O, câte lucruri au ramas nespuse,

O, câte lucruri au ramas nespuse,

Vechi juvaeruri risipite-n drum!

De unde sa le mai adun acum,

În drum pierdute, pe vecie duse?

M-asteapta poate altele în cale

Dar viata merge repede la vale,

Si vremea tot mai iute se pravale.

În evu-n care-antice manuscripte

S-adaposteau prin chinovii si cripte.

Monafii scribi tot asteptând sa vie

De prin meleaguri arabesti hârtie,

Radeau vechi pergamente cu-o custura

Si copiau pe ele din Scriptura;

Nu scrijalau adânc, sa nu le strice,

Si-asa, sub psalmi, traiau gânduri antice.

Mi-i sufletul ca unul din aceste

Ciudate manuscripte palimpseste;

Sterg scrisul proaspat si deodata iese

Alt scris, cu slove ciunte, ne-ntelese.

O, dac-as izbuti sa le descurc,

La vechile izvoare sa ma urc,

Poate-as gasi-n adâncul lor pitite

Acele lucruri ce n-au fost rostite!

Alexandru A. Philippide

Iubirea mea

" Iubirea mea creste peste margini , peste hotare , in timp si peste timpuri . Iubirea mea creste in valea umbrei si a noptii , in pamant nisipos , fara apa . Iubirea mea da in mugur si-n preajma mortii , si plange cand viata si moartea se intalnesc . Iubirea mea se adapa din apele vijelioase , dar bea si din singuratatea unei fantani . Iubirea mea odihneste in tacerea padurii , pe campurile vesnic verzi ale marii Iubirea mea se infioara cand luna se-apleaca asupra-i , si se cufunda in fantana fara fund a vremii . Iubirea mea creste pe pamant , dincolo de margini , dincolo de timp , peste timpuri ." 
(Maria Wine ).

Aripi de dor nemărginit...

O picătură de speranţă şi totu-n jur a luminat

Iubirea noastră-adevărată din lacrimi iar a triumfat,

Sau soarele a renăscut-o, chiar nu mai ştiu nimic acum,

Raza iubirii m-a orbit, nu văd nimic din al meu drum

Mă-mbăt zilnic cu poezie, prin rime calde mă strecor,

Cuvântul tău îmi umple pana ce-a suferit atât de dor

Şi-o lacrimă de fericire se scurge pe obraz încet,

Doar un cuvânt rostit de tine, mă simt din nou la al tău piept.

Iubirea-n aer iar pluteşte, amurgul trist a încetat

Să mai înghită poezia, iar gândul aşternut curat,

Simplu, dar plin de sentiment mi-a dăruit din nou splendoare,

Aripi de dor nemărginit cu care voi zbura spre soare.

Pe culmea norilor de-acum voi regăsi iubirea clară

În ciuda viscolului ager, vom înflori ca-n primăvară.

Dupa amiaza si imperiala sa singuratate...

Toti norii spoveditu-s-au pamintului:
Locul lor un alean al meu l-a luat.
Iar cind parul meu a-nceput sa duca dorul
Unei miini fara parere de rau
M-am strins intr-un nod de durere.[...]

Dupa amiaza
Si imperiala sa singuratate
Si tandretea alizeelor sale
Si aura sa cutezatoare

Nimic sa nu vina Nimic
sa nu plece
Toate fruntile libere

Iar ca sentiment un cristal.
(Odysseas Elytis)

Fiecare poate da o definitie a iubirii. Cu totii avem una... inscrisa in inima.

