vineri, 20 ianuarie 2012

Dorul de tine în suflet...


"Dansăm suflet colo-n ochiul
Ne picură din cer dimineţile
E dansul genelor dinspre sus.
Dorul de tine în suflet,
Duminica ovalului din geană
Toate ţi le dăruim,
Ţie... Luceafăr de zi.


Dansăm suflet, amânarea
Cumintelui ochi înspre mâine
Adevărul din pleoapă
Ne-a dansat în cuvinte,
Sfinţenia frunţii tale.
Când cei orbi au scris pe stâncă,
Moartea unui neînvins.
Lumea din palmă nu te-a ridicat
În lumina sorbită de viespii.



Dansăm suflet amintirii,
Despre tine în noi, iară noi nu-ţi suntem
Albului din păr ...invers contur.
Neştiutului zbor te-am visat,
Cum renaşti dinspre lumi necuprinse
Cum ne ierţi mârşăvia din unghii,
Când cerşim să ne scrii pretutindeni,
O floarea albastră."

Pasiunile...

Poezie, muzica, pictura, calendarul zilei- 20 ianuarie 2012
"Pasiunile sunt vânturile care umflă pânzele corabiei; uneori o scufundă, dar fără ele corabia n-ar putea merge."
(Voltaire)
"Zboara la timp! Altfel iti raman aripile mici."
(VASILE GHICA)

Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă....



"Dacă tu vrei să comunici cu un copac, ar trebui ca un braţ al tău să se facă ramura cu frunze şi o ramura a copacului să se facă braţ cu degete. Ar trebui să mori puţin ca om şi să invii ca plantă, iar planta să moară intrucâtva şi să devină într-o parte a ei om.
Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă.
Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patimile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patimi, dar... de dragoste mai ales."
Nichita Stanescu
 -Flexibilitatea infinita si creativitatea sunt secretele nemuririi.(PROVERBE CHINEZESTI)
 Rubinul nu poate fi slefuit fara frecare, si nici omul nu poate fi perfectionat fara mai multe incercari.(PROVERB CHINEZESC)

Culture~Chris Spheeris [HQ]

Este nevoie de curaj ca să te laşi iubit...

"Este nevoie de curaj ca să te laşi iubit. Este nevoie de putere ca să supravieţuieşti. Este nevoie de curaj ca să trăieşti. Fie să găseşti întotdeauna curajul de care ai nevoie în viaţă!"

Filigran. Art. ajurata metalice




În arta decorativa Rusă ,arta-metal a  fost  foarte importanta . În vremuri de masterat ,Rusia Kieveană a deţinut o serie de modalităţi artistice de turnare si tehnici de realizare a  obictelor  de arta,in filigram ajurat.
O  mare prosperitate a adus  art-metal  în secolele XIV-XVII. 
Filigran.  Art. ajurata metalice

Filigran.  Art. ajurata metalice

Filigran.  Art. ajurata metalice

Filigran.  Art. ajurata metalice

Filigran.  Art. ajurata metalice

Filigran.  Art. ajurata metalice

Peisaj de iarna.... Utilizarea de cristale Swarovski in realizarea acestui tablou


http://salon-podarkov.ru/d/28275/d/image_579.jpg 
Picturile  căptuşite cu cristale Swarovski se 
transformă într-un cadouri.
http://salon-podarkov.ru/d/28275/d/image_583.jpg 

http://salon-podarkov.ru/d/28275/d/zimallea6495841..jpeg 

http://salon-podarkov.ru/d/28275/d/image_563.jpg 

http://salon-podarkov.ru/d/28275/d/image_710.jpg 

Picturi pe coaja de mesteacan-Serghei Surin



1294581316_68919573_hozyaystvo_lesnika (500x673, 67Kb)
1294581347_68919723_lunnaia_nosh (500x659, 50kB)
 
1294581397_68920089_shas_nik_shudotvor (496x698, 68Kb)
 
1294581408_68919649_lesnaja_reka (540x699, 65KB)

Artist Serghei Surin   realizeaza o  pictură cu  tempera pe coaja de mesteacan. A participat la expoziţii numeroase şi are acum o mare colecţie de albume  şi  diplome. Lucrarile sale  sunt apreciate nu numai în propria ţară, dar şi din străinătate, unele lucrări se află în colecţii private la  cetăţenii din Canada, Italia şi Vietnam.

joi, 19 ianuarie 2012

Îmbătrânim în fiecare iarnă...

"Îmbătrânim în fiecare iarnă
Ce trece peste inimi,peste noi
Şi nici nu ştim că mai avem nevoi
Îmbătrânim în fiecare iarnă.

În primăvară-ntinerim puţin
Şi ochii ni-s înlăcrimaţi de soare
În fiecare zi e-o sărbătoare
În primăvară-ntinerim puţin.

Şi vara vine să ne păstorească
Să ne-ncălzească creştetele reci
De-atâta viscol,nins în veci de veci...
Şi vine vara să ne păstorească.

Tomnateci aşteptăm să se-nnopteze
Prin frunzele udate plâng dorinţi
Ne căţărăm visând pe metereze
Şi ne simţim curaţi ca nişte sfinţi.

E-atâta anotimp şi suferinţă,
E-atâta fericire în cuvânt
E-atâta lacrimă în nefiinţă
Că ne ajunge până în mormânt."

de Felicia Feldiorean

Invata sa iti scrii durerile pricinuite de altii in nisip, in schimb, binecuvantarile daltuieste-le in piatra.

"Intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul. Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute, dar la un moment dat au ajuns sa se certe iar unul dintre ei l-a lovit pe celalalt peste obrazul drept...Acesta fara sa spuna nici macar un cuvant s-a aplecat si a scris pe nisip: "Astazi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept!"
Au continuat drumul si intr-un tarziu au ajuns la o oaza unde au hotarat s afaca o baie...Cel lovit peste obraz, si-a pierdut echilibrul alunecand spre partea maloasa si riscand sa fie inghitit in adanc, dar mana puternica a prietenului sau l-a tras afara...Dupa ce si-a revenit din spaima prin care trecuse, cu mana inca tremuranda, cel salvat a daltuit in piatra: "Azi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viata!" Prietenul care isi lovise cel mai bun prieten intreba: "Cand te-am lovit peste obrazul drept ai scris ce am facut in nisip, iar acum ca te-am salvat daltuiesti in piatra?De ce?" ...Dupa cateva clipe de tacere, cel intrebat raspunse: "Cand cineva te raneste, fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului, de unde vantul iertarii o poate sterge, insa cand cineva iti face un bine, trebuie sa ii daltuiesti fapta in piatra de unde nici ploaie, nici vantul nu o pot sterge niciodata."
Invata sa iti scrii durerile pricinuite de altii in nisip, in schimb, binecuvantarile daltuieste-le in piatra."

Atata mai pot sa te rog si sa strig...


Va veni iarna, miroase a fulg, -
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.
Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.
Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.
Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.
Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga ne mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.
Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta: Adio !


Adrian  Paunescu

Sunt numai eu care mi-aduc aminte… din toate-ai disparut, nu te mai vezi.



Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.
Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.
In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.
Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.
O, ceas de taina - clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.
Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.
A.E. Baconsky 

Mi-e mila si sa-mi amintesc,,dar nici sa uit nu ma indur...


Acolo unde cred ca esti
Nici trenurile nu strabat
Acolo ca de sticla par
Padurile de brad brumat.
Tot mai departe simti si taci
Adaugat la rest mereu
Si nu mai pot inainta
Decat pierzandu-ma si eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Si alb respira-ntregul timp
Nici nu te-as recunoaste-acum
Desperecheat si fara nimb.
Mi-e mila si sa-mi amintesc
Dar nici sa uit nu ma indur
Cata parere-i in destin
Cata greseala-i imprejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un sal inzapezind
Sufletul nostru inca bun
Miscarea lui catre argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Si fi-vor brazii ingraditi
Acolo unde cred ca esti
Printre barbari meteoriti.
In fiecare an astept
Sa ninga, sa te pot vedea
Daca privesti, daca asculti
Daca mai intelegi ceva.
Constanta Buzea

Mihai Olteanu Pictura - Peisaj ( Agapia 1 )-Tinuturi Nemtene




Mihai Olteanu s-a nascut la data de 19 aprilie 1962, in localitatea Rediu, comuna Bira, judetul Neamt. Expozitii personale 1985 – Muzeul de Arta Roman, 1987 – Muzeul de Arta Roman 1989 – Galeriile de Arta ‘’ Alfa ‘’ din Piatra Neamt 2005 – Seminarul Franciscan Roman. LUCRARI IN TARA – in colectii particulare din : Roman, Piatra Neamt, Bacau, Bucuresti,Timisoara, Galati, Cluj, Iasi LUCRARI IN STRAINATATE – in colectii particulare din : Canada, S.U.A., Belgia, Suedia, Irak, Franta, Germania, Grecia, Israel, Spania . ILUSTRATII DE CARTE SI GRAFICA COMPUTERIZATA – in publicatii S.F., carti pentru copii si monagrafii.


La începutul secolul al XX-lea cea mai importantă mănăstire de maici din Moldova era Agapia, care pe lângă frumuseţea zugrăvelii săvârşite de Nicolae Grigorescu, aşezământul mai avea o şcoală pentru fete, ateliere, dar mai ales hărnicia celor peste 260 de maici care atrăgeau numeroase personalităţi ale României din acea vreme.
Puţini ştiu însă că începuturile acestui vestit aşezământ monastic, ce izvodeşte parcă din peisajul mirific pe care-l desfăşoară Muntele Muncelu, Dealul Mare şi Dealul Crucii, sunt strâns legate de existenţa unui schit ce-a dăinuit până astăzi, la o distanţă de aproximativ 2 km, într-o poiană ce te îmbie la popas pe poteca de peste munte care leagă valea Agapiei de valea pârâului Secu.
Tradiţia, consemnată şi în unele vechi manuscrise, a păstrat numele sihastrului Agapie care, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, ar fi ridicat împreună cu ucenicii săi o bisericuţă de lemn pe locul astăzi numit "Livada părinţilor". Numele acestui monah, care în limba greacă înseamnă "drag", "dragoste" (faţă de aproape), s-a transmis nu numai obştii isihaste pe care a condus-o, ci şi munţilor din jur, pârâului şi mai apoi aşezării din vale.




Sursa:Mihai Olteanu.Arts

Daca ti-ai face din mine chip cioplit...am fi doi...




         Photobucket     
Chip cioplit
autor Stefan  Petrea


ştii, dacă ţi-ai face din mine
chip cioplit
am fi doi
după chipul şi asemănarea 
unuia.
tu ai fi dreapta
ori poate stânga
iar eu
ce mai rămâne…
adică dreapta
ori poate stânga.

ştii, dacă ţi-ai face din mine
chip cioplit
toate
le-am împărţi la doi…
de-ar fi să ne-ncredem
în zboruri
tu ai fi àripa stângă
ori poate dreaptă
iar eu 
ce mai rămâne.

ştii, dacă ţi-ai face din mine
chip cioplit
eu aş lua jumătate
de inimă
iar tu
ce mai rămâne.
şi pentru fiece bătaie
şi-n fiece repaos
mă voi gândi că nu aş fi
întreg
dacă ţi-ai face din mine

chip cioplit  




Te asteapta un om...

Nici o lacrima.