainte, şi cine a fost alături de noi în cele mai dureroase situaţii…Viaţa este un cadou!

Inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere...


“Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, auinimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere”.
Mahatma Ghandi

marți, 20 martie 2012

INNA - Oare



Nu te-ai oprit atunci în cale...


Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,
Când toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întârziată
Ce-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în cale
Să te întrebi: ce taină, oare,
Ascund înţelepciunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mâine stinse, fără soare?...

Şi dac-o blândă-nduioşare
Ţi-a frânt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai aşa, întrebătoare,
Uitându-te la biata floare,
Ai înţeles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii,
Şi-n preajma morţii abătute
A picurat, pe neştiute,
Un strop din cântecu-nvierii...


Octavian Goga

O dinastie-ntreagă de ceață ne desparte...



"Azi se perindă-n mine înstrăinarea noastră
Și vise nezidite în gânduri se preling,
O stea din constelații îmi plânge la fereastră
Și-n rănile uitării speranțele se sting.

În inimă fântâna de dor mă răscolește,
Iluzia-i spulberată și-mprastiata-n vânt,
Topită-i orice vină din floarea ce-amăgește
Și mort îți e sărutul pe buzele de-argint.

Mai spăla-mă-n iubirea suspinului ce-l porți,
Sau stinge-mă în lacrimi de crini imaculați,
Alungă nenorocul în tainicele sorți,
Și umple golul serii cu iriși însetați.

Un cosmos al uitării e tot ce îmi doresc,
Sirene de iubire le vreau scăldate-n mare,
O torță de-ntristare mai ard în arăbesc
Si-nalt o rugă sfântă în stea de vindecare.

Eliberează-mi gândul de tot ce tu îmi ești
Și du-mă-ntr-o cetate de fluturi fără nume,
Un așternut de clipe brodează-le-n povești,
Dezbrăca-mă de tine și spulberă-mă-n lume.

Nu rătăci în mine, mă vreau descătușată
Și gânduri interzise în zori le-nmormântez,
În ploaie de camelii aș vrea să fiu spălată,
M-ascund în perla nopții, nu vreau să mai visez.

Corola de uitare să-mi stingă amintirea,
Când se îngână luna cu mori de vise moarte,
Pășește în tăcere să nu-mi trezești iubirea
O dinastie-ntreagă de ceață ne desparte."

,,Înălţimile nu sunt atât de cutreierate ca pieţele publice. Cu cât urci mai sus, cu atât ai mai puţini tovarăşi de drum.''- Vladimir Ghika