Fred Astaire-o cariera ce a reusit sa arate viitoarei generatii ce inseamna pasiunea pentru dans, muzica si film

Dansul, in secolul al XX-lea, a fost ridicat la rang de arta datorita unei supervedete a musical-urilor: Fred Astaire. Trairea muzicii, intruchiparea talentului in pasi de step, eleganta si farmecul l-au facut pe dansatorul american un nume cunoscut, recunoscut si greu de uitat.

Fred Astaire, pe numele sau real Frederick Austerlitz, se naste pe 10 mai 1899, in Omaha, intr-o familie in care tatal era imigrant austriac, iar mama sa era de origine germana, dar nascuta in SUA. Numele de Astaire reprezinta numele sau de scena, pe care l-a inventat impreuna cu sora sa, Adele, prima partenera si cea alaturi de care si-a castigat faima pe Broadway.

Dar talentul, eleganta si profesionalismul sau il aduc in lumina reflectoarelor, la Hollywood. In anul 1933 incepe lunga sa colaborare cu partenera sa de dans Ginger Rogers. Cuplul face impreuna noua filme si in aceasta formula sunt recoscuti si apreciati la nivel international.

Daca publicul il cunoaste si il recunoaste pentru talentul si pentru gratia sa, specialistii ii recunosc meritele si in spatele camerelor de filmat. Fred Astaire era un profesionist si el este cel care a cerut ca scenele de dans sa fie filmate de o camera fixa si dintr-o singura dubla, ceea ce preusupunea un profesionalism desavarsit, dus pana la perfectiune.

In anul 1950 ii este inmanat Premiul Oscar onorific, premiu care dorea sa ii multumesaca pentru contributia pe care a avut-o in a face din muzica si din dans, doua mijloace ce imbunatatesc si infrumuseteaza filmul, iar Institutul American de Film i-a acordat in 1981 Premiul pentru Intreaga Activitate.

La sfarsitul anilor ‘50 realizase 30 de music-hall-uri, in 25 de ani de cariera. Dar lumea sa profesionala avea sa se extinda. In anii ‘60 a realizat mai multe emisiuni de televiziune, alaturi de Barrie Chase. “An Evening with Fred Astaire” a castigat noua Premii Emmy, printre care si pentru “cel mai bun actor” si “cea mai buna emisiune”. Emisiunea reprezinta o alta premiera demna de notat, fiind prima emisiune de televiziune care s-a inregistrat pe banda color inainte de a fi difuzata. In 1978 avea sa primeasca un alt Premiu Emmy, pentru rolul sau din “A Familly Upside Down”.

Anul 1974 ii aduce singura sa nominalizare la un Premiu Oscar, pentru rol secundar, datorita prestatiei sale din filmul “The Towering Inferno”.

Fred Astaire a dorit sa-si ia ramas-bun de la cei care l-au iubit in rolurile jucate in music-hall-uri si in anul 1968 realizeaza “Rainbow”, ultimul film de acest gen.

Moare la Los Angeles, pe 22 iunie 1987, lasand in urma sa o cariera ce a reusit sa arate viitoarei generatii ce inseamna pasiunea pentru dans, muzica si film. Timp de cateva decenii zgomotul pantofilor sai de step a aratat cinefililor ca acolo unde exista eleganta, inventivitate, sofisticare, inteligenta, farmec si exuberanta, arta si exceptionalul nu mai au granite.
 Astaire.sursa  StiriDeBine-cultural

Şapte minuni ale lumii antice

Grădinile suspendate ale Semiramidei
data constructiei: 600 î.Hr.
constructori: babilonienii
data distrugerii: după secolul I î.Hr.
cauza distrugerii:cutremur

Marea Piramidă din Giza
data constructiei: 2550 î.Hr.
constructori:egiptenii

Templul zeiţei Artemis din Efes

data constructiei: 550 î.Hr.

constructori:lidienii, greci

data distrugerii:356 î.Hr.

cauza distrugerii:incendiu

Farul din Alexandria
data constructiei: secolul al III-lea î.Hr.
constructori:Egiptul elenistic
data distrugerii:1303-1480 d.Hr.
cauza distrugerii:cutremur

Colosul din Rodos
data constructiei: 292-280 î.Hr.
constructori:Grecia elenistică
data distrugerii:224 î.Hr.
cauza distrugerii:cutremur

Mausoleul din Halicarnas

data constructiei: 351 î.Hr.

constructori:carienii, greci

data distrugerii:înainte de 1494 d.Hr.

cauza distrugerii:cutremur

Statuia lui Zeus din Olympia
data constructiei: 435 î.Hr.
constructori:grecii
data distrugerii:secolele V-VI d-Hr.
cauza distrugerii:incendiu

Ce dor mi- a fost de ochii tai ...

Când ne-am zarit...

 

Când ne-am zarit, aerul dintre noi si-a aruncat dintr-o data imaginea copacilor, indiferenti si goi, pe care-o lasa sa-l strabata. Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celalalt, si-atât de iute, ca timpul se turti-ntre piepturile noastre, si ora, lovita, se sparse-n minute. As fi vrut sa te pastrez în brate asa cum tin trupul copilariei, întrecut, cu mortile-i nerepetate. Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut. Nichita Stanescu

Scrisori imaginare(10)

Motto:
"Cea mai dureroasa lupta este cea interioara, care se produce in minte şi in inima, cand vă consideraţi rai, sau nepotriviţi.Ea poate genera un stres emoţional teribil şi ura impotriva propriei persoane.Unii oameni devin atat de porniţi impotriva propriei fiinţe , incat ajung sa ucidă monstrul care se imagineaza a fi."


