Omul este iubire iar daca are loc cu adevarat o
mare iubire intre doua suflete aceasta nu moare niciodata ci se
transforma in sfintenie cea mai superioara treapta pe care noi o putem
discerne a iubirii. Sorin Cerin
"Ai suportat atâtea umilințe Genunchii i-ai zdrelit în rugăciuni, Lasând în urmă visuri, năzuințe… Nu mai credeai în basme, în minuni. Te-ntreb de ce-ai lăsat atâta vreme Apusul să se scalde-n ochii tăi, Hrănind frânturi de dragoste-n poeme Crezând în vorba oamenilor răi. La balul vieții tale fii regină Nu-ți pleca fruntea-n fața unui zeu, Ce nu te recunoaște drept stăpână Pentru că sufletul îi e ateu. Să nu cerșești iubirea niciodată, Tu ești iubirea, minunată zeie, Iubește-l pe acela ce-ți arată Că tu ești totul pentru el, femeie! Să nu privești în urma ta vreodată, Să lași regretele cu-i ți-a promis, Că-i ești regină pentru viața toată Și-apoi ți-aruncă lanțuri peste vis. Încătușată n-ai să poți să zbori, De-aceea, nu-l lăsa să-ți pună zeghe, Iubirea zboară dincolo de nori Și Însuși Dumnezeu îți stă de veghe La căpătâi în nopțile când plângi Și-n zilele în care ești senină, În suflet bucuriile să-ți strângi, La balul vieții tale, fii regină!" Lili Trif
"O! Dǎ-mi ceva sǎ-ți semene, Sǎ-ți fie ție asemene Și nu te voi mai tulbura… Plec ca sǎ poți și tu pleca. Nu mai ȋntârziu fǎrǎ rost Ȋntre ce e și ce-ar fi fost, Ȋntre ce nu e și ce-ar fi Dac-am rǎmâne tot aci… Uite! Fǎgǎduiesc solemn Dacǎ-mi vei da ceva, un semn, Un medalion, sǎ-l port pe piept, Atuncea nu te mai aștept, Nu mai veghez morminte vii, Ci ies pe marile câmpii Și schimb aceste veșnicii Cu-adevǎratele vecii… Cu veșniciile de-o zi…" Radu Stanca
Si-ncontinuare, desi anii trec, mi-e dor de fericirea diminetii de 8 martie cand am primit un trandafir virtual...iar ceva mai tarziu trei trandafiri reali...!
Lasă-ţi lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ţi-ai da viaţa toată, Nime-n lume nu ne ştie.
Vin' cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezeşte Glasul vechilor păduri.
Printre crengi scânteie stele, Farmec dând cărării strâmte, Şi afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte.
Părul tău ţi se desprinde Şi frumos ţi se mai şede, Nu zi ba de te-oi cuprinde, Nime-n lume nu ne vede.
Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atâta drag, Pe când iese dulcea lună Dintr-o rarişte de fag.
Îi răspunde codrul verde Fermecat şi dureros, Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos.
Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu vrei şi mai te laşi, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip de înger drăgălaş.
Iată lacul. Luna plină, Poleindu-l, îl străbate; El, aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate.
Tremurând cu unde-n spume, Între trestie le farmă Şi visând o-ntreagă lume Tot nu poate să adoarmă.
De-al tău chip el se pătrunde, Ca oglinda îl alege - Ce priveşti zâmbind în unde? Eşti frumoasă, se-nţelege.
Înălţimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri.
E-un miros de tei în crânguri, Dulce-i umbra de răchiţi Şi suntem atât de singuri Şi atât de fericiţi!
Numai luna printre ceaţă Varsă apelor văpaie, Şi te află strânsă-n braţe, Dulce dragoste bălaie.
IARTA-MA! TE IERT! TE IUBESC! MULTUMESC! FII BINECUVANTAT! Orice –ai fi si orice-ai face, INIMA SA-TI FIE-N PACE. Orisice te-ar supara, IARTA, Ca sa poti ZBURA.
"Nu minunea este cea care da nastere credintei in sufletul omului, ci credinta da nastere minunii". F. M. Dostoievski
Maine, daca mamica mea ar fi trait, ar fi implinit 80 de ani.Imi este nespus de dor de ea.Si nu-i pot spune. Va spun voua si bunului Dumnezeu.Dumnezeu s-o odihneasca in pace.!
