duminică, 24 martie 2013
joi, 21 martie 2013
miercuri, 20 martie 2013
marți, 19 martie 2013
Ceea ce nu simtim, ne simte
Octavian Paller
luni, 18 martie 2013
Prin spărtura cercului meu, singurătatea m-a pus mereu la încercare
Octavian Paler în Scrisori imaginare,
sâmbătă, 16 martie 2013
"Acum ştiu că discreţia nu e uneori decât un pretext pentru pasiunile care n-au destulă putere ca să fie scandaloase. Când cineva nu e în stare să ardă, invocă virtutea ca să ascundă adevărul. Dar aceştia nu vor putea iubi niciodată marea ca pe o femeie. Ei nu vor avea neruşinarea de a iubi ce se află la poalele Golgotei şi nu vor înţelege de ce a zis Baudelaire că iubirea râde şi de infern şi de cer."
Octavian Paler în Polemici cordiale (2008)
vineri, 15 martie 2013
Fiecare avem un parcurs unic
Noi am jucat pe atâtea scene Doar roluri dintr-un teatru mut
Ultimul sarut
Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut
Căci am jucat pe-atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.
Striveşte-mi visele în palmă
Striveşte-mi sufletul sub paşi
Căci a venit ultima toamnă
Şi poţi prin frunze să mă laşi.
Striveşte-mi lacrima iubirii
Striveşte-mi şi privirea-n zori
Dar nu uita că fericirii
I se cuvin atâtea flori.
Striveşte-mi lacrima-ntre valuri
Striveşte-mi viaţa în zăpezi
Şi vino-apoi cântând pe maluri
Din când în când să mă mai vezi.
Striveşte-mi clipele în noapte
Striveşte-mi nopţile în zori
Căci ultimele mele şoapte
Se pierd încet,printre ninsori.
Striveşte-mi gândul şi amintirea
Striveşte-mi ochii verzi în flori
Şi-n veci să nu-ţi întorci privirea
Căci m-ai uitat de atâtea ori.
Noi am jucat pe atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut.
poezie de Felicia Feldiorean
Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut
Căci am jucat pe-atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.
Striveşte-mi visele în palmă
Striveşte-mi sufletul sub paşi
Căci a venit ultima toamnă
Şi poţi prin frunze să mă laşi.
Striveşte-mi lacrima iubirii
Striveşte-mi şi privirea-n zori
Dar nu uita că fericirii
I se cuvin atâtea flori.
Striveşte-mi lacrima-ntre valuri
Striveşte-mi viaţa în zăpezi
Şi vino-apoi cântând pe maluri
Din când în când să mă mai vezi.
Striveşte-mi clipele în noapte
Striveşte-mi nopţile în zori
Căci ultimele mele şoapte
Se pierd încet,printre ninsori.
Striveşte-mi gândul şi amintirea
Striveşte-mi ochii verzi în flori
Şi-n veci să nu-ţi întorci privirea
Căci m-ai uitat de atâtea ori.
Noi am jucat pe atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut.
poezie de Felicia Feldiorean
Omul este iubire
Sorin Cerin
joi, 14 martie 2013
miercuri, 13 martie 2013
Regină la balul vieții tale
"Ai suportat atâtea umilințe
Genunchii i-ai zdrelit în rugăciuni,
Lasând în urmă visuri, năzuințe…
Nu mai credeai în basme, în minuni.
Te-ntreb de ce-ai lăsat atâta vreme
Apusul să se scalde-n ochii tăi,
Hrănind frânturi de dragoste-n poeme
Crezând în vorba oamenilor răi.
La balul vieții tale fii regină
Nu-ți pleca fruntea-n fața unui zeu,
Ce nu te recunoaște drept stăpână
Pentru că sufletul îi e ateu.
Să nu cerșești iubirea niciodată,
Tu ești iubirea, minunată zeie,
Iubește-l pe acela ce-ți arată
Că tu ești totul pentru el, femeie!