Iţi spuneam intr-una din seri, ca de cateva luni bune, m-am aplecat cu mult interes, asupra sufletului meu, cu mai multa dorinta de a inţelege ce e in inima mea.De foarte mulţi ani, adesea, ma simţeam atacata de trei sentimente.Indoiala, teama si neancrederea  in mine.Şi cand aceste trairi te impresoara in momente, cand tu prin atitudine trebuie sa transmiţi cu totul altceva, poţi avea de pierdut, sau chiar pierde.Poate şi pe tine te-am pierdut pentru ca in acea perioada, nu ştiam inca multe despre viata mea interioara.
Cu ceva timp in urma am dat peste o carte cu ajutorul căreia, cred ca am reuşit sa fac lumina in trăirile mele.E scrisa de un psihoterapeut, dar care e si romancier John Welwood.Carte se intitulează, Iubiri perfecte, relaţii imperfecte, cum sa vindecam rănile sufletului.In opinia lui John, noi suntem proiecţia trecutului.Dacă in copilărie, sau intr-o etapa a vieţii am fost martorii şi consumatorii unui eveniment ce ne-a afectat, acest fapt se poate răsfrange in noi o viaţa intreagă,  iar noi prin comportamentul nostru, ajungem să-i facem pe cei dragi să sufere .
Intr-una din zile am avut puterea şi curajul sa ma intorc pana in cei mai cruzi ani ai copilăriei mele, incercand nu pentru prima oara sa-mi amintesc cănd s-a putut produce ceva care sa-mi genereze acele temeri si indoieli pe care niciodata nu le-am dorit, dar care mi-au incolţit sufletul si inceţosat judecata in destul de multe rănduri.
Dintotdeauna am considerat ca am avut doi părinti minunaţi, care m-au crescut cu iubire maxima, dandu-mi ce-a fost mai bun in sufletul lor.Deci de cate ori citeam pasajul lui John :" uneori parinţii, sunt mai interesaţi in a ne adapta planurilor lor, decat in a descoperi cine sunt copii lor.", treceam peste repetandu-mi ca mie nu mi s-a intamplat asta.
Dar in acea zi, am descoperit ca de fapt mi s-a intamplat.Cand eram micuta, trei-patru  ani, mergeam impreuna cu parinţii foarte des la o matusa la Bacau.Atat de des incat eu ma simţeam acolo ca  acasa.Ţin minte ca avea o biblioteca imensa iar mirajul carţilor m-a atras incă de pe atunci.Cănd am inceput sa ştiu sa citesc, ori de cate ori mergeam la Bacău cautam o carte anume: Anatomia omului.Dat fiind faptul ca am stat anormal de mult prin spitale, incă de la doi trei ani, am prins drag de ideea de a ma face medic cand ma voi face mare.Urmărindu-mi visul, cand am inceput  sa citesc, ori de cate ori eram la Bacău citeam din cartea aia.Stiam pe de rost scheletul uman şi multe altele.Cand am terminat liceul, intrebata fiind, de ai mei şi de diriginta mea, la ce liceu imi doresc sa merg, eu am răspuns, cu mult entuziasm: la liceul sanitar de la Bacău.Imi amintesc perfect că  reacţia lor nu a fost deloc cea la care ma aşteptasem. Făra sa intru in detalii acum aici, vreau totuşi sa stii,  ca nu mi s-a permis.M-au indrumat spre Liceul teoretic, care desigur era cel mai "bun" liceu din oraş pe atunci. Dar spre care eu m-am indreptat cu indoiala,  teama şi maximum de neacredere.Acolo reuşeau la vremea aceea doar copii cu parinţi instariţi, bine pozitionati social.Erau desigur si ca mine cu parinţi mai modeşti, dar putini.Am reuşit, nu cu o medie foarte buna, dar toţi din jurul meu erau fericiti, iar eu din acel moment am căpătat obisnuinţa de a trai prin altii.Invaţam , aveam aproape numai 9 si 10, dar nu ma bucuram pt mine.Bucuria mea era doar prin ei.Ma gandesc acum că, daca aş fi absolvit acel liceu sanitar, cu totul altfel ar fi stat lucrurile.M-ar fi interesat ca şi in copilărie, sa aflu tot ce se poate afla despre corpul si mintea umană.Aş fi investit tot ce-aveam mai bun in sufletul meu pentru ca visul meu de a ajunge medic sa devina realitate.N-a fost asa.Pe nimeni se pare nu interesa ce-mi doresc, si ce mi-ar fi dat bucurie.Nici inclinaţia pentru   a scrie, pe care am avut-o incă din copilărie, nu s-a bucurat de vreo atenţie in acei ani.(Deci nu intamplător cei care observa că am imbrăţişat o cariera care nu are nimic de-a face cu partea umana...sunt miraţi şi nedumeriţi)Ma simţeam ca o străină, m-am indepărtat, inchizandu-mă in mine.Am invăţat sa-mi dezvolt intelectul, macar parţial, ca modalitate de a ma disocia de durerea ce o aveam in inima,pentru că,  ce pe mine ma entuziasma pe alţii ii lasa rece.
Imi mai amintesc ca mama, era o femeie energica,care,isi petrecea mult timp cu mine, ce ma incuraja necontenit cand imi era teama ca nu voi lua o nota buna la un obiect, sau inaintea unui examen.Nimic rau in asta.Dar dacă pătrund mai adanc, constat ca de fapt tot atunci s-a amplificat dependenta ce-am avut-o incă de la cei mai cruzi ani de ea.Toată viata mi-am dorit apropierea ei.Ea se transformase in singura care ma inţelegea, şi ştia sa ma incurajeze, sa-mi alunge temerile.
Ulterior, din cauza doar a neancrederii in mine, mi-am parasit frumosul vis de a deveni medic, urmand Politehnica.Atunci cu siguranţă ceva a murit in mine.Şi cred ca acela e şi inceputul unei lungi perioade din viata mea, in care m-am simţit nefericita , neamplinita si dădeam vina ba pe una ba pe alta, departe fiind insa de realitate.Bucuria despre care vorbeşte John in cartea sa ca trebuie in mod imperios s-o avem in inima pentru a duce o viata normala, in care sa ne simţim bine cu noi inşine, sa fim o prezenta dorita si agreabila pentru cei din jurul nostru eu n-o aveam.
In acest moment, ma simt linistita si increzatoare in mine.Am descoperit ca nu m-am nascut o fricoasa, si ca dependenta de vieţile nimanui.Pentru ca dependenta de mama, exact cum povesteşte John, eu am transferat-o apoi asupra soţului meu,  apoi asupra copiilor mei.Iar dacă nu ma opream sa ma cunosc cu adevarat banuiesc ca e posibil s-o mai fi transferat şi asupra unui om drag care s-ar fi apropiat de mine.Se spune ca niciodată nu e prea tarziu.Imi doresc sa ma bucur de ce-am descoperit. Schimbarea mea e vizibila pentru cei apropiaţi.Şi nu numai.O schimbare radicala de atitudine.In bine.Paşesc acum increzătoare pe drumul vieţii.Cand merg pe strada zambesc, si am curajul sa ma uit in ochii oricarui interlocutor.Ştiu ce defecte am, dar imi cunosc si calitaţile.Lupt ca la suprafaţa sa razbata omul bun din mine, intr-un procent cat mai mare in detrimentul celui rau. Regret mult ca nu eşti langă mine.Mi-ar fi fost cu siguranţa  inmiit mai uşor sa-ţi vorbesc despre aceste lucruri decat sa-ţi scriu.Poate şi pentru ca te-aş fi putut privi in ochi.Ochi de care de-ai şti cat mi-e de dor! As fi sesizat reacţiile de pe fata ta in timp ce eu povesteam.Iar tu, ai fi avut posibilitatea sa vezi şi să simţi entuziasmul cu care-ţi vorbesc.Entuziasm ce probabil ţi-ar fi amintit de cel cu care ţi-am spus pentru intaia oara :"te iubesc!".Acel "te iubesc", poate ţi s-a parut atunci, doar doua cuvinte goale, rostite de o persoana draguta si misterioasa.Erau de fapt un firav şi sfios sentiment, dar care pleca din adancul unui suflet bun si curat.Sentiment care, aioma unui izvor mic de apa, curgand incontinuu, s-a tansformat in calatoria sa intr-un rau de toata frumuseţea.Oricum ma bucur ca existi, vreau sa cred ca esti bine, ca eşti fericit, şi....ceva imi spune ca aceste randuri te vor bucura.Vezi, dorinţa de comunica cu tine sambată seara s-a pastrat.E  intactă. Şi inca multe din sentimentele ce traiesc in inima-mi pentru tine sunt mai vii ca niciodata.  Te pup şi...noapte buna!

