Copilarie...

M-am jucat si eu prin primaverile calatoare

Cu iarba, cu lumina si cu luceferii de floare...

Toate erau ca in legenda: pasarile cantau numai

pentru mine,

Gradina tremura pe brate stanjenii vazduhului

in leganari line.

Imi placea sa ma ascund in capatul livezii

dupa ciresi

Sa ma caute fratele Anton,sa-mi spuna despre uriesi

Ce se lupta cu soarele si-i reteaza capul pe tipsie.

(De aceea apa amurgurilor era asa sangerie.)

Alteori asteptam dimineata sa ma duc cu papusoii de mana

La iaz, unde rachitele stateau parca la sfat tolanite,pe-o rana,

Sa cant pentru brotacei,pentru fluturi,pentru izvoare,

Pentru inima salciilor mele plangatoare

Si pentru singuratatea parloagei cu iepuri de cenusa,

Crescuti in pelin si iarba jucausa.

Priveam brazdele: parca ardea in ele sudoarea fruntii tatii,

Cand soarele hortanicea vazduhul cu aurite gratii.

As fi vrut, apoi, sa culeg in san toti nuferii de pe balta,

Dar plouase in ei o lumina prea tare si inalta,

Si ma dureau ochii.Inima era cat un prigor.

(Ii simteam in piept leganarea ca de mohor)

Colindam prin lanuri si veneam seara tarziu acasa.

Mama, vazandu-ma trist, intelegea ca ma vrajisera

luceferii de matasa,

Insa eu imi lipeam, indata ce pleca, fruntea de geam;

Noaptea imi saruta obrajii si parca uitam

Ca odata voi fi mare si va trebui sa gandesc la viata.

Pe deal,luna plina dansa cu pasi de ceata...

(de Haralambie Tugui )

Enrique Iglesias - No Me Digas Que No ft. Wisin, Yandel

Mattyas - Missing you (Official Video 2010)

Pot scrie cele mai triste versuri in noaptea aceasta

Lasa-ti lumea...ta...

Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.


(Mihai Eminescu)

Prin nopti tacute,

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.

Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.


Mihai Eminescu

ABBA - One of Us

Iubesti...

Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.

(Lucian Blaga)

De ce taci...?

Poate azi o să plouă, nu ştiu
uite, este atît de tîrziu
şi-i atîta noapte în noi
chiar avem nevoie de ploi
ca să spele tot ce-am uitat
pe retină, în inimi, prin pat
ploi albastre să spele-n şuvoi
gîndul searbăd că nu suntem doi
gîndul palid că încă nu ştiu
de ce taci, de ce mor, de ce scriu
cum de sufletu-n moi vălătuci
peste ţara de orbi şi năluci
tot flanează de ore, de ani
de ce-n trup îmi cresc flori de castani
şi de ce, ne-amăgim incolor
că e cald şi frumos şi uşor
să exişti alandala prin burg
vezi tu fab, amintirile curg
se răsfiră alene pe masă
prin felii cu dulceaţă de casă
unse-agale, duios, pe-nserat
cînd ies melcii bătrîni la arat
iar eu, fab, n-am habar de nimic
hrănesc îngerii mov cu fistic
şi zîmbesc chiar de-n jur e pustiu.
Poate azi o să plouă, nu ştiu.

De: Fabian Anton

Diana Navarro - No te olvides de mi

De dorul tau...

De dorul tau ascult sunetul inimii si numar razele din soare,
Ascult soaptele nerostite si-mi rog sufletul sa-ti mai sarute inca-o data ochii,
rog vantul sa-ti imbratiseze trupul cu bratele mele ...
Rog stelele sa-ti scrie pe cer iubirea ...rog noaptea sa mi te-aduca aproape ,
sa mi te-aseze-n palme ...
Rog zorii sa mi te-asterna pe pleoape ,sa ma trezesc cu tine-n suflet,visul meu drag...
Rog ploaia sa -mi poarte lacrimile pline de dor pana la tine ...sa ti le-asterna pe buze
si-apoi sa se transforme-n zambet pe chipul tau...
De dorul tau ,imi colorez sufletul cu vise , cu culorile zambetului tau ,
cu nuantele glasului tau,
asteptand sa rasari curcubeu ,sa luminezi intunericul din mine...
De dorul tau,sufletu'-mi plange cu stropi de iubire ...
cu care te sarut neincetat tacand ,
o sa-mi invat tacerile pe de rost si-o sa te iubesc intr-o liniste absoluta...

