Si visului i-a fost dor de imaginea ta. Mi te-a adus din nou asta noapte. Un om complet schimbat...in bine de data aceasta, Fii fericit chip de inger si Dumnezeu sa-ti ocroteasca pasii si sufletul!
Eu imi mai amintesc...faceam cu stangacie o cafea in minuscula mea bucatarie, tu erai in spatele meu, priveai cartile mele, iar eu am spus rusinata: "sunt vechi!". Tu ai raspuns cu intelepciune: " nu exista carti vechi!"...Vezi? Eu imi amintesc. Dar tu, iti mai amintesti? :)
"Printre flori te-am căutat…zile intregi si nopți la rând, cu lună. Poate ca nu e aceeași lună care ți-a deschis ușa sufletului meu din moment ce acum nu mi te află. Te-am căutat și printre stele dar nici ele nu mi te-au știut. Am încercat să zbor și să te găsesc cu ochii mei. Am trecut de mări, de munți, de nori…am parcurs cu sufletul plin de tine, hotar după hotar. Am zburat cu speranța pe aripi si cu zâmbetul pe buze. Am căzut de mii de ori în codri verzi de alte suflete, crezând că te-ai ascuns sub frunze de toamnă caldă. M-am ridicat și te-am căutat iar. Am trecut prin furtuni de nisip si rafale de vânt crunt. Am zburat cu aripile rănite de dor cumplit… Te-am căutat și în ploile morocănoase de noiembrie. Și-n fiecare zi. N-am ratat niciun răsărit și niciun apus de soare. Te-am căutat printre suflete calde ce pășeau pe asfalt rece si umed. Te-am căutat în fiecare el. În ochi de întuneric. În râsete de bărbat. În fiecare privire și-n fiecare zâmbet… Nu te-am găsit. Unde ești…iubirea mea ?"
Hai, Moarte, să bem o cafea Ţi-o fac cu caimac, aromată Mai leapădă-ţi coasa cea grea Şi mantia asta ciudată. Te rog să iei loc în fotoliu Nu mă supără dacă fumezi După cine eşti, Moarte, în doliu? De ce tot suspini şi oftezi? E foarte fierbinte cafeaua Nu te grăbi, că te frigi Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua Dacă eu am să mor, ce cîştigi? Ai venit să mă iei în persoană Prea mare onoare îmi faci Din toată specia asta umană Numai pe mine mă placi? Hai să-ţi ghicesc în cafea E bine să ştii ce te-aşteaptă O cumpănă grea vei avea Dar tu te descurci, eşti deşteaptă. Eşti tot timpul în criză de bani Aici, te asemeni cu mine De ce să fim noi duşmani? Eu te-nţeleg cel mai bine. Lumea te aplaudă de departe În zvon de corridă, olé! Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte Să văd: după tine ce e? Acum eşti captivă la mine Am vrut să-ţi arăt, draga mea Că nu-mi este frică de tine: Ţi-am pus şoricioaică-n cafea. Corneliu Vadim Tudor