Cum te iubesc? Să rândui, de se poate. Mi-e cer şi hău iubirea pentru tine, Cum numai sufletul spre culmi divine De Har şi Fire mi-ar putea răzbate. Eu te iubesc cu tot ce simt, cu toate Ce zi şi noapte cer să se aline; C-un cuget liber, năzuind spre Bine, Şi nu folos cătând, ci puritate;
Cu patima durerii dinainte, Cu crezul din pruncie, de departe, Cu dorul ce-am pierdut de cele sfinte,
Cu cât o fi suflarea să mă poarte... Şi, de-o vrea Domnul, încă mai fierbinte Iubire am să-ţi dărui după moarte.
Indemnul de a-ti scrie este dorinta de a te simti aproape. Desigur, stiu cat imi esti de aproape.
Ma intreb de ce iti redactez aceasta scrisoare in loc sa-ti vorbesc pur si simplu. Poate pentru ca de obicei facem acest lucru cu cei pe care ii simtim departe. Sau poate pentru ca am certitudinea ca oficiul postal al sufletelor va avea grija ca scrisoarea mea sa ajunga exact unde trebuie de data asta.
Desi esti nenumit, te identific cu atatea stari si cu atatia oameni…Uneori am impresia ca ai mimica celor de care ma indragostesc sau glasul cuvintelor care imi sunt cele mai dragi, iar alteori te regasesc rastignit printre cele mai dure gesturi si sfasaieli, printre privirile sub care te framanti si printre furia pe care nu o poti stapani.
Nu stiu exact ce ti-ai propus si ce alegi sa porti cu tine, dragul meu suflet, insa uneori simt cum te eliberezi si cum poti gasi puterea de a o lua inca o data de la inceput…pentru a zecea oara…pentru a suta oara…Oricat de obosit ai fi, te porti de parca aceasta este singurul lucru pe care il poti face: sa o iei de la inceput, sa gasesti increderea de a spera si credinta de a accepta raspunsurile pe care le primesti.
Dar ce simti atunci cand nu esti ascultat? Cand in ciuda dorintelor si nevoilor tale, eu ma port ca un copil care uita sa-si invete lectiile, care prefera sa alerge cu sireturile desfacute desi are certitudinea ca va cadea, care desi i se repeta sa nu se joace cu focul, acesta este singurul element in care s-ar pierde de bunavoie?
,Ar trebui sa existe un gratar la intrarea in fiecare suflet…ca sa nu intre nimeni cu vreun cutit”,spunea Marin Sorescu. Totusi, uneori cred ca tocmai gratarul, paza, fortareata, protectia face sufletul sa devina vulnerabil. Si tot uneori cred ca acesta este rolul pe care ti l-ai ales sa il joci: sa ramai deschis pentru a respira viata. Iar in momentele cele mai intunecate, sa alegi sa te deschizi precum floarea care isi descopera petala cu petala o data cu venirea noptii…pentru ca ziua sa poti straluci din nou.
Stiu…imi este greu sa te inteleg…mai ales ca tu alegi uneori sa folosesti un limbaj pe care nu il pot pricepe. Imi arati cersetorul pentru a defini compasiunea, imi arati un prieten ranit pentru a gasi detasarea, imi arati luna pentru a patrunde misterul, imi arati cartea pentru a cauta intelegerea…si eu tot caut si caut, crezand ca poate am surprins lectia pe care doreai sa mi-o oferi.
Cateodata, te simt cum vibrezi. Si faci asta in special in prezenta altor suflete. Poate ca voi vorbiti altfel intre voi decat o facem noi, oamenii. Poate ca voi gasiti mai multa rabdare si alegeti sa va soptiti, in loc sa strigati unele la celelalte…sau poate ca acestea sunt doar mituri, iar voi nu sunteti decat oglinzile noastre cele mai fidele.
Cert este ca nu pot vorbi cu certitudine atunci cand ma gandesc la tine. Si asta ma linisteste putin…imi da o inexplicabila stare de bine. Ma asigura cumva ca tu stii ce ai de facut. Te rog un singur lucru: invata-ma sa raman aproape de tine…
,,Îţi mai aduci aminte ziua când ai luat soarele şi mi l-ai pus în suflet?" Lucian Blaga
"Niciodată nu ti se da o dorinţa fără să ti se
dea, deasemenea si puterea să o transformi în realitate. Va trebui
totuşi să munceşti ca să reuşeşti asta." (Richard Bach)
"Lumea este impartita in doua parti,dintre care una este vizibila si cealalta invizibila.Partea vizibila nu este altceva decat reflectarea invizibilului."~Zohar~
"Te iubesc fara sa stiu cum, sau de cand, sau de unde.Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mandrie.Te iubesc pentru ca nu stiu alta cale."
