Sufletul este adesea un partener tacut pe calea vietii noastre, care nu-si comunica opiniile sau indrumarile neintrebat si care nu vorbeste, daca nu i se adreseaza cuvantul.Si, cu toate acestea, datorita sufletului ne aflam aici pentru ca in absenta lui nu am mai avea nicio calatorie a vietii de facut, iar sufletul, la randul sau, nu se poate manifesta in a treia dimensiune, in absenta trupului. Atunci, de ce nu joaca sufletul un rol mai important in vindecarea si inaltarea noastra, indrumandu-ne mai mult si aducandu-ne mai multa intuitie, in special atunci cand avem mare nevoie de ajutor? Pamantul si cea de-a treia dimensiune au fost intotdeauna taramul oamenilor „deconectati”. Aceasta reprezinta iesirea din gratie, alungarea din Rai, separarea prin care ne detasam de Sursa, astfel incat sa putem experimenta reconectarea.Sufletul este memoria noastra spirituala pe care o putem re-accesa in orice clipa, cu conditia sa vrem sa deschidem aceasta conexiune . In calea noastra se interpune ego-ul, care crede ca sufletul ii este dusman si ca unul trebuie sa-l invinga pe celalalt.Si, in tot acest rastimp, sufletul este tacut, nu ne da niciun fel de indicatie sau informatie, cu toate ca are atatea de spus. Nu ne pedepseste, nu ne critica si nu ne judeca, atunci cand este evident ca nu facem ceea ce stim ca trebuie facut, sau atunci cand nu ne respectam contractul. Tacerea lui este frustranta si chiar innebunitoare.Daca este partenerul nostru, atunci de ce tace? Pentru ca, de multe ori, simtindu-ne lipsiti de putere, uitam ca sufletul chiar stie cat suntem de puternici si ca, daca avem nevoie de ajutor, il vom cere. Intre timp, sufletul este increzator..
Noi ramanem in vibratia karmei noastre, pana cand ajungem intr-un spatiu al vindecarii. Fara dorinta noastra de a ne vindeca, sufletul asteapta in tacere, sa-l chemam. Atunci cand suntem pregatiti sa ne intoarcem catre suflet, energia noastra este transformata si suntem gata sa facem lucrarea pe care Sufletul o are de impartit cu noi. Pana atunci, sufletul ne asteapta, stiind ca avem exact atata timp cat ne trebuie pentru a ne exprima dorinta de a merge pe calea parteneriatului cu el. Si, cand soseste acel moment, sufletul nu va mai fi deloc tacut.
Noi ramanem in vibratia karmei noastre, pana cand ajungem intr-un spatiu al vindecarii. Fara dorinta noastra de a ne vindeca, sufletul asteapta in tacere, sa-l chemam. Atunci cand suntem pregatiti sa ne intoarcem catre suflet, energia noastra este transformata si suntem gata sa facem lucrarea pe care Sufletul o are de impartit cu noi. Pana atunci, sufletul ne asteapta, stiind ca avem exact atata timp cat ne trebuie pentru a ne exprima dorinta de a merge pe calea parteneriatului cu el. Si, cand soseste acel moment, sufletul nu va mai fi deloc tacut.
