Astazi se implinesc sase luni de cand am indraznit sa sper
in apropierea de o fiinta …de care, mai
intai m-a apropiat destinul.Am avut curaj inseamna?Stiu doar ca mi-am urmat
calea,fara sa urmaresc experientele celorlalti,fara sa ma intreb daca ei m-ar
aproba sau nu,fara..teama.Fiecare din noi.ne aflam pe propria cale a vietii si
trebuie s-o parcurgem singuri.Avem dreptul la propriile alegeri,si actionam
desigur in functie de nivelul de crestere spirituala si intelegere.
Stuart Wilde afirma undeva..”viata n-a fost niciodata menita
sa fie zbatere si lupta, ci doar o inaintare lina de a un punct la altul, cam
asa cum ar fi plimbarea printr-o vale, intr-o zi cu soare.”Foarte frumoasa
ideea.
Zadarnic as incerca
sa-mi amintesc toate punctele prin care am trecut de-a lungul anilor.Dar daca
vreau, chiar pot sa reconstitui toate
momentele prin care am trecut in ultimele sase luni,incepand cu momentul cand
tremurand de emotie,am trimis un mesaj, continuand cu fericirea serii urmatoare
cand,aproape trei ore am vorbit cu..visul meu cel curajos.Nu mai era
vis…incepea sa fie real.Intr-o alta zi de sapte…se implineau trei luni de cand
am schimbat primele cuvinte..si am fost intrebata:
-trei luni de la o intalnire virtuala?
Si avea dreptate.Doar ca pentru mine insemna ceva….acel ceva
ce te face sa simti ca de fapt traiesti, nu doar existi…
Acelasi Stuart
considera ca daca atragi atentia celor puternici ei pot deveni si mai
puternici.Am atentionat eu fara sa vreau un suflet ca poate iubi si a ajuns sa
iubeasca mai mult?Chiar daca nu pe mine…Importanta e dezvaluirea comorii ce se
cheama iubire si dorinta de a o darui cuiva…poate celei care are nevoie de ea
sau…careia vrea el sa i-o ofere.
Apoi a fost si o
o intalnire reala…putin spus emotinananta.Mai tin minte pasii grabiti prin
ploaie catre cel care…fusese doar un vis…curajos.Si apropierea a doua maini si
buze si caldura imbratisarii care…ramane…e doar…unul din punctele prin care am
trecut lin in aceste sase luni.Si serile fara somn si dorul unei revederi
ce..n-a mai fost si cata speranta si dorinta si…lacrimi de neputinta..si apoi
din nou soare,speranta..intrebari…resemnare…revolta…impacare..cuvinte fara
inteles…gesturi fara inteles…dar mai ales..fiecare inceput de zi pus sub semnul
aceleeasi intrebari : si daca azi primesc ce astept in dar?...daca m-as trezi
cu chipul lui in fata,in brate?Poate…
daca continui sa sper….chiar va veni.
Alberto Villoldo ne
invata “ca pentru a crea bucuria pe care o dorim,avem nevoie..doar de..curaj”
E oare alimentarea unui sentiment…curaj?Cred ca da.Iti
trebuie mult curaj sa nu stii ce simte,ce gandeste un om pe care il iubesti cu
toata fiinta ta…si tu sa continui sa il iubesti.Sa crezi ca el…chiar te-a
uitat..si sa continui sa-l iubesti,sa te rogi pentru fericirea lui,sa uiti de
tine,sa simti ca nu mai existi decat pentru a transmite celui de sus ca ai
cunoscut un om care merita sa fie iubit si sa iubeasca.Chiar daca nu pe
tine…Da…e nevoie de mult curaj.
