luni, 31 ianuarie 2011
Calea....
Pe calea înfrânării şi răbdării
Cu evlavie şi smerenie
Ajungi
La treapta
Iertătoare şi generoasă
A iubirii
Oţel şi totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voinţa Domnească.
Am cunoscut suferinţa fizică
Şi din lăcaşul armoniei mi-am zis:
Am s-o fac să dispară
Prin cunoaştere
Am să ştiu mai întâi cum ia naştere
Cum creşte
Cum se extinde
Şi cuprinde
Încet sau cu brutalitate
Măruntaiele toate.
Mai târziu am descoperit
Suferinţa sufletului
Şi mi-am şoptit:
Iată! Cunoaşterea este limitată
Şi această apăsare
Suferinţa
Nu o vezi izbăvită
Decât prin poruncă
Descântată
Rostiră incantatoriu
Ca la graniţa cu purgatoriul
Alungată cu o mantră
De golire, de curăţire
A locului îndurerat
Vremelnic ocupat
de ceva ce se mlădie
prin oase
prin structurile nervoase
din cap spre călcâi
mai întâi
apoi
spre braţe îţi dă ocol
te încrucişează şi te face
cruce de ace.
Doar
Prin credinţă şi cunoaştere
Pe calea înfrânării şirăbdării
Cu evlavie şi smerenie
Ajungi la treapta
Iertătoare şi generoasă
A iubirii
Oţel şi totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voinţa dumnezeiască.
(Elena Armenescu)
Iarta-ma Doamne...
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut implini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit
sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta,
Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine,
Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,
te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles! !
-pentru lumina pe care am constientizat-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale Divine! Rugaciune care se presupune ca este scrisa de Parintele Argatu
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,
te rog, Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!"
Citatul zilei 31.01.2011
Iluzie este că dragostea se întâlneşte, când ea se învaţă. Se înşală cel ce pribegeşte prin viaţă, pentru a se lăsa cucerit. El află, prin scurte înflăcărări, gustul furtunilor din inimă şi visează să întâlnească marea pasiune ale cărei flăcări să-l cuprindă pentru vecie.
Antoine de Saint-Exupery
Ploi de stele
Taie cerul,
Si misterul
Duc cu ele.
Mii de gânduri,
Stele clare,
Navalind din departare,
Pier în rânduri.
Vieti ce nu vor sa revie
Lumineaz' o biata clipa,
Trec pe-a clipelor aripa
Pe vecie.
(Nicolae Iorga)
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Imi e dor de tine
Ar fi ciudat sa imi fie dor de tine acum. Insa imi e dor de ceva si nu stiu de ce poate de o privire, de un sentiment, de cineva si vreau sa nu-mi mai lipseasca atat de mult.
Cred ca momentul e de vina sunt prea melancolica, sau poate ca stiu ce imi lipseste, de ce imi e dor si nu vreau sa accept realitatea. Imi e dor de sarutul tau, de zambetul tau, de ochii tai, de privirea ta. Imi e dor de imbratisarea ta si nu vreau sa imi mai fie dor de tine dar nu pot face nimic. Ca desi sunt langa tine, tu nu ma vezi, nu ma simti, nu ma auzi. Iar indiferenta ma reneste tot mai mult iar lucru acesta ma indeparteaza cu fiecare zi ce trece tot mai mult de ochii tai. Tu nu vezi cat sufar atunci cand tu esti trist si cat sunt de fericita atunci cand zambesti.
Nimeni nu intelege iubirea mea pentru tine, nici eu nu o mai inteleg si poate ca nu voi intelege de ce te iubesc atat de mult cand nici nu exist pentru tine, cand nici nu te cunosc. Si totusi te iubesc cand nici nu iti stiu privirea, vocea, zambetul, chipul, cand nici nu te-am intalnit in realitate ci doar in vise.
Imi e frig si nu are cine sa ma incalzeasca, tremur de dor si stiu ca asa va fi mereu. Doar eu si cu singuratatea mea vom merge de mana si vom incerca sa ne incalzim singure…ca de fiecare data te astept aici si te voi astepta o intreaga viata daca e nevoie….numai sa vii!
Daca maine n-as mai fi...
eu alergam prin întuneric să ajung la ea.
Era motivul pentru care mă trezeam,
şi o priveam, o adoram, o cuprindeam, o respiram...
pentru c-o iubeam, şi ea mă iubea,
şi-n seara asta o pierdeam, pentru totdeauna.
Ajuns la ea, ştiind ce va urma
zâmbindu-i trist, tremurând i-am spus aşa:
Au fost cei mai frumoşi ani din toată viaţa mea
şi nu o să mă supăr, orice s-ar întâmpla;
nu îţi port pică, să vreau şi n-aş putea
nu o să te uit - tu, nu mă uita!