Trandafirii

Trandafirii sunt dupa parerea mea cele mai nobile si elegante flori. Trandafirul este floarea cea mai adorata de catre femei
si nu degeaba, caci trandafirul este considerat regele florilor sau floarea dragostei. Au o forma foarte frumoasa
si in plus sunt foarte parfumati, iar referitor la culori, acestea pot fi de culori clasice ca alb, galben, rosu, dar si in culori mai putin obisnuite, ca albastri, negri sau violet si chiar multicolori. Orice culoare ar avea, un trandafir va putea foarte greu sa fie concurat de o alta floare.

Am în inimă atâtea...

,,Am în inimă atâtea lucruri... sunt clipe când simt că vorbele nu spun nimic."-
Ludwig van Beethoven

Te uiti intr-o picatura de roua

Un drum pe care nu poti merge drept,
Un vas de sperante zace pe un mal…spart,
Un singur gand prin minte iti mai trece:
“Ce caut eu aici? de ce totul este rece?”.
Mai mergi cu pasi marunti, inghetati, inaintezi,
Doar speranta te tine in viata, sa speri, sa visezi.
Treci usor cu teama peste podul de durere, de suferinta,
Iubiri ratacite zboara usor pe langa tine, fara nici o dorinta.
Esti pe taramul suferintei, unde noaptea este vesnic stapana,
Nu bucurie sau zambet. Totul este fier vechi mancat de rugina.
Esti prizonier intr-o lume care nu iti este deloc draga,
Iti simti corpul strain, rece, lipsit de vlaga.
Te uiti intr-o picatura de roua si iti zaresti cumva chipul,
Unul trist, intunecat, pe loc realizezi ce repede trece timpul.
Dar brusc te trezesti din cosmarul de peste noapte si realiezi
Ca tot ce s-a intamplat a fost un vis, ca ai dorinte pe care sa contezi

Cat de frumos e cerul si de-nalt, privit, prin somn,cu ochii celuilalt. ..

In ochii tai ma vindec
si ma scald,
Ne tinem,unul altuia,
de cald
Sau noaptea,poate,
numai de urat…
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec…
Si,uite-asa,trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa,vin noptile
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand,visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn,cu ochii celuilalt.

(George Tarnea )

Viata, dragostea, spiritul cresc numai in solul inimii.

“Viata care e traita cu capul e o viata mecanica. (…) Cu capul poti castiga multe, dar nu vei trai multe. Poti avea un standard de viata mai bun, dar nu vei mai avea viata. Viata este a inimii. Viata poate creste numai in inima. Viata, dragostea, spiritul cresc numai in solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevarat valoros, tot ce este plin de inteles, important vine din inima. Inima este centrul, capul e doar periferia.(…) A trai cu inima si a te folosi de cap ori de cate ori este nevoie inseamna inteligenta.”

(Osho, “Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent.”)

Cu tine e-mpacare si e lupta,

Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.

("Cu tine" - de Adrian Paunescu)

Iubirea ne poarta departe...

La ora cand mugurii canta
Deasupra padurii de cocs,
Ne tine ca sfant si ca sfanta
Un vechi calendar ortodox.

Iubirea ne poarta departe
In mainile altor nuntasi,
Dar noi suntem viata din moarte,
Uitarii te las si ma lasi.

Sub noi e o negura deasa,
O negura deasa e-n noi,
Padurea ni-i pat si ni-i casa,
Padurea se imparte la doi.

Un freamat de cocs dinspre frunze,
Sub luna vom arde buimaci
Si toate iubirile-ascunse
Troznind vor iesi din copaci.

Misterele forestiere
Si noaptea de cocs absolut,
Luminii sa-i dea o putere
Cum inca noi doi n-am vazut.

Pastreaza-ne-n tine, padure,
Si-ti dam cheia tainelor mici,
Ca tainele mari sa se-ndure
De faptul ca suntem aici.

(Adrian Paunescu - Dor de padure)

♥♫EVA KISS - The power of love(Puterea dragostei)♥♫

A fost atunci un mai...

Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.

Trceau ca doua umbre, idei apropiate,
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.

A fost atunci un mai, cu zile insorite,
Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.

© Gheorghe Puzdreac