"Cred că oamenii buni se nasc buni-nu devin; Sunt plămădiţi din iubirea a două suflete gemene şi din dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Bunătatea unui om se simte în vorbe,gesturi, tăceri. Se simte in felul în care te salută spunându-ţi bună dimineaţa precum clinchetul unui clopoţel sau bună seara ca şi cum ţi-ar mângaia sufletul. Mereu zâmbeşte iar zâmbetul lui e precum deschiderea unui boboc...de floare. Îmbrăţişându-ne o face ca şi cum ar cuprinde Dumnzeu pământul cu braţele sale. Omul bun îţi face ziua bună de dimineaţă şi este când îl întâlneşti ca o ploaie de vară peste pământul ars. Este trimis pe pământ să ne ridice când suntem îngenuncheaţi de griji,boli,disperare; Face toate acestea in locul lui Dumnezeu! " Angelina Nadejde
in sfanta zi
de Dumineca, la aceasta ora toti cei ce-l iubesc pe bunul Dumnezeu, sunt
in casa lui, in biserica. In general acolo sunt si eu.Azi insa, l-am rugat
pe bunul Dumnezeu sa fie langa mine, acum, aici si sa ma jute sa va
transmit un gand ce ma framanta de ceva timp. Copil fiind,
am avut doi parinti minunati.Un tata intelept, care m-a iubit din tot
sufletul pana-n ultima lui clipa pe acest Pamant. Si o mama, cum doresc
tuturor copiilor din lume. Fericirea anilor de langa parintii mei mi-au
dat si imi dau putere, acum, sa trec prin acesti ani grei, nu doar
pentru mine ci pentru intregul popor roman. Caci sunt ani grei, ce ne
impovareaza, ne fac sa ne simtim cu mult mai batrani si neputinciosi decat
varsta biologica.In adancul sufletului meu, eu cred ca si d-voastra
simtiti la fel. Tatal meu, m-a invatat sa-l consider pe Presedintele
Romaniei, un al doilea tata al meu. Sa-l iubesc si sa-l respect , cum l-am
iubit si respectat si pe el.Nu stiu de ce, dar pana la d-voastra nu am
putut. Insa cu d-voastra am simtit o schimbare, si incet incet am ajuns sa va
iubesc , sa va respect si sa cred ca sunteti ca un tata pentru noi,
romanii. Urmarindu-va indeaproape in munca D-voastra, atat cat mi-au
permis limitele, intr-o zi am vazut o fotografie, in care imbratisati un
roman deosebit.Pe Dan Badea. Toata lumea stie cine este Dan Badea.Un om corect,
cinstit, cu o familie frumoasa,care si-a dedicat viata Adevarului. Un om, care
nu stiu daca crede in Dumnezeu, dar stiu, din tot ce-am citit , din
scrierile sale de pe blogul lui, ca a crezut in D-voastra. Ca v-a
sustinut, cand toti v-au intors spatele. Nu vreau sa va cer nimic pentru
mine.Pentru ca eu cred in Dumnezeu.Si stiu ca tot ce-am primit in
viata asta, si bune si rele , mi-au venit de la Tatal meu ceresc. Dar,
vreau sa va rog , pentru Dan Badea. Iesiti din fotografie si fiti real.
Aratati-i acum, cand este victima angajatorului de la Curentul, ca
existati. Si ca iubiti si puteti face ceea ce sustineti ca faceti:
Dreptate.Nu e posibil ca angajatorii sa dispuna dupa bunul lor plac, de
angajati. Nu e cinstit ca Google, sa stearga un blog. E munca unui roman
acolo, care nu scria versuri de dragoste pe blog.Ci arata romanilor Adevaruri!
Daca simtiti cum simt eu, cred ca va doare sufletul.Si daca nu puteti lua
atitudine, inseamna ca va faceti griji pentru nepotul pe care sunt
convinsa ca-l asteptati din toata inima. Ce le rezerva viitorul copiilor
nostri? Dar nepotilor nostri? Luptati Domnule Presedinte si convingeti-ma
ca sunteti tatal nostru, al acestui
popor deosebit din toate timpurile.Ajutati-l pe Dan Badea sa creada in
continuare in Adevar. Ajutati-l sa nu-si simta inima pustiita Dumineca. Ci
plina de iubire si incredere asa cum ne-o simteam cu totii cand eram copii
si aveam un Tata. Va doresc o
dumineca linistita si frumoasa langa cei dragi.Si nu uitati ca si noi,
facem parte din fiinta D-voastra.Prin respectul, increderea si iubirea ce
v-o purtam.