Timpul pierdut, banii cheltuiţi - a meritat!
Dragoste, dorinţă, dor - a meritat!
Nu regret nici un moment întâmplat
în visul frumos care s-a terminat!
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
Am tras adânc în piept aerul de-afară,
şi-am luat-o în braţe pentru ultima oară;
mirosind părul ei, părul ei frumos
o ţineam strâns, dar simţeam că mă duc în jos.
Nu găseam cuvinte, oricum nu aveau rost
mureau la mine-n braţe şi ea, şi tot ce-a fost.
În momentu'-n care s-a desprins de pieptul meu...
A luat o parte din mine - Doamne, de ce eu?!
Ne ţineam de mâini, şi ea plângea;
priveam în ochii ei frumoşi de fată rea;
eram doar un copil care nu înţelegea
şi tremuram, cum n-am tremurat în viaţa mea.
Am pus un pas în spate, şi încă unul,
strângând din dinţi, încleştând pumnul;
m-am întors, şi i-a căzut mâna din a mea -
a renunţat la mine, am renunţat la ea...
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri,
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri,
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
Oare....
Cand eram noi doi
Chiar daca stiu ca ai uitat de noi
Ai uitat de noi
Ce trist e totul fara tine
Cand nu esti aici
In gandul meu amintiri ma fac sa zbier,ma fac sa sper
Mai am o singura intrebare
Oare tu sti cum doare ?
Doare cand te privesc mereu
Oare esti tu sau mi se pare
Oriunde vad chipul tau
Te-am asteptat atatea nopti
Sufletul mi-e gol
Poate nu vrei sau nu mai poti
Sa te intorci acum
Ridic privirea catre cer
Mai am un singur gand
Sa te astept si inca sper
Ca te intorci curand
Mai am o singura intrebare
Oare tu sti cum doare ?
Doare cand te privesc mereu
Oare esti tu sau mi se pare
Oriunde vad chïpul tau
vineri, 28 ianuarie 2011
Adesea...
Când vântul parca te desmiarda
Si când a lunii alba para
Pe geamuri vine sa se piarda;
Când nu-i un glas în lumea'ntreaga
Decât o frunza ce se pleaca,
Ori un liliac cu-aripa bleaga
Ce prin frunzis vine sa treaca,
T;i se trezeste-o amintire,
Un chip uitat de multa vreme,
Ce blând si trist ca prin soptire
În lumea-i cata sa te cheme.
Un glas ce l-ai iubit odata
Pare ca-ti spune la ureche
O vorba de demult uitata
Si care-ti pare-asa de veche …
Te'ntorci atunci cu ani'n urma,
Te faci iar om din alte dati,
Timpul trecut întreg se curma
Si cum erai atunci, te-arati.
În orice stea, ce trece-a lene,
Vezi ochi ce'n lacrimi i-ai lasat,
Vântul ce tremura'n poiene
Îti pare glasul cel uitat.
Si când, trezit, îti vii în minte,
Te miri obrajii cum sunt uzi
Si cum în jurul tau cuvinte
De dor, ca'n vis, le mai auzi.
(Nicolae Iorga)
Citatul zilei 28.01.2011
Philip Adams
joi, 27 ianuarie 2011
Ci de-am fi singuri...
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
T;i-as spune asa de multe...
Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.
Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;
Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?
T;i-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.
Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n’oiu fi pricina.
(Nicolae Iorga)
marți, 25 ianuarie 2011
Un vis...o amagire...totusi un prea frumos vis!
Dar destinului...despartirile!
Nu am ce sa-ti mai cer, dupa cat te-ai schimbat.
Sub alt colt de cer, alte clopote bat.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?
Cum sa-ti spun: te iubesc?!
Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...
Nu am ce sa mai faci, prea departe te-ai dus
Si-mi vine sa tac, dupa ce ai apus.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?
Cum sa-ti spun: te iubesc?!
Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...
Tie...Mie...Tie...Mie...
Cum sa-ti spun: te iubesc?!
Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vïna...
O trista poveste de ..iubire!
Ea tot mai mult imi va place,
Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce".
M-a fermecat cu vreo scinteie
Din clipa-n care ne vazum ?
Desi nu e decit femeie,
E totusi altfel, "nu stiu cum".
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tace;
Dac-al ei glas e armonie,
E si-n tacere-i "nu stiu ce".
Astfel robit de-aceeasi jale
Petrec mereu acelasi drum...
In taina farmecelor sale
E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum".
luni, 24 ianuarie 2011
vineri, 21 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)