sâmbătă, 22 octombrie 2011

De-ai sti...

"De-ai şti ce mult aş vrea pe-o rază de lumină la cer să mă înalţ

Cu mâinile amândouă să prind speranţa ce-atâta mi-o doresc,

In valurile mării visarea mea de veacuri să facă-un singur salt

Ca să-mi înapoieze din alte mii de vieţi doar una, aceea...

pe care o iubesc!"

Mi-s buzele arse de dor,

"Iubire, in mine e iarna,

Prin toamna demult am trecut,

Acum doar astept sa se-astearna

Pe buze, din fulg, un sarut.

E pace, iubire

si-atat,

nu-s vorbe

e inima grea.

Tu cere-mi orice, de vei vrea

Pleca-voi, sau pot sa mai stau,

Polenul aprins dintr-o stea

Pe veci numai tie sa-ti dau,

O data

cu inima mea.

Doar frunze uscate pe ram

Mai tremura astazi speriate,

Alearga degraba la geam,

Mai mult de atat nu se poate,

Caci ninge

Si nu te mai am.

Nu-mi cere sarutul uscat

Mi-s buzele arse de dor,

Chiar daca-ti e astazi usor

In mine-un pustiu s-a lasat.

Mi-e iarna, si-n albul decor

Renasti intr-un suflet curat..."

Cântec pentru toamna dintre noi...

Cântec pentru toamna dintre noi

de Sanda Nicucie

Iubire, mi-e toamnă senină

şi frunză şi floare şi cânt.

Pe buze încet îţi descânt

sărutul, o şoaptă, şi-o vină.

Adie-n iubire

cuvânt;

o clipă adie

şi ea.

Tu spune-i azi toamnei să stea

pe cer şi pe ape-covor;

cu noi visători la cafea.

Octombrie, ultimul zbor

de rouă

spre inima ta.

Cocorii îmi pleacă. I-aud!

şi vin înspre tine cocori.

Iţi cântă de toamnă, în gând

chitara din frunze şi flori.

E ploaie, iubire

din Sud.

Sărută-mi privirea, uşor.

mi-e toamnă senină;

şi ţie

ţi-s frunză şi vis şi beţie

când spun, iar şi iar 'mi-este dor'.

Mi-e toamna-iubire târzie.

Tu azi te-ai născut

şi eu mor.

autor Mircea Moldovan

‎"Comunicarea nu are nevoie de cuvinte.De fapt , cu cat mesajul este mai valoros, el cuprinde mai putine cuvinte."

vineri, 21 octombrie 2011

“Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”

“Când am luat calea munților, știam destule despre partea cea ascunsă a istoriei. Nu ne-am făcut niciodata iluzii. Nu ne-am bazat că ni se vor alătura și că vom fi ințeleși de toată suflarea din Țara Făgărașului. Când am spus că în 1949-1950 s-ar fi ridicat satele de la munte sau că eram primiți și ajutați de oamenii din partea locului, nu m-am referit niciodată la cine știe ce mulțime de oameni… Or fi fost o sută, două, o mie? Dar restul locuitorilor?

Unii n-au venit de frică. Și ei trebuiesc ințeleși. Pe alții nu-i interesează decât propriul lor interes. Orice pas fac în viață, îl fac numai din calcul. Regimurile se schimbă, profitorii rămân. Pleacă ai noștri, vin ai noștri. N-au niciodată principii și mustrări de conștiință. Nu se pot schimba regimurile și ideologiile, pe cat îs în stare ei să se schimbe de repede. Unii se leagă strâns de regim, devenind una cu el și trec de la avere și de la satisfacerea tuturor dorințelor și poftelor la delirul puterii și al trufiei. Încep a crede că fac parte din altă lume decât a noastră.

Rămâne apoi marea masă a trudnicilor, a căror viață se reduce la muncă și hrană, într-un ciclu etern, și ale căror conștiințe nu se ridică mai sus de blidul de mâncare de dinaintea nasului. Sunt atât de apăsați și dresați în apăsarea spre pământ, că nu pot, nu gândesc și nu vor să privească mai departe. Li-s ochii atrofiați ca ai șobolanilor de sub pământ. Urăsc pe oricine vrea să-i scoată din existența lor de sclavi.

Cu ei face orice stăpânire ce vrea. În primul rând, să gândeasca în locul lor”

(Ion Gavrilă-Ogoranu )

‎"Bărbatul este un cuceritor, dar, în relaţiile cu femeia,
se mulţumeşte cu o singură victorie.
Femeia pare mai fragilă, însă nu se mulţumeşte cu atât.
Cedând o dată, ea vrea să câştige în permanenţă.
Un tip inteligent înţelege acest lucru şi nu i se opune.
Bărbatul mai puţin inteligent, intră în conflict cu ea,
luptă în conflict cu ea, luptă pentru întâietate,
o face pe cocoşul ofensat şi, până la urmă,
ajunge un nefericit.
În concluzie: dacă vezi un bărbat suferind,
nu da vina pe femeie, ci pe mintea lui!"