Mai frumoasa Laura Stoica

Nu te impotrivi schimbarii si nu inceta niciodata sa fii imprevizibil!

Traieste total, traieste cu pasiune… In felul acesta fiecare moment devine de aur, iar intreaga ta viata se transforma intr-o insiruire de clipe aurite. O astfel de fiinta nu moare niciodata, caci atingerea ei seamana cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimba in aur.

Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului.

Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.

Atunci cind te nasti, nu esti un copac, ci o saminta. Trebuie sa cresti, trebuie sa ajungi la o inflorire, iar aceasta inflorire va fi multumirea ta, implinirea ta. Aceasta inflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatura decit cu tine, cu evolutia ta personala.

Intelege, trebuie sa devii o adevarata celebrare pentru tine insuti!

Daca tinjesti dupa o utopie, dorinta ta se indreapta de fapt catre o armonie individuala si sociala. Aceasta armonie nu a existat niciodata, intotdeauna a fost un haos.Societatea a fost impartita in diferite culturi, in diferite religii, in diferite natiuni – toate avind drept fundament diverse superstitii. Nici una din aceste impartiri nu e valabila. Ele arata insa ca omul este divizat in el insusi, iar acestea sunt proiectiile conflictului sau interior. Omul nu are unitate launtrica si, prin urmare, nu este in stare sa creeze o societate, o umanitate unica, nici in afara lui. Cauza nu se gaseste in exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiintei sale launtrice.