Si tot ce traim este
doar..destin..parte a unui plan Divin.Parcurgem acele puncte si prin iubire
avem…lumina noastra.O mare iubire constituie o mare lumina cred eu.Oricat de
intuneric si teama e in interiorul nostru,cand exista acest minunat sentiment
de iubire pentru un EL special….avem lumina in fata..si mergem mai departe.Cat
de puternic straluceste aceasta lumina?Pe masura sentimentului ce il purtam in
inima.Daca e un sentiment, curat, puternic, lipsit de egoism…lumina poate fi
fantastica.Poti fi lovit,speriat,nedreptatit…nimic nu conteaza pe langa caldura
ce o simti, odata ajuns in interiorul tau si reflectand la cata iubire porti
cuiva….si chiar daca el nu stie…nu mai conteaza.Dar eu cred ca e imposibil ca
energia transmisa de un sentiment puternic luminos sa nu ajunga si in cea mai
indepartata dintre inimi..
Dar..”realitatea in
care traim este selectata de catre definitiile noastre conceptuale.Si tu si eu
putem exista in cadrul aceluiasi spatiu fizic, dar fiecare dintre noi il vedem
cu totul altfel” .E greu sa evoluam…chiar si cand e vorba de iubire pentru ca
“ne e greu sa renuntam la imaginea despre noi insine in care am investit atat
de mult.”
O iubire te poate schimba mult…nu in rau,nici in bine nici in urat sau frumos.Te face…sa nu mai existi de fapt decat pentru cel pe care ai ales sa-l iubesti.Inseamna deci renuntare…Si…oamenii..castigandu-se greu se…pierd greu…sau..chiar deloc.Care ar fi pierderea?Eu…o vad mare.Dar pentru ca cineva sa inteleaga trebuie sa ajunga in starea despre care scriu eu acum.Caci e o stare doar…Si din pacate n-o pot defini…poate cum n-au reusit nici altii mult superiori mie…
In aceste luni m-am indreptat continuu spre o lumina ce imbratiseaza tot intunericul din jurul meu.Am pus mult suflet in aceasta iubire…pentru ca e adevarata..absoluta si nepieritoare.Si e doar a mea.Nimeni nu poate trai iubirea altcuiva,deci..nici intelege.
Si mai sunt inca oameni care nu cred ca o iubire mare nu moare niciodata.
Jose Ortega y
Gasset,considera ca “o dragoste deplina, care s-a nascut in adancul unei
persoane,nu poate sa moara.Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul
senzitiv.Circumstantele-bunaoara departarea, ii vor putea impiedica nutrirea
necesara, si atunci iubirea va mai pierde din volum, se va preface intr-un
firisor sentimental,scurta vena de emotie ce va continua sa izvorasca in
subsolul constiintei.Nu va muri insa:calitatea ei sentimentala dainuie
intacta.In acea profunzime radicala, persoana care a iubit continua sa se simta
absolute atasata de fiinta iubita.Hazardul o va putea duce de colo-colo in
spatiul fizic si in cel social.Nu conteaza;ea va continua sa fie alaturi de
obiectul iubit, intr-un contact si o proximitate mai profunde decat cele
spatiale.Este o convietuire de tip vital cu celalalt”.E si povestea mea…a
ultimelor luni.Poti iubi deci…si inca mult …foarte mult….desi nu vezi si nu
esti langa cel iubit.Cred insa ca am simtit nevoia sa fiu si crezuta….Inca nu
stiu daca am fost,sunt sau voi fi vreodat…Si asta doare.Rau de tot.Va si
trece…cum toate trec…si vor ramane petalele reale ale primilor trandafiri
primiti.Da…ele vor ramane langa inima mea…in singuratatea tuturor noptilor ce
vor urma….cu gingasia lor…si nu in ultimul rand cu un parfum doar de mine
aflat…Si azi…ce mi-as fi dorit azi?Mult de tot o strangere in brate,un cap
aplecat pe un umar increzator si bun…acea apropiere care nu cere cuvinte,un te iubesc…un prim sarut….
E prea curajos
visul meu?Si daca da….e al meu…doar al meu.