Să nu privești în urma ta vreodată,
Să lași regretele cu-i ți-a promis,
Că-i ești regină pentru viața toată
Și-apoi ți-aruncă lanțuri peste vis.
Încătușată n-ai să poți să zbori,
De-aceea, nu-l lăsa să-ți pună zeghe,
Iubirea zboară dincolo de nori
Și Însuși Dumnezeu îți stă de veghe
La căpătâi în nopțile când plângi
Și-n zilele în care ești senină,
În suflet bucuriile să-ți strângi,
La balul vieții tale, fii regină!"
Lili Trif
Adevǎratele veșnicii
"O! Dǎ-mi ceva sǎ-ți semene,
Sǎ-ți fie ție asemene
Și nu te voi mai tulbura…
Plec ca sǎ poți și tu pleca.
Nu mai ȋntârziu fǎrǎ rost
Ȋntre ce e și ce-ar fi fost,
Ȋntre ce nu e și ce-ar fi
Dac-am rǎmâne tot aci…
Uite! Fǎgǎduiesc solemn
Dacǎ-mi vei da ceva, un semn,
Un medalion, sǎ-l port pe piept,
Atuncea nu te mai aștept,
Nu mai veghez morminte vii,
Ci ies pe marile câmpii
Și schimb aceste veșnicii
Cu-adevǎratele vecii…
Cu veșniciile de-o zi…"
Radu Stanca
marți, 12 martie 2013
In fiecare stea pe bolta Esti tu, acolo si aici.
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.
Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.
Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.
In fiecare stea pe bolta
Esti tu, acolo si aici.
De nu-mi vorbesti, nu-i intamplare
Eu stiu mereu ce vrei sa zici.
E dincolo de noi puterea
De-a intelege. Pentru ce?
E plan divin, e incercare?
E trist, e bine? E orice.
poezie de Iulia Comaniciu
duminică, 10 martie 2013
Mi-e dor de noptile de mai..... Când amândoi ne-am întâlnït
Scânteietori ca soarele de mai
Mi-e dor de vraja ce-o arunci
Prinos al parului balai
De-o dezmierdare iar mi-e dor
Şi de sărutul ce-adanc el m-a robit
Ca vantul adiind usor
Sa-nvie chipul ce-am iubit
Te simt în viaţă paradis
De vorbe dragi, de cantec si de flori
Te port in minte ca pe-un vis
Ce dainuieste peste zari
Mi-e dor de sărutarea ta
Ce pătimaşă tu mi-ai dăruit
Mi-e dor de noptile de mai.............
Când amândoi ne-am întâlnït"
vineri, 8 martie 2013
Un dor...nesfarit...
.jpg)
joi, 7 martie 2013
Mihai Eminescu - Lasă-ţi lumea...
Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.
Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.
Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.
Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.
Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.
Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.
Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.
Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.
De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.
Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.
E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!
Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.
miercuri, 6 martie 2013
Dor
Cum te iubesc?
Mi-e cer şi hău iubirea pentru tine,
Cum numai sufletul spre culmi divine
De Har şi Fire mi-ar putea răzbate.
Eu te iubesc cu tot ce simt, cu toate
Ce zi şi noapte cer să se aline;
C-un cuget liber, năzuind spre Bine,
Şi nu folos cătând, ci puritate;
Cu patima durerii dinainte,
Cu crezul din pruncie, de departe,
Cu dorul ce-am pierdut de cele sfinte,
Cu cât o fi suflarea să mă poarte...
Şi, de-o vrea Domnul, încă mai fierbinte
Iubire am să-ţi dărui după moarte.
sonet de Elizabeth Barrett Browning
Scrisoare catre suflet
Indemnul de a-ti scrie este dorinta de a te simti aproape. Desigur, stiu cat imi esti de aproape.
Ma intreb de ce iti redactez aceasta scrisoare in loc sa-ti vorbesc pur si simplu. Poate pentru ca de obicei facem acest lucru cu cei pe care ii simtim departe. Sau poate pentru ca am certitudinea ca oficiul postal al sufletelor va avea grija ca scrisoarea mea sa ajunga exact unde trebuie de data asta.
