Intr-o zi ...

,,Sunt pianul mut ce zace la ţărmul dintre tine şi lume silabisind în tă...

In noaptea trista care ne desparte...

In noaptea trista care ne desparte,
Tu poate simti in jurul tau suspine
Si falfairi de aripi si de soapte...
E dorul meu ce vine de departe
Si ostenit adoarme langa tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lasat la capul tau, pe-o carte
Inchisa de la sine
Cand ai simtit ca somnul ne desparte...

George Topîrceanu - Soapte

Ochi albastri....

‎''Dacă cineva se îndepărtează de tine nu încerca să-l reţii.
Lasă-l să se ducă. Nu merită să ai lângă tine un astfel de suflet. 
Destinul tău nu poate fi niciodată legat de al cuiva care te părăseşte. 
Aceasta nu înseamnă c-ar fi o persoană rea, ci pur şi simplu că rolul pe care ea l-a jucat în istoria ta personală s-a sfârşit.''
(Juliana Mallart )

Ardeam de sete sufletească
Într-o salbatică pustie
Si o fiintă îngerească
Mi s-a ivit în cale mie.

A cerului cutremurare
Si zborul îngerilor sus
Si a juvinelor de mare
Miscări: întors, rămas si dus.

Puşkin - Prorocul

Cand...

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

Virgil Carianopol - Când

"Acest pas - alegerea unui tel si hotararea de a nu-l schimba - schimba totul."
Scott Reed

Cu un izvor care a hotărât să reţină apă nu prea ai ce să faci.

‎"A fi detaşat înseamnă a lăsa în pace casele altor oameni şi a te ocupa, atent şi răbdător, nu doar de camera ta de zi, ci şi de subsol, ghenă sau pod. Detaşarea nu este totuna cu apatia sau indiferenţa. Mai degrabă detaşarea se traduce într-o implicare profundă, dar pe teritoriul tău. Acesta e alcătuit din viciile, slăbiciunile şi imperfecţiunile tale.

Pentru acestea eşti într-adevăr responsabil. Pentru viciile celuilalt e responsabil celălalt. Tu nu ai nici un drept să decizi ce e bine şi ce e rău pentru el, cu excepţia cazului în care te crezi Dumnezeu, situaţie în care te rog să-mi scuzi îndrăzneala.

În concluzie, a condamna şi a respinge sunt versiuni în oglindă ale ataşamentului aşa-zis pozitiv. Ceea ce respingi cu voce tare te atrage în tăcere. Dacă înţelegi această lege psihologică, viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Ea se poate deschide instantaneu spre noutate şi prospeţime. O viaţă mereu proaspătă este ca un izvor care curge neîncetat, păstrându-şi astfel puritatea. De la acest izvor vei putea bea apă întotdeauna. Cu un izvor care a hotărât să reţină apă nu prea ai ce să faci.Mlaştinile nu potolesc setea." 
Adrian Nuţă

Raman si rauri nereparate niciodata...

Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel
N-am sa strig.
Golurile se vor mări de la sine
Destul ca să scot mâna şi să cuprind luna.

Şi de vei face ziduri de piatră
Niciodată n-ai să zideşti închisoare pentru mine.
Pietrele se vor nărui de la sine
De îndată ce voi apărea eu.

Deşi mă vei exila şi mă vei trimite pe un ocean
Într-o barcă găurită
Am să desfid oceanul
Şi n-am să pierd nici această bătălie marină.

Sau dacă mă vei trimite în deşertul Saharei
Unde nisipul duşmănos e fierbinte,
Deodată va sufla parfum de iasomie
Ca să-mi umple serile pustii.

Trei lacrimi reci de călătoare

 

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!
Ion Minulescu

In mijlocul tăcerii

"In mijlocul tăcerii sunt doar eu cu mine,
doar gândurile-mi foșnesc a dor și amintire...
vreau doar tăcere și-o adiere de vânt 
care să împrăștie marea de cuvinte 
ce-mi trec in valuri prin gânduri ...
valuri ce se izbesc de țărmul sufletului ...
sunt cuvintele tale ...aruncate în grabă...
Eu tac pe un mal ...tu, taci pe un altul
și între noi ...puntea durerii...
puntea pe care
cândva pășeam fără teamă,
alergam cu brațele deschise unul spre celălalt "

Niciodată nu-ţi vei găsi liniştea minţii dacă nu-ţi asculţi inima.
 George Michael

Doare, in continuare doare....

De ce?...

De ce doare atat amintirea ta? De ce nu pot uita serile in care vorbeam? De ce fara tine simt ca de fapt nu mai simt?

Un dor nesfarsit...

Nefericirea...

Ai simţit vreodată că ai pierdut ceva şi nu îl mai poţi obţine înapoi? Ca şi cum ar fi furat chiar de lângă tine? Bineînţeles. Se numeşte Viaţă!

Alice Hoffman în Al treilea înger


Am luptat pentru un job bun, pentru o chirie acceptabila. Le-am obtinut. Nefericirea mea ramane. Pentru ce-am pierdut.Poate ca nu l-am avut niciodata. Dar fara el nu am viata. Ce nedreapta e justitia divina.