.Si pentru ca lumea poate parea uneori constrangatoare, agresiva, de parca locsorul pe care ti l-ai construit acolo, in sanul ei, i-ar deranja pe ceilalti, avem nevoie de refugii, un spatiu privilegiat in care sa te simti in siguranta, la adapost - un parc, o biblioteca, un muzeu, sau o biserica, un loc in care sa fii singur cu El. Nu-L vedem pe Dumnezeu care, prezenta invizibila, ne este mereu alaturi.
Sunt atatea momente in viata cand simti ca totul se surpa, ca nu mai ai puncte de "ancraj" cu lumea, cu ceilalti, ca totul aluneca in hauri de deznadejde... Atunci... Zambetul unui copil te poate ridica din orice deznadejde, o lacrima varsata iti poate aduce linistea, o mangaiere te poate umple de nadejde.
Simti nevoia de iubire. Ne-am nascut cu ea, oare? E un fel de instinct cu care venim pe lume, sau o dobandim trecand prin incercarile vietii? Toti avem nevoie de ea. Cand nu exista "nimic nu e"...Toata viata o cautam. In ceilalti, in noi insine. Cand nu o gasim, aproape ca murim. Fara iubire, viata e o moarte lenta. Daca nu o aflam, ramanem calatori singuratici pe un drum care nu duce nicaieri. De multe ori, chiar si atunci cand o gasim, nu suntem constienti de ea. Vrem sa-i aplicam "principiile" noastre, sa o adaptam personalitatii noastre, sa o "reconstruim" conform cu ideile noastre, cu eul nostru. Eul nostru! Cat de mandri suntem de el, cum ar putea cineva sa-l ignore, sa creada ca poate fi altfel, sa gandeasca altfel, sa fie altfel decat noi?!
E greu sa stii sa iubesti cu adevarat. A iubi inseamna a nu critica. Sa iubesti inseamna sa ucizi in tine orgoliul, sa poti calca peste eul tau, neasemuitul tau ego, si sa invinga dragostea. Sa iubesti inseamna sa fii capabil de mici sacrificii in fiecare zi, sa renunti la ceva din tine, pentru binele celuilalt, al celorlalti.
Fiecare poate da o definitie a iubirii. Cu totii avem una, inscrisa in inima. Este greu s-o gasesti pe cea adevarata, pe cea care sa te puna in acord cu lumea, cu tine insuti, cu divinitatea. E si mai greu sa o aplici in viata, sa-ti poti face din aceasta un loc al armoniei, sa-ti poti face din suflet o harfa vibrand pe corzile dragostei.
Trebuie sa invatam sa iubim. A iubi inseamna a-i respecta celuilalt libertatea. Iubirea adevarata nu e constrangatoare. A iubi inseamna a vedea in celalalt numai calitatile si chiar de se intampla sa-i observi scaderile, i le acoperi incercand sa-l disculpi. Nu este el cel vinovat (in religie totul este pus pe seama celui rau). E mai bine asa decat sa-l acuzi pe el. A iubi inseamna a te bucura de celalalt, de natura, de viata. Totul poate deveni prilej de incantare, zambetul unui copil, un peisaj frumos, o pasare alba zburand, un cer cu nori pufosi, o mana calda, intinsa sa te ajute. Sa te bucuri de orice, de fiecare zi pe care o traiesti, de fiecare clipa, de fiecare molecula de aer pe care o respiri.
A iubi inseamna a-l ajuta pe celalalt in suferinta, fara gesturi mari. Uneori este de ajuns sa-i zambesti, sa-i strangi mana, sa-l asculti cu rabdare.
A iubi inseamna sa poti ignora dorintele tale, sa fii alaturi de celalalt, chiar de n-ai vrea, sau, daca simti ca drumul lui nu este cel bun, sa fii capabil sa-l duci, cu blandete si cu rabdare, pe drumul cel bun.
A iubi inseamna a-l primi pe celalalt in sufletul tau,sa te umpli de el,sa-l accepti in substanta inefabila a sinelui tau, chiar diferit fiind sau mai ales daca este diferit, sa accepti fuziunea dintre tine si el, sa te trezesti deodata ca poti actiona ca el, ca poti vorbi ca el, fara ca acest proces de vase comunicante sa te doara. Sa ai constiinta ca toti "suntem, de fapt, una".

Olivia Newton John - Hopelessly devoted to you

Erai aievea,nu doar un vis de mai…

Cand mi-ai facut din mana-ntaia oara,

Am realizat cat e de…primavara…

M-apropiam de tine ca de-o floare rara,

Erai aievea,nu doar un vis de mai…

Si timpul s-a oprit  mirat in loc,

Fiindca stia ca e iubire,nu un joc.

