joi, 22 martie 2012

Inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere...


“Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, auinimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere”.
Mahatma Ghandi

marți, 20 martie 2012

INNA - Oare



Nu te-ai oprit atunci în cale...


Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,
Când toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întârziată
Ce-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în cale
Să te întrebi: ce taină, oare,
Ascund înţelepciunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mâine stinse, fără soare?...

Şi dac-o blândă-nduioşare
Ţi-a frânt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai aşa, întrebătoare,
Uitându-te la biata floare,
Ai înţeles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii,
Şi-n preajma morţii abătute
A picurat, pe neştiute,
Un strop din cântecu-nvierii...


Octavian Goga

O dinastie-ntreagă de ceață ne desparte...



"Azi se perindă-n mine înstrăinarea noastră
Și vise nezidite în gânduri se preling,
O stea din constelații îmi plânge la fereastră
Și-n rănile uitării speranțele se sting.

În inimă fântâna de dor mă răscolește,
Iluzia-i spulberată și-mprastiata-n vânt,
Topită-i orice vină din floarea ce-amăgește
Și mort îți e sărutul pe buzele de-argint.

Mai spăla-mă-n iubirea suspinului ce-l porți,
Sau stinge-mă în lacrimi de crini imaculați,
Alungă nenorocul în tainicele sorți,
Și umple golul serii cu iriși însetați.

Un cosmos al uitării e tot ce îmi doresc,
Sirene de iubire le vreau scăldate-n mare,
O torță de-ntristare mai ard în arăbesc
Si-nalt o rugă sfântă în stea de vindecare.

Eliberează-mi gândul de tot ce tu îmi ești
Și du-mă-ntr-o cetate de fluturi fără nume,
Un așternut de clipe brodează-le-n povești,
Dezbrăca-mă de tine și spulberă-mă-n lume.

Nu rătăci în mine, mă vreau descătușată
Și gânduri interzise în zori le-nmormântez,
În ploaie de camelii aș vrea să fiu spălată,
M-ascund în perla nopții, nu vreau să mai visez.

Corola de uitare să-mi stingă amintirea,
Când se îngână luna cu mori de vise moarte,
Pășește în tăcere să nu-mi trezești iubirea
O dinastie-ntreagă de ceață ne desparte."

,,Înălţimile nu sunt atât de cutreierate ca pieţele publice. Cu cât urci mai sus, cu atât ai mai puţini tovarăşi de drum.''- Vladimir Ghika

sâmbătă, 17 martie 2012

Tacerea...

Tăcerea adâncă este semnul unei voinţe de nestrămutat.

Balzac în Beatrix 

O inima ce bate...

Nu vreau sa te interesez, nu vreau sa crezi ca de fapt nu delirez, nu vreau sa-ti inspir altceva decat ce-ti inspir, nu vreau sa simti ce mi-ai spus ca simti.Vreau sa traiesti! Vreau sa stiu ca esti fericit.Vreau sa nu te stiu bolnav si ingrijorat. Pentru ca ...tu mi-ai daruit o inima care bate, si chiar nu conteaza ca bate degeaba.Important e ca bate Fie si la vederea unei vechi fotografii.Iubita fotografie.

Seri triste....

"Seri triste, nopti indurerate
de multa vreme ma subjuga.
Atatea vise irosite-n ploi, 
in ploi de lacrimi argintii.

Seri triste, nopti indurerate, 
pierdut in durere le petrec.
Descumpanit dau recitaluri scurte
prin ploi de lacrimi, lacrimi argintii.

Seri triste, nopti indurerate, 
imagini ce ating regretul.
Se sting luminile si-n suflet
cad ploi de lacrimi argintii.

Seri triste, nopti indurerate
vin si trec - trec si vin.
Seri triste, nopti indurerate
Si ploi de lacrimi, lacrimi argintii."

Celine Dion(It's All Coming Back To Me Now, Because You Loved Me, To Lov...

Ce vreau...?

Nu vreau o briză

şi nici o boare de vânt

nu vreau o ploaie

şi nici o mocănească

nu vreau burniţă

dar nici chiciură

şi nici rouă de dimineaţă

nu vreau fulguială

şi nici măcar ninsoare


Ce vreau?


Vreau o furtună

plină de iubire

vreau un tsunami

încărcat cu dragoste

şi mai vreau

dacă se poate

şi

un ger puternic

care

să îngheţe

pe vecie


...iubirea noastră!

Viorel Vintila
 

In zbucim se sparge o inima in doua


In zbucim se sparge o inima in doua
Si stanca se rupe spalandu-se-n roua
Un tunet de vrajba si ura se scurge
Pamantu-i mocirla si plange in sange

Durerea din piept sufletu-mi strapunge
Viata-n minute trecutul mi-l suge
Din stele lumina ma bate in crestet
Si-n noapte imi canta al inimii clopot

Ceasul tresare in noaptea cu stele
O ramura cade plina de margele
In raul de smola o umbra rasare
Si vine spre mine sortit din nascare

Fug ! frica-mi strapunge in suflet
Ma arde durerea ma prinde incet
Otelul fierbinte in carne imi curge
Luna apune si-i plina de sange

Colind prin durere si strig catre tine
Ma cheama in lacrimi cei dragi inapoi
Privesc spre lumina a ingerilor fete
O soarta are omul si-o viata in doi

Sa te pot uita pe tine...sufletul meu moare...

„Ce n-ar da un mort în groapa pentr-un rasarit de luna!
Ai zis tu, si eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Dusi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreuna –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

„Ce n-ar da un mort din groapa pentru-o jerbie de raza”
Ce din luna se coboara si pamântul îl atinge;
Sa mai simta înca-o data fruntea ca i-o lumineaza
Si ca-n pieptul sau viata cu caldura sa rasfrânge!

Sigur, noi credeam ca dânsul ar schimba cu bucurie
A sa liniste eterna, pacea lui nestramutata
Pentr-o raza de la luna, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipa de iubire din viata de-alta-data.

Însa clipa de iubire zboara, zboara far-de urma
Si în locul ei amarul si pustiul ne ramâne;
Ah! si ca sa porti povara unui chin ce nu se curma
Tu cu moartea ta în suflet te târasti de azi pe mâne;


Dac-ar da un mort din groapa pentr-un rasarit de luna
A sa liniste eterna, eu as da de voie buna
Toate razele de luna, toate razele din soare
Sa te pot uita pe tine, sa simt sufletul ca-mi moare.
 "

Veronica Micle