Desi esti nenumit, te identific cu atatea stari si cu atatia oameni…Uneori am impresia ca ai mimica celor de care ma indragostesc sau glasul cuvintelor care imi sunt cele mai dragi, iar alteori te regasesc rastignit printre cele mai dure gesturi si sfasaieli, printre privirile sub care te framanti si printre furia pe care nu o poti stapani.
Nu stiu exact ce ti-ai propus si ce alegi sa porti cu tine, dragul meu suflet, insa uneori simt cum te eliberezi si cum poti gasi puterea de a o lua inca o data de la inceput…pentru a zecea oara…pentru a suta oara…Oricat de obosit ai fi, te porti de parca aceasta este singurul lucru pe care il poti face: sa o iei de la inceput, sa gasesti increderea de a spera si credinta de a accepta raspunsurile pe care le primesti.
Dar ce simti atunci cand nu esti ascultat? Cand in ciuda dorintelor si nevoilor tale, eu ma port ca un copil care uita sa-si invete lectiile, care prefera sa alerge cu sireturile desfacute desi are certitudinea ca va cadea, care desi i se repeta sa nu se joace cu focul, acesta este singurul element in care s-ar pierde de bunavoie?
,Ar trebui sa existe un gratar la intrarea in fiecare suflet…ca sa nu intre nimeni cu vreun cutit”,spunea Marin Sorescu. Totusi, uneori cred ca tocmai gratarul, paza, fortareata, protectia face sufletul sa devina vulnerabil. Si tot uneori cred ca acesta este rolul pe care ti l-ai ales sa il joci: sa ramai deschis pentru a respira viata. Iar in momentele cele mai intunecate, sa alegi sa te deschizi precum floarea care isi descopera petala cu petala o data cu venirea noptii…pentru ca ziua sa poti straluci din nou.
Stiu…imi este greu sa te inteleg…mai ales ca tu alegi uneori sa folosesti un limbaj pe care nu il pot pricepe. Imi arati cersetorul pentru a defini compasiunea, imi arati un prieten ranit pentru a gasi detasarea, imi arati luna pentru a patrunde misterul, imi arati cartea pentru a cauta intelegerea…si eu tot caut si caut, crezand ca poate am surprins lectia pe care doreai sa mi-o oferi.
Cateodata, te simt cum vibrezi. Si faci asta in special in prezenta altor suflete. Poate ca voi vorbiti altfel intre voi decat o facem noi, oamenii. Poate ca voi gasiti mai multa rabdare si alegeti sa va soptiti, in loc sa strigati unele la celelalte…sau poate ca acestea sunt doar mituri, iar voi nu sunteti decat oglinzile noastre cele mai fidele.
Cert este ca nu pot vorbi cu certitudine atunci cand ma gandesc la tine. Si asta ma linisteste putin…imi da o inexplicabila stare de bine. Ma asigura cumva ca tu stii ce ai de facut. Te rog un singur lucru: invata-ma sa raman aproape de tine…
(Sursa -damaideparte.ro)
marți, 5 martie 2013
luni, 4 martie 2013
duminică, 3 martie 2013
sâmbătă, 2 martie 2013
joi, 28 februarie 2013
Va doresc o primavara minunata!
Şi fără urmă se strecor toate;
Dar să te stingă nimic nu poate
Dintr-al meu suflet de tine plin.
Lamartine - Suvenirul
miercuri, 27 februarie 2013
duminică, 24 februarie 2013
Omul bun...
Sunt plămădiţi din iubirea a două suflete gemene
şi din dragostea lui Dumnezeu pentru noi.
Bunătatea unui om se simte în vorbe,gesturi, tăceri.
Se simte in felul în care te salută
spunându-ţi bună dimineaţa precum
clinchetul unui clopoţel
sau bună seara ca şi cum ţi-ar mângaia sufletul.