Nimeni nu a acordat o atentie prea mare individului, si aceasta este cauza fundamentala a tuturor problemelor. Insa datorita faptului ca individul pare atit de mic si societatea atit de mare, oamenii au impresia ca societatea poate fi schimbata, dupa care individul se va schimba la rindul lui. Dar lucrurile nu stau deloc asa, caci “societatea” nu este altceva decit un cuvint; exista numai indivizi, nu exista societate. Societatea nu are suflet, in cadrul ei nu se poate produce nici o transformare. Schimbarea este posibila numai in cazul individului, indiferent cit de mica ar fi aceasta. Si odata ce invatati cum sa schimbati individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindani. Eu cred ca intr-o buna zi vom avea o societate care sa fie in deplina armonie, care sa fie mult mai buna decit toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasa.

Nu esti niciodata multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ti-a daruit existenta, deoarece atentia ta se indreapta intotdeauna spre altceva. Ai fost plasat acolo unde natura nu a planuit sa fii. Nu te indrepti sprerealizarea propriului tau potential. Tu incerci sa fii ceea ce vor altii sa fii, insa acest lucru nu te va putea multumi niciodata. Iar cind apare nemultumirea, logica iti spune: “Poate ca ceea ce ai nu este suficient; straduieste-te sa obtii mai mult!” Atunci incerci sa obtii mai mult, incepi sa cauti. Si toata lumea apare cu o masca zimbitoare, toata lumea zimbeste fericita, astfel incit fiecare vrea sa-i pacaleasca pe toti ceilalti. Si tu porti, la rindul tau, o masca, astfel incit ceilalti cred ca esti ceva mai fericit; iar tu, la rindul tau, ai impresia ca ei sunt mai fericiti. Iarba pare a fi mai verde in curtea vecinului. El priveste insa iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai mladie, mai frumoasa. Acestea sunt iluziile pe care le creeaza distanta. Cind te apropii insa mai mult, incepi sa vezi ca nu este chiar asa. Dar oamenii ramin la distanta unii de altii. Chiar si prietenii, chiar si iubitii, se tin unul pe altul la distanta; o apropiere prea mare ar fi periculoasa, s-ar putea ca ei sa vada ceea ce esti in realitate. Iar eroarea isi are sursa in chiar modul in care pui problema, astfel incit – orice ai face – nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de multi bani: iti vine imediat ideea ca banii reprezinta cauza fericirii. Priveste la acest om! Cit de fericit pare sa fie! Asa ca alergi dupa bani. Un altul este mai sanatos; alergi dupa sanatate! Un altul face altceva si arata foarte multumit – il urmaresti! Dar de fiecare data e vorba de celalalt…

Societatea a aranjat lucrurile astfel incit sa nu iti pui niciodata problema propriului tau potential. Si toata nefericirea provine din faptul ca nu esti tu insuti. Fii doar tu insuti si toata nefericirea si toata competitia cu ceilalti dispare; nu iti mai pasa ca altii au mai mult, ca nu esti tu cel care are mai mult. Daca vrei ca iarba sa fie mai verde, nu are rost sa privesti in curtea vecinului. Este atit de simplu ca iarba sa fie mai verde! Omul trebuie sa fie inradacinat in propria sa energie potentiala, indiferent care este aceasta. Lumea va fi atit de multumita astfel, incit acest fapt vi se va parea pur si simplu incredibil.

A fi viu inseamna a avea simtul umorului, a avea o profunda calitate de a iubi si de a te juca in voie. Sunt absolut impotriva oricaror atitudini negative in privinta vietii, iar respectul acordat Divinului a reprezentat intotdeauna o negare a vietii. Pentru a transforma acest respect in ceva pozitiv trebuie sa i se adauge neaparat calitatea jocului, simtul umorului si iubirea. Respectul fata de viata este singurul fel de respect care poate fi aratat Divinului, deoarece nimic nu este mai divin decit viata insasi.

Omul poarta in interiorul lui un mare tezaur, insa el mai poarta in sine si intreaga mostenire animala. Aceasta trebuie indepartata, pentru a permite comorilor sa se inalte in cimpul constiintei, pentru a fi impartasite cu ceilalti. In realitate, aceasta este caracteristica bogatiei: cu cit o imparti mai mult cu altii, cu atit iti apartine mai mult.

Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru ca nu le-am privit niciodata cu adevarat, nu ne-am indreptat niciodata atentia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele in realitate. Incercati sa creati numai lucruri frumoase, nu aduceti la viata nimic urit. Nu aveti prea mult timp si nu aveti nici multa energie de pierdut. Avind o viata atit de scurta, avind o sursa de energie atit de mica, este pur si simplu stupid sa o pierdeti in tristete, in furie, in ura, in gelozie. Folositi-va energia in iubire, folositi-o in actiuni creatoare, in prietenie, in meditatie; indreptati-va spre ceva care sa va inalte. Si cu cit va inaltati mai mult, cu atit intilniti mai multe izvoare de energie care stau la dispozitia voastra. Depinde numai de voi.

Nici o fiinta umana nu este o insula. Trebuie sa va amintiti mereu acest lucru, deoarece el reprezinta unul din adevarurile fundamentale ale vietii. Insist asupra acestui fapt, deoarece exista mereu tendinta de a-l uita. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea. Daca nu am fi o singura unitate, iubirea nu ar fi nicidecum posibila.