Cu respect, Ing. Camelia
Ciobanu
sâmbătă, 23 februarie 2013
"When you feel that everything around you is crumbling, your life has no sense, there is only one way: out of my mind and go in the soul. There you will find everything you need and, above all, love you and everything you surrounding the. It is one that makes you vibrate, which makes you feel alive. And for that you just need a moment of silence! "
“Cand simti ca totul in jurul tau se prabuseste, ca viata ta nu mai are nici un rost, exista o singura cale: iesi din minte si du-te in suflet. Acolo vei regasi tot ceea ce ai nevoie şi, mai presus de orice, dragostea pentru TINE si pentru tot ceea ce te incojoara. Ea este singura care te face sa vibrezi, care te face sa simti ca traiesti. Iar pentru asta iti trebuie doar o clipa de LINISTE!”
SE MAI POATE FACE CEVA PENTRU RECUPERAREA CONŢINUTULUI DE PE BLOGUL LUI DAN BADEA; ŞTERS DE BLOGGER?
Pentru că Dan Badea şi-a reactivat postările retrase de pe site de Blogger, divizia de blogging a Google a eliminat Blogul lui Dan Badea.
Blogger retrăsese de pe blogul de investigaţii al lui Dan Badea multe postări, care fuseseră reclamate de către fostul angajator al jurnalistului, Curentul, pentru o aşa-zisă încălcare a drepturilor de autor.
Războiul dintre Badea şi Curentul a început făţiş în luna octombrie, când publisherul Dramiral a refuzat să-i mai plătească suma de bani din contractul de redactor şef-adjunct al jurnalistului.
Din octombrie începând, Dan Badea a început să dezvăluie ceea ce se întâmplă în redacţia acestei publicaţii, aducând soţilor Mirela şi Mihai Iacob, care conduc Dramiral, acuzaţii foarte grave, cu iz penal.
În aceste acuze, Dan a folosit ca argumente unele texte apărute în Curentul, reproducându-le parţial sau complet. Soţii Iacob l-au reclamat la Blogger. Dan Badea mi-a povestit că Blogger a retras în ciorne postările de pe domeniul badeadan.blogspot.com, care acum nu mai poate fi accesat.
Badea spune că a contactat Google România, care ieri i-a dat asigurări că poate să posteze din nou pe site articolele retrase anterior. Jurnalistul a re-postat ciornele. Blogger a şters blogul.
Iertarea
Dincolo de orice luptă, Dincolo de a spera, Fiecare OM, în sine, Are frumuseţea sa. Îns-această frumuseţe Timpu-o poate nimici Dacă-n lupte se va pierde Darul vieţii de-a iubi.
Mai ramâne doar o torţă Spre a regăsi cărarea, Să accepte fiecare Dincolo de el, iertarea…
Libertatea sufletească Are rădăcini divine, Căci atunci când ierţi pe altul Tu de fapt te ierţi pe tine.
Ura-i doar o slăbiciune Care duce la durere... Însă OMUL care iartă Are-n suflet o putere.
Daca nu ai fost niciodata cutremurat pana in adancul sufletului de o floare deschisa, poate ca sufletul tau nu va cunoaste nicicand inflorirea...
"Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un zbor de aripi spre scurta veșnicie, Precum un înger de lumină ce în beznă-și spune Eternul crez de-o clipă oprită-n locu-i pe vecie...
Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un rai în flăcări de iad, mistuitoare, Precum o șoaptă ce-și ucide-n rugăciune Eterna-i tânguire de o clipă trecătoare...
Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un val de spumă în a mării spumă, Precum un anotimp ce-n veșnica genune Eterna-i clipă de o clipă și-o consumă...
Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un vis albastru în zbucium de coșmar, Precum un cristalin fior pe-ale iubirii strune Eternu-i dor de veșnicie durând o clipă doar...
Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum o oază vie într-un deșert de moarte, Precum o stea ce-abia se naște și apune... Tu ești minunea mea! O clipă ne desparte..."
De nu erai al meu- În fiecare zi mi-e dor de tine De glasul tau, de chipul ingeresc Si chiar de ai fi veşnic lângă mine, Eu nu m-aş sătura să te privesc. De nu erai al meu te inventam, Sau te visam in fiecare noapte Şi pân’ la ziua chipul ţi-l pictam Să-l am cu mine când vei fi departe. Şi dacă nici aşa nu te aveam, Te căutam în altă galaxie; Un inger trimiteam- ca sa te am Sa te-aducă si să-mi fie bine! Angelina Nadejde