Mereu zâmbeşte iar zâmbetul lui e precum
deschiderea unui boboc...de floare.
Îmbrăţişându-ne o face ca şi cum ar cuprinde
Dumnzeu pământul
cu braţele sale.
Omul bun îţi face ziua bună de dimineaţă
şi este când îl întâlneşti ca o ploaie de vară
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ să ne ridice
când suntem îngenuncheaţi
de griji,boli,disperare;
Face toate acestea
in locul lui Dumnezeu! "
Angelina Nadejde
Scrisoare adresata Presedintelui Romaniei, Domnului Traian Basescu
Domnule Presedinte,
Copil fiind, am avut doi parinti minunati.Un tata intelept, care m-a iubit din tot sufletul pana-n ultima lui clipa pe acest Pamant. Si o mama, cum doresc tuturor copiilor din lume. Fericirea anilor de langa parintii mei mi-au dat si imi dau putere, acum, sa trec prin acesti ani grei, nu doar pentru mine ci pentru intregul popor roman. Caci sunt ani grei, ce ne impovareaza, ne fac sa ne simtim cu mult mai batrani si neputinciosi decat varsta biologica.In adancul sufletului meu, eu cred ca si d-voastra simtiti la fel.
Tatal meu, m-a invatat sa-l consider pe Presedintele Romaniei, un al doilea tata al meu. Sa-l iubesc si sa-l respect , cum l-am iubit si respectat si pe el.Nu stiu de ce, dar pana la d-voastra nu am putut. Insa cu d-voastra am simtit o schimbare, si incet incet am ajuns sa va iubesc , sa va respect si sa cred ca sunteti ca un tata pentru noi, romanii. Urmarindu-va indeaproape in munca D-voastra, atat cat mi-au permis limitele, intr-o zi am vazut o fotografie, in care imbratisati un roman deosebit.Pe Dan Badea.
Toata lumea stie cine este Dan Badea.Un om corect, cinstit, cu o familie frumoasa,care si-a dedicat viata Adevarului. Un om, care nu stiu daca crede in Dumnezeu, dar stiu, din tot ce-am citit , din scrierile sale de pe blogul lui, ca a crezut in D-voastra. Ca v-a sustinut, cand toti v-au intors spatele. Nu vreau sa va cer nimic pentru mine.Pentru ca eu cred in Dumnezeu.Si stiu ca tot ce-am primit in viata asta, si bune si rele , mi-au venit de la Tatal meu ceresc. Dar, vreau sa va rog , pentru Dan Badea. Iesiti din fotografie si fiti real. Aratati-i acum, cand este victima angajatorului de la Curentul, ca existati. Si ca iubiti si puteti face ceea ce sustineti ca faceti: Dreptate.Nu e posibil ca angajatorii sa dispuna dupa bunul lor plac, de angajati. Nu e cinstit ca Google, sa stearga un blog. E munca unui roman acolo, care nu scria versuri de dragoste pe blog.Ci arata romanilor Adevaruri! Daca simtiti cum simt eu, cred ca va doare sufletul.Si daca nu puteti lua atitudine, inseamna ca va faceti griji pentru nepotul pe care sunt convinsa ca-l asteptati din toata inima. Ce le rezerva viitorul copiilor nostri? Dar nepotilor nostri? Luptati Domnule Presedinte si convingeti-ma ca sunteti tatal nostru, al acestui popor deosebit din toate timpurile.Ajutati-l pe Dan Badea sa creada in continuare in Adevar. Ajutati-l sa nu-si simta inima pustiita Dumineca. Ci plina de iubire si incredere asa cum ne-o simteam cu totii cand eram copii si aveam un Tata.
Va doresc o dumineca linistita si frumoasa langa cei dragi.Si nu uitati ca si noi, facem parte din fiinta D-voastra.Prin respectul, increderea si iubirea ce v-o purtam.
Cu respect,
Ing. Camelia Ciobanu
sâmbătă, 23 februarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)