Omul poarta inca in el multe instincte animalice: furia, ura, gelozia, posesivitatea, siretenia. Tot ceea ce a fost condamnat in interiorul omului pare sa apartina unei parti inconstiente foarte profunde. Iar scopul alchimiei spirituale este acela de a produce eliberarea de intregul trecut animalic. Daca nu se va elibera de acest trecut animal, omul va ramine divizat. Trecutul animalic si calitatile umane nu pot coexista, deoarece calitatile umane reprezinta tocmai opusul celor animalice. Deci tot ce poate sa mai faca omul este sa cada in ipocrizie. In ceea ce priveste comportamentul lui formal, omul se conformeaza idealurilor umane de iubire si adevar, de libertate, neposesivitate si compasiune. Toate acestea reprezinta insa numai un strat foarte superficial, iar animalul tinut ascuns se poate ivi la suprafata in fiecare clipa; orice intimplare il poate face sa apara. Insa, indiferent daca apare la suprafata sau nu, constiinta interioara este divizata. Aceasta constiinta divizata a facut sa se puna intrebarea: cum ar putea individul sa devina un intreg armonios? Acelasi lucru este insa valabil si in cazul societatii: Cum putem transforma societatea intr-un intreg armonios fara razboaie, fara conflicte, fara clase sociale; fara separare pe criterii de culoare, religie, casta sau natiune? In loc sa gindim in termeni de revolutie si sa schimbam societatea, structura ei, ar trebui sa ne punem mai serios problema meditatiei si a transformarii individului.Aceasta este singura cale ce poate duce la disparitia tuturor diviziunilor existente in cadrul societatii. Insa ele trebuie sa dispara din interiorul individului. Iar acest lucru este posibil.

Nu exista nimic care sa poarte eticheta “ADEVAR”; adevarul nu este un lucru pe care il vei putea gasi intr-o buna zi intr-o cutie, si pe care, deschizind-o, sa exclami uimit: “Fantastic! Am gasit adevarul!” Nu exista o astfel de cutie.

Motivul pentru care oamenii vorbesc mereu despre adevar este clar. In inima lor exista o sete dupa adevar, le este rusine ca nu sunt in posesia acestui adevar si, de aceea, vorbesc despre el. Insa acestea nu sunt decit cuvinte. Faptul de a trai in conformitate cu ele este prea periculos, riscul este prea mare. La fel se intimpla si cu libertatea. Toti oamenii doresc libertate de exprimare, insa nimeni nu este cu adevarat liber. Si nimeni nu doreste sa fie cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitatea; ea nu vine singura. Iar faptul de a fi dependent este simplu; in acest caz raspunderea nu iti revine tie, ci persoanei de care esti dependent. Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren. Ei vorbesc despre adevar si despre libertate, insa traiesc in minciuna si sclavie… Iar lanturile robiei sunt numeroase, deoarece faptul de a fi sclavi va face sa fiti eliberati de raspundere. Un om care doreste sa fie liber trebuie sa accepte responsabilitati imense. El nu isi poate arunca raspunderea pe umerii nimanui. Indiferent ce face, indiferent ce este, raspunderea ii revine in intregime.

O persoana cu adevarat non-violenta este cea care nu ucide pe nimeni si care nu face rau nimanui, deoarece este impotriva faptului de a ucide, este impotriva faptului de a face rau. Ea se va impotrivi insa si in situatia in care altcineva incearca sa ii faca ei vreun rau. Daca cineva incearca sa o ucida, ea se va impotrivi si in acest caz si nu va permite ca acest lucru sa se intimple. Ea nu va initia nici o violenta, insa daca impotriva ei va fi indreptat vreun act violent, atunci se va bate din toate puterile. Numai asa oamenii non-violenti pot ramine independenti; altfel vor fi sclavi, vor ramine saraci si vor fi intotdeauna exploatati de altii.

A fi tu insuti iti ofera toate elementele pentru a te simti implinit, pentru ca viata sa aiba sens, semnificatie. Simplul fapt de a fi tu insuti si de a creste conform firii tale va duce la implinirea destinului tau.

Fii plin de neprevazut si mereu schimbator. Nu te impotrivi schimbarii si nu inceta niciodata sa fii imprevizibil; numai atunci viata poate fi o permanenta bucurie. In momentul in care ceea ce faci este previzibil, ai devenit un robot. Actiunile unei masini pot fi prevazute. Ea este astazi la fel ca ieri si tot asa va fi si miine. Este neschimbata. Numai omul are calitatea de a se schimba in fiecare clipa. In clipa in care incetezi sa te schimbi, intr-un mod foarte subtil ai si murit.

OSHO

Good For Me

Lasa trecutul in urma...

trecut

Tanzan şi Ekido, care mergeau pe un drum de ţară ce se umpluse de noroi în urma ploilor, au trecut pe lângă o tânără care încerca să treacă de cealaltă parte a drumului, dar noroiul era atât de adânc încât şi-ar fi murdărit complet chimonoul din mătase pe care-l purta. Tanzan a ridicat-o îndată în braţe şi a trecut-o de cealaltă parte. Călugării şi-au continuat drumul în tăcere. Cinci ore mai târziu, pe când se apropiau de templul în care locuiau, Ekido nu s-a mai putut abţine. „De ce ai luat-o pe fata aceea în braţe?”, a întrebat el. „Noi, călugării, nu trebuie să facem aşa ceva.” „Am lăsat fata din braţe acum câteva ore”, a răspuns Tanzan. „Tu încă o mai porţi?”