Si ne-am pierdut in infinita clipa,

Ce de Dumnezeu ne-a fost daruita,

Chiar de ne-am despartit apoi,

Si-atatea au trecut peste noi,

Acum tu esti departe

Si-o crunta si amara

Tacere ne desparte…

Eu insa mai mi-aduc aminte,

Tot ce n-am reusit in acea zi

Din prea multa iubire…

Sa mai transform si …in cuvinte…

De-ai fi acum din nou aproape,

Pe toate ti le-as darui iubire,

Si-mbratisati duios,in nemurire,
Am transforma un vis in fericire...

"Dance Me To The End of Love" Leonard Cohen

Intre ce-a fost si ce va fi,

Tu mi-ai adus in suflet bucurie,
O bucurie nesperat de mare...


Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.

Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.

te iubesc numai pe tine

Poate maine ...te voi gasi pe tine... Poate...

Nu mi-e dor de fericire; Azi, mi-e dor de tine...mi-a fost si ieri....si-n fiecare zi... Vreau sa visez... Imi iau sufletul in maini, Il privesc...nu e agonic... Patrund incet, tot mai incet...dar, nu gasesc decat ganduri De azi , de ieri... Poate, poate maine ...te voi gasi pe tine... Poate... Oare????

Distanta dintre Da si Nu...

Cea mai mare distanta este intre DA si NU ,acolo se pierde curajul de a intinde mana si a atinge - fericirea!
Vlad Diana

La hotarul dintre da si nu

Ranit la piept de crivatul cîinesc,
Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,
Abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Si ranile mereu ma vor durea,
Slavind întîmpinarea ta tîrzie
Si-abia acum îti spun ‘iubita mea’,
Cînd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.
Deodata, apa lumii te-a-nghitit,
Deodata am ramas ranit de crivat,
Gesticulînd spre minus infinit
Si construind delicte împotriva-ti
Atunci cînd totul se-ntîmpla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Si-abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Deodata ce spun eu si ce spui tu
Sînt doua înghetate limbi straine
Si la hotarul dintre da si nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tïne.

Adrian Paunescu

As fi vrut sa te pastrez in brate

Imbratisarea
Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am azvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei,in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu costele-as fi vrut.

poezie de Nichita Stănescu

Esti visul meu cel mai dureros...

"De ce mă amăgești cu iluzorii

Popasuri de răsfăț în calda oază?

De fee trup, înfrângi dorința-mi trează,

Prin cactușii de pază puși pudorii.

Prea însetat de formele morgane

Pășesc pe dune ignorând Simunul;

Amarnice-ncercări pentru nebunul

Care-și preschimbă visele, în toane.

Un pas. Alt pas. Nisipuri mișcătoare

Cu lăcomie-mi devorează vrerea.

Mă trec în ele adorând durerea

De-a te avea în viața viitoare."

Maria Nazionale - Storie 'E Piccerelle

Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,

Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,
La poarta încătuşată a inimii lovite cândva
De trăznetul viu, aprins dintr-o dulce sclipire...
Zăresc desprinsă din ceaţă umbra ta...

Şi paşii tăi...urmându-mă prin negura tăcerii,
Aleargă spre ultimul val de iubire din trecut
Şi rătăcind în noapte se lovesc de zidul durerii
...ce tu l-ai ridicat prin ultimul sărut!

poezie de Roxana Grigorescu

Vis prea frumos spre-a fi putut... să steie...

Tu mi-erai totul, dragoste,
Al sufletului har,
Un verde ostrov în mare, dragoste,
Fântână şi altar,
Încins cu poame dulci şi flori,
Flori ale mele doar.

Vis prea frumos spre-a fi putut
Să steie! - Ah, limpede minune!
Ai răsărit, şi te-am pierdut!
Un glas din viitor îmi spune:
"Treci, treci", dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
Pluteşte-amar, apatic, mut.

poezie de Edgar Allan Poe

Because I love u-----Shakin's Steven