SPERANTA

Sensibilitate ,afectivitate ...si multa iubire au barbatii...

Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oameni…

Dacă pentru o clipă,
Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă,
probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc,
însă, în mod categoric, aş gândi tot ceea ce zic.

Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.

Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut
în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină.

Aş merge când ceilaţi se opresc,
m-aş trezi, când ceilalţi dorm,
aş asculta, când ceilalţi vorbesc
şi cât m-aş bucura de o mica îngheţată !

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă,
m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare,
lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu, dacă aş avea o bucăţică de viaţă…
N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat ,spunându-le că sunt favoriţii mei
şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.

Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală ,
crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc,
neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!

Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur.

Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea.

Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oameni…
Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui,
însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.

Am învătat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ,
pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci
când ar trebui să-l ajute să se ridice.

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândesti.

Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind,
te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău.

Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă,
ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe.

Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta,
aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta
o dată şi încă o dată până la infinit…

Dacă aş ştii că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, ţi-aş spune “te iubesc”.
Nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă, de fiecare dată ,
altă oportunitate pentru a face lucrurile bine…,

…dar dacă cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne,
mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita!

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân.
Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti.

De aceea, nu mai aştepta, fă azi tot ce poţi, deoarece,
dacă ziua de mâine nu va mai veni …,

în mod sigur vei regreta că nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut …
şi că ai fost prea ocupat pentru a le îndeplini
… o ultimă dorinţă.

Să-i ţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine;
spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei,

iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui:
“îmi pare rău”,
“iartă-mă”,
“te rog”
şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.

Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima.

Arată-le prietenilor tăi, cât de importanţi sunt pentru tine.”

Şi toate astea, AZI, pentru că mâine poate fi prea târziu…
.
Gabriel Garcia Marquez s-a restras din viaţa publică din motive de sănătate.
Când boala s-a agravat, el a trimis această scrisoare prietenilor, cititorilor şi admiratorilor lui.
de Gabriel Garcia Marquez

Si te astept...

"Inchid ochii si te privesc. Ti-e chipul icoana incrustanta-n fiecare ungher al sufletului meu si zambetul tau, pe care-l simt mangaindu-ma cand pleoapele-mi zac, lasand lumina intunericului, imi umple de razvratire pustietatea. Raze de seninatate pornesc din ochii tai, provocand liniste si neliniste, si acceptare si ne-resemnare. M-agat de zambetul tau si de privirea ta mi-atarn speranta ce-ncolteste intr-o clipa pe o margine de suflet. Si te astept.

Inchid ochii si te ascult. Vocea ta imi imbraca chipul in straie de sarbatoare, imi pune in priviri straluciri de diamante, pe buze-mi deseneaza un zambet de-nceput de lume. Speranta-ncoltita in suflet inmugureste, hranita cu stropii de frumos pe care-i picura-n mine glasul tau. Adiere de emotie imi strabate inima inconjurand-o cu-n fior de traire ce infrange in mine toata armura de ne-simtire ce mi-e scut. Invinsa stau inainte ta, si totusi, biruitoare. Si te astept.

Cu fereastra sufletului mereu larg deschisa.

Stii, mi-amintesc, imi ziceai ca, uneori, te indepartezi de oameni tocmai pentru a te apropia. Ca departarea nu se masoara in timp si spatiu ci-n clipele pe care reusesti sa le traiesti in partasie cu cei dragi – expresii ale bucuriei, si-n clipele ce te despart de oameni dragi – expresii ale tristetii. Ca acolo unde e iubire, timpul si distanta nu-si vor intinde nicicand, victorios, tentaculele. Pentru ca sentimentele infrang timpul.

Dar stiii? Uneori e posibil sa te indepartezi atat de mult, sa-ti lasi privirile furate de atat de multe alte privelisti, sa-ti lasi sufletul invaluit de atat de multe alte trairi incat, oricat te-ai zbate, sa nu mai poti gasi drumul spre inapoi. Spre locul acela in care ai lasat ceva asteptandu-te.

E posibil, alteori, sa ratacesti atat de mult prin alte zari incat, la intoarcere, usa sufletului sa nu mai fie deschisa. Prea multa tristete sa fi ridicat zid greu inaintea ei. De netrecut.

Dar, chiar daca nu mai stii care e cararea potrivita si ratacirea te intarzie, chiar daca s-au pierdut pe drum urmele sentimentelor ce le-ai vrut pastrate, chiar daca prea multa amaraciune nu mai lasa sa se vada diamantul sufletului si totul pare obstacol de netrecut, tu bate. Bate la usa sufletului ce l-ai lasat asteptandu-te si increderea si speranta vor navali eliberand simtirea incatusata-n amorteala. Si-n mana ta sufletul se va lasa (iar!) modelat si tu, mester priceput, diamantul sufletului vei slefui si suflare de viata vei pune in el. Zburdand a fericire in jurul tau ti se va darui si-ti vei simti inima inflorind a multumire.

Multumirea maestrului ce-si vede opera implinita."