Acum imaginaţi-vă cum ar fi viaţa pentru cineva care trăieşte continuu asemenea lui Ekido, neputând sau nevrând să renunţe în forul său interior la situaţiile trăite, acumulând înăuntrul său tot mai mult „material” şi veţi avea o idee despre felul în care decurge viaţa pentru majoritatea oamenilor de pe pământ. Ce povară grea a trecutului poartă în minte!

Trecutul trăieşte în voi sub formă de amintiri, dar amintirile în ele însele nu reprezintă o problemă. De fapt, prin intermediul memoriei învăţăm din trecut şi din greşeli trecute. Doar atunci când amintirile, adică gândurile despre trecut, preiau complet controlul asupra voastră se transformă ele într-o povară, devin problematice şi încep să facă parte din sentimentul vostru de sine. Personalitatea voastră, condiţionată de trecut, devine atunci închisoarea voastră, împrumutaţi amintirilor un sentiment de sine, iar povestea voastră devine ceea ce vă percepeţi voi a fi. Acest „mic eu” este o iluzie care eclipsează adevărata voastră identitate reprezentată de Prezenţa atemporală şi lipsită de formă.

Povestea voastră constă însă nu doar din memorie mentală, ci şi din memorie emoţională — emoţii vechi readuse continuu la viaţă. Ca şi în cazul călugărului care a purtat povara resentimentului timp de cinci ore, alimentându-l cu gânduri, majoritatea oamenilor poartă o mare cantitate de bagaje inutile, atât în plan mental, cât şi în plan emoţional, pe parcursul întregii lor vieţi, îşi limitează trăirea din cauza sentimentelor de nemulţumire, regret, ostilitate, vinovăţie. Gândirea lor emoţională a devenit sinele lor, astfel că se agaţă de o emoţie veche, deoarece aceasta le consolidează identitatea. Din cauza tendinţei omeneşti de a perpetua emoţii trecute, aproape toţi oamenii poartă în câmpul lor energetic o acumulare a durerii emoţionale mai vechi, acumulare pe care eu o numesc „corpul-durere”.

Putem însă înceta să amplificăm corpul-durere pe care îl avem deja. Putem învăţa să întrerupem obiceiul de a acumula şi perpetua emoţii vechi, bătând din aripi — metaforic vorbind – şi abţinându-ne să insistăm în minte asupra trecutului, indiferent dacă este vorba despre ceva ce s-a întâmplat ieri sau în urmă cu treizeci de ani. Putem învăţa cum să nu păstrăm vii în minte situaţii sau întâmplări şi cum să ne întoarcem atenţia continuu către momentul prezent atemporal şi imaculat, în loc să ne lăsăm prinşi de născocirea în minte a unui film. Atunci Prezenţa noastră este cea care devine identitatea noastră, şi nu gândurile şi emoţiile.

ECKHART TOLLE

Cele 7 centre energetici de pe linia mediana a corpului

Chakrele sunt centre energetice. Ele se gasesc localizate pe linia mediana a corpului. Sunt in numar de 7 si se numesc astfel: Muladhara, Swadistana, Manipura, Anahata, Vishuda, Ajna si Sahasrara.

 

 

 

Pe canalul central exista sapte chakre principale. Dintre chakrele secundare, mentionam Hamsa chakra, aflata intre sprancene, precum si asa-numitele “noduri” (granthi) ale lui Vishnu si Brahma. Chakrele de pe canalul central isi au corespondenta pe cele doua canale laterale. Cele sapte chakre principale corespund (fara a fi identice) unor plexuri nervoase, ce reprezinta manifestarile lor grosiere.

Chakrele localizate in partea de jos a corpului reflecta latura noastra instinctuala , cele de sus latura noastra mentala. Atunci cand sunt deschise, purificate, se considera ca sunt operative la nivelul cel mai inalt. Exista multe tehnici pentru echilibrarea si purificarea chakrelor, dar cel mai mult se folosesc cele de deschidere a lor.

Pentru o functionare ideala, toate chakrele ar trebui sa fie deschise si sa functioneze la parametrii optimi. De multe ori insa, unele chakre sunt hiperactive, iar altele inchise. E de la sine inteles faptul ca atunci cand unul din acesti centri energetici nu mai functioneaza corespunzator, intregul organism are de suferit initial la nivel energetic, iar ulterior la nivel fizic prin aparitia dezechilibrelor si bolilor.

 

 

Chakra unu – chakra radacinii (Muladhara) – culoare asociata: rosu

Chakra radacinii este cea localizata in dreptul perineului, la capatul coloanei vertebrale. Este reprezentata de prima culoare a curcubeului – rosu.
Daca aceasta chakra este sanatoasa, ea guverneaza instinctele de supravietuire. Controleaza capacitatea de a castiga bani, de a plati facturi, de a avea grija de o casa, da a avea atat cat este nevoie pentru a indeplini nevoile omenesti.
Daca chakra nu functioneaza bine, poate duce la lacomie, la sentimente de nerecunostinta fata de ceea ce avem in viata. Poate duce la o neglijare a mediului inconjurator.
Pentru a ne deschide chakra, este bine sa ne focalizam pe culoarea rosu sau sa vizualizam o floare rosie deschizandu-se.
Daca chakra este prea deschisa, pot aparea probleme de lacomie si de dominare in relatiile cu cei din jur. Atunci putem vizualiza floarea rosie inchizandu-se.