Aurelian Silvestru în romanul -Cel rătăcit.

Buna dimineata!

O zi pe placul inimilor, in toate privintele, mai putin rautatea.Invatati sa fiti buni ! ♥

O simpla reflectie in noapte...

Un om puternic, cu ocoloana vertebrala bine osificata, are capacitatea de a spune in fata un adevar(mai ales daca acel adevar este de factura rea) interlocutorului sau, indiferent daca acel interlocutor este sef, subaltern, prieten, iubit(a) .Pentru ca adevarul uneori poate sa doara.Chiar rau de tot.Ma numar poate, si eu, printre cei care am facut si greseli mari. Stiu cum este.Dar intordeauna mi le-am asumat, am raspuns pentru comiterea lor, am luptat sa nu le si repet.Si i-am respectat si admirat in continuare pe cei care mi-au atras atentia politicos ca fac o mare greseala.Nu acelasi lucru il pot spune, despre cei, care, doar pentru ca isi permit, pleaca ...cand de fapt ar trebui sa ramana si sa-ti spuna un adevar, oricat de dureros ar fi acel adevar.Ii consider lasi.

joi, 20 octombrie 2011

Poveste cu "pilde" despre neancredere, dar... si despre lasitate...

Nicodim era, un profesor la universitatea din Ierusalim, care in felul lui era curios sa-l cunoasca pe Iisus.Astfel s-a dus in puterea noptii, cand toata lumea dormea, chiar si apostolii cei mai apropiati.L-a trezit pe Iisus si s-a prezentat:"Eu sunt profesor de religie la universitate, ma numesc Nicodim.Iarta-ma ca iti stric somnul.Bunul IIsus i-a spus : " Nu este nici o suparare, pentru ca eu iti voi strica mai mult decat somnul. Te consider las pentru ca m-ai cautat dar ai facut-o nu in vazul tuturor.Lasii nu au ce cauta pe aceasta cale.Ai nevoie de curaj, si primul simbol al unui barbat puternic, este sa recunoasca ceea ce nu stie.Pentru ca toata cunoasterea sa este imprumutata, pentru ca repeta cuvintele altora, pentru ca de fapt nu a coborat in linistea sufletului sau, pentru ca este orb.Recunoasterea de sine este marele inceput.In momentul in care-ti recunosti nestiinta, te afli mergand déjà pe drumul cunoasterii adevarate. Toata cunoasterea sa este imprumutata, pentru ca repeta cuvintele altora, pentru ca nu a coborat niciodata in linistea sufletului sau, pentru ca este orb!

Uu om inteligent da deoparte toata cunoasterea sa intelectuala si devine inocent ca un copil care nu stie nimic,dar e deshis, disponibil, receptiv:ochii lui sunt plini de surpriza in fata tuturor lucrurilor mici.El nu mistifica, el traieste pe pamantul miracolelor.Intr-o zi vei intelege ca toata toata cunosterea intelectuala este, de fapt, de imprumut.Ea creeaza prejudecati si nimic mai mult.Este usor sa spui "nu".Poti sa o faci stand pe un scaun, nu e nevoie de nici un pelerinaj.Dar ca sa afli, ca sa cauti, ca sa cercetezi, trebuie sa te misti in necunoscut fara prejudecati.Si mai tine bine minte ceva: memoria nu inseamna si inteligenta.

Doar daca te vei naste din nou in aceasta viata, doar daca te transformi din nou in copil, exista sperante pentru tine!”

"Aţi văzut vreodată un cal nefericit sau vreo pasăre deprimată? Unul din motivele pentru care păsările şi caii nu sunt nefericiţi este faptul că ei nu încearcă să impresioneze alte păsări sau alţi cai."

Dale Carnegie

Multumesc tuturor pentru vizita.Nu va vad, dar va simt...

Sunt mai bogata cu fiecare zi ce trece pentru că am învăţat cum să dăruiesc şi să primesc mici , dar preţioase daruri precum: zâmbete, cuvinte plăcute, încurajatoare, mulţumiri......

Prietenia, fie ea chiar si virtuala, aduce in inima noastra, o atingere calda si plina de emotia binecuvantata a gandului ca existi... ca poate cuiva ii lipsesti...dar mai ales...ca poate cuiva ii esti necesar, fie doar si prin gandul curat, din zori de zi sau asfintit, sosit pe aripa unui simplu mesaj, prin care transmiti ca existi !

Gestul de multumire il faci doar pentru tine

Am inteles ,
ceea ce multi nu vor intelege niciodata:
nu multumesti pentru cel din fata ta,
nu astepti raspuns, nu astepti laude,
nu astepti statui.
Gestul de multumire il faci pentru tine,
pentru linistea ta sufleteasca, pentru lucrul
pe care cineva l-a facut pentru tine la un moment dat
si pe care il recunosti prin cateva cuvinte care par,
desi nu sunt, banale. Si, mai mult decat orice,
nu astepta sa ti se raspunda.