 

Chakra doi – chakra sacrala (Swadistana) – culoare asociata: portocaliu

A doua chakra este chakra sacrala, reprezentata de culoare orange. Chakra este localizata in jurul buricului. Guverneaza energiile creative si legate de emotii. Daca este echilibrata, ai hobby-uri creative, scrii, pictezi, canti sau dansezi. Daca este dezechilibrata, viata ta poate arata ca un roller coaster emotional: obsesii, si sentimente de pesimism legate de situatii care nu sunt chiar atat de grave.
Imagineaza-ti o floare orange deschizandusi petalele daca ai probleme in a-ti exprima emotiile sau nu esti creativ. Daca emotiile iti scapa de sub control, imagineaza-ti floarea inchizandu-se incet.

 

Chakra trei – chakra plexului solar (Manipura) – culoarea asociata: galben

Este localizata in regiunea stomacului.
Plexul solar este un grup de nervi care radiaza aceasta zona, de aceea aceasta chakra este a plexului solar. Aceasta chakra controleaza energiile si activitatile tale. Controleaza lucrurile pe care alegi sa le faci si motivele pentru care le faci.
Daca chakra este echilibrata, vei lua decizii bune, vei lucra la proiecte care merita timpul tau si te vei simti multumit de rezultate.
Daca ai probleme cu aceasta chakra, faci judecati gresite si iei decizii care nu sunt bune pentru tine. Poti sa devii dependent de munca, sa te concentrezi mult prea mult doar intr-o singura directie a vietii tale.

 

Chakra patru- chakra inimii (Anahata) – culoarea asociata: verde

Este chakra iubirii, dragostei, relationarii si comunicarii.
Daca chakra inimii este echilbrata, vei putea empatiza cu altii si vei putea sa le accepti dragostea si prietenia in viata ta. Vei avea prieteni buni si vei fi capabil sa creezi relatii pline de iubire. Vei avea compasiune pentru ceilalti.
Daca chakra nu e sanatoasa, vei avea probleme in a mentine prietenii si in a gasi dragostea. E posibil sa te simti singur, sa fii dominator sau inchis si rece fata de ceilalti.
Lucreaza cu pietrele verzi precum jadul. Pentru a fi mai iubitor cu tine insuti incearca quart-ul roz. Imagineaza-ti o floare roz care ti se deschide in inima.
Daca esti gelos si posesiv, inseamna ca ai chakra supraactivata. Poti folosi tot culoarea verde. Scopul tau este sa inveti sa ai incredere.

 

Chakra cinci – (Vishuda) – culoarea ascoiata: albastru

Este chakra legata de comunicare si actiune. Reprezentata prin albastru, ne ajuta sa ne asiguram ca suntem auziti si ca putem sa vorbim de adevarul nostru.
Daca chakra e echilibrata, poti comunica usor cu familia si prietenii, cu cei cu care lucrezi si interactionezi. Poti chiar sa vorbesti in fata unei audiente.
Daca ai probleme la nivelul acestei chakre, poti fi timid, intimidat in anumite situatii si incapabil sa exprimi ceea ce vrei sa spui cu adevarat. Sau poti fi prea vorbaret in situatii in care ar trebui sa asculti prea mult.
Pentru dezvoltarea chakrei, se poate folosi agata albastra sau turoazul. Vizualizeaza o floare albastra ca cerul care se deschide.

 

Chakra sase – numita al treilea ochi (AJNA) – culoare asociata: indigo

A sasea chakra este chakra sprancenei sau cel de-al treilea ochi. Este chakra intuitiei, a gandirii si a spiritualitatii.
Daca chakra este echilibrata, esti impacat cu tine si esti aplecat spre studierea unor aspect legate de spiritualitate. Poti sa-ti dezvolti intuitia psihica.
Daca chakra este inchisa, incepi sa sari de la o idée la alta, fara a te putea concentra. Sau esti predispus sa te fixezi pe o singura idée, fara a lua in considerare si alte pareri.
Printre pietrele capabile sa te ajute sa echilibrezi chakra, pot fi ametistul si lapis lazuli. Focalizeaza-te pe locul dintre ochii fizici si imagineaza-ti o floare care-si deschide petalele larg.

 

Chakra sapte – chakra coroanei (Sahasrara) – culoarea asociata: violet

Chakra finala este chakra coroanei, reprezentata de culoarea violet.
Aceasta chakra controleaza intelepciunea si intelegerea adevarata. Cand este totul in echilibru la nivelul acestei chakre, iti poti planifica viata si face fata sarcinilor zilnice si provocarilor vietii. Simti legatura cu divinitatea si cu restul creatiei.
Cand chakra este nesanatoasa, iei decizii proaste, esti nefericit si indecis. Te simti singur si separat de restul creatiei.

 

FACEŢI ÎNTOTDEAUNA TOT CE VĂ STĂ ÎN PUTERE

 1. FIŢI IMPECABILI ÎN TOT CEEA CE SPUNEŢI

Rostiţi numai adevărul. Spuneţi numai ceea ce gândiţi. Nu folosiţi cuvintele pentru a vă critica pe sine sau pentru a-i bârfi pe cei din jur. Folosiţi-vă de puterea cuvântului pentru a răspândi adevărul şi iubirea în lume.

 2. NU LUAŢI NIMIC LA MODUL PERSONAL

Nimic din ceea ce fac alţii nu vi se datorează. Cuvintele şi acţiunile celor din jur sunt doar o proiecţie a propriei lor realităţi, a visului lor personal. Dacă vă veţi imuniza în faţa opiniilor şi a acţiunilor celorlalţi oameni, veţi evita foarte multă suferinţă inutilă.

 3. NU FACEŢI PRESUPUNERI INUTILE

Descoperiţi curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce doriţi cu adevărat. Comunicaţi cât mai clar cu putinţă cu ceilalţi oameni, pentru a evita astfel neînţelegerile, tristeţea şi suferinţele inutile. Acest legământ este suficient în sine pentru a vă transforma radical viaţa.

 4. FACEŢI ÎNTOTDEAUNA TOT CE VĂ STĂ ÎN PUTERE

Potenţialul maxim al omului se schimbă în fiecare moment; de pildă, într-un fel veţi acţiona atunci când sunteţi sănătos şi în alt fel atunci când sunteţi bolnav. Indiferent de circumstanţe, faceţi întotdeauna tot ceea ce vă stă în putere şi veţi evita astfel auto-acuzaţiile, abuzul de sine şi regretele.

Don Miguel Ruiz

Meditația este cel mai înalt lucru; tot restul e secundar

Chiar dacă trebuie să renunți la o masă, fă-o…dar nu renunța la meditație. Cu cât ești mai constant, cu atât mai multă profunzime vei atinge. Meditația este un lucru așa de delicat încât e nevoie de luni de zile pentru a crește, dar numai de o zi sau două ca să se risipească. Un lucru delicat are nevoie de multă constanță, de continuitate. Meditația este cel mai înalt lucru; tot restul e secundar. Nu vei pierde prea mult dacă pierzi somnul pentru o zi. Cineva poate să stea fără somn între cinci și șapte zile. E în regulă dacă pierzi o masă; omul poate supraviețui fără hrană timp de trei luni. Poți să continui fără să bei apă timp de o zi; nu vei muri. Dar, de obicei, oamenii dau mult mai multă importanță unor lucruri atât de mărunte și cred că pentru o zi sau două se pot descurca fără lucrurile care sunt cu adevărat importante. Dar țineți minte că nu se va întâmpla nimic rău dacă nu îți satisfaci lucrurile mărunte din rutina ta. Nu vei câștiga nimic făcându-le; nici nu vei fi un pierzător nefăcându-le. Dar meditația ține de lucrul cel mai înalt, și prin ea este atins divinul.

Dacă nu meditezi, nu vei ști ce urma să câștigi și ce ai ratat: chiar nu vei ști ce ai pierdut. Cea mai mare nenorocire care li se poate întâmpla oamenilor este că ei nu ajung niciodată să știe ce au ratat. Pe lângă faptul că au ratat, oamenii nu ajung niciodată să știe ce urmau să câștige, ei nu devin niciodată conștienți de asta. Așa că, dedică întotdeauna energie meditației.

OSHO

Mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi!

Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani… dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată.

MAICA TEREZA

Decalogul tacerii

1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!

2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!

3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!

4. Taci, atunci cand esti provocat!

5. Taci, cand esti nervos si iritabil!

6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi!

7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!

8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti!

9. Taci, cand esti ispitit sa critici!

10. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi!

O generatie de aur...

Anda  Calugareanu,Tudor  Gheorghe,Emilian  Onciu, Tatiana  Stepa...si  multi alti! O  generatie de aur  care  ne-a  incantat viata  si ne -a  facut  sa  uitam  de  problemele  zilnice!    Melodii romanesti anii  80-  tinere talente    la  Cenaclul Flacara

Iubirea-i o anexă pentru mulţi

Nu-i loc pentru iubire pe pământ

Ofelia pe ape s-a-necat

Actorii joacă Hamlet - rolul sfânt

Sub zodia fatalului păcat

Veneam din ţară-n ţară-nspre a mea

Şi undeva, nici nu mai ştiu precis

Un vameş îmi ucise poze ta

Iubirea e un lucru interzis

 E un cireş, e un cireş

Cireş sublim, cireş sublim

Care ne-aşteaptă să-i fim hoţi

Să-l jefuim - noi, noi, voi, voi, ei, ei, toţi, toţi

 Dar tu, iubirea mea, poţi să şi mori

Eu te păstrez întreagă, ochi şi nervi

Degeaba te tot vând neguţători

Sclavia lor n-ai vreme s-o observi

De gen neutru e acest destin

Care pe oameni vrea să-i ţină reci

Dar noi în masculin şi feminin

Ne împărţim, ne-om împărţi în veci

 Iubirea-i o anexă pentru mulţi

Rulota unei vesele maşini

Dar noi, sălbateci, tineri şi desculţi

Ne vom iubi trecând prin foc şi spini

Iubirea nu e târgul indecent

În care dăm ce ni se dă-napoi

Legalizaţi în orice parlament

Această conspiraţie în doi

 Adrian Păunescu