marți, 4 ianuarie 2011
Azi poate sa fie ultima zi...
Risc
Inima, daca ti-o cunosti cu adevarat, nu poate urma un om care sa nu fie ce astepti.Exista doar nesansa ca acel om sa nu te placa, sa nu te primeasca in inima-i.Dar si riscul sa te placa si totusi sa nu te lase sa te apropii.Poti face pasi mici in continuare spre inima lui.Cine stie?Poate intr-o zi...vei fi neasteptat de aproape de acea inima.Sau...poate nu.Eu cred ca merita...sa riscam...macar o data in viata!
Femeia
Pe care îl înveţi încet
Şi-l uiţi - deşi nu-ţi prea convine -
Exact când îl cunoşti mai bine.
luni, 3 ianuarie 2011
Prin nopti tacute
Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.
Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.
(Mihai Eminescu)
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.
Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.
(Mihai Eminescu)
duminică, 2 ianuarie 2011
Putem fi creatorii propriilor noastre vieti
Putem fi creatorii propriilor noastre vieti si chiar putem realiza orice ne propunem. Pentru a imprima calitatea pe care o dorim vietii pe care ne-o cream , trebuie insa sa parcurgem cateva etape obligatorii:
- Sa acceptam ca posibila ideea ca avem puteri nelimitate
- Sa ne cautam sinele si sa intelegem cine suntem
- Sa ne deschidem mintea, pentru a ne desprinde de conceptele rigide, care ne-au fost sistematic inoculate
- Sa fim curajosi si sa avem puterea de a ne recunoaste si infrunta fricile, slabiciunile si defectele
- Sa ne alimentam curiozitatea, imaginatia, creativitatea si intuitia
- Sa ascultam glasul copilului din noi, pentru a avea acces la puritate si inocenta
- Sa fim atenti la cei din jurul nostru, care ne pot transmite ceva important si sa fim dispusi sa acceptam ajutorul lor, atunci cand situatia ne depaseste
- Sa acceptam faptul ca suntem singurii care pot decide cum decurge viata noastra, indiferent ca ne place sau nu acest lucru
- Sa intelegem si sa ne asumam responsabilitatea uriasa, care decurge din orice gand, orice cuvant, orice actiune a noastra
- Sa fim sinceri, mai ales cu noi insine
- Sa nu uitam ca renuntarea la egoul propriu si angajarea intr-o actiune pentru binele celorlalti, ne poate face nesperat de fericiti
Poveste despre frumusetea imperfectiunii
Un caraus de apa din India avea doua vase mari de lut legate la capetele cobilitei pe care o cara pe umeri. Unul dintre ele era in buna stare, in timp ce celalalt avea o fisura si, pana ajungea carausul cu apa la stapanul sau, acesta pierdea mereu jumatate din cantitatea de apa ce fusese pusa in el la fantana.
Doi ani la rand s-a intamplat acest lucru, in fiecare zi la fel, carausul ajungand acasa la stapanul sau cu numai un vas si jumatate de apa. Vasul perfect se simtea multumit de realizarile sale, dar vasul fisurat era complexat de imperfectiunea sa si de faptul ca nu a realizat decat jumatate din ceea ce era prevazut sa faca, astfel ca simti necesar sa ceara iertare carausului:
- As vrea sa ma ierti!
- De ce? – l-a intrebat carausul.
- De-a lungul celor doi ani, am dus doar jumatate din apa ce trebuia dusa la stapanul tau, restul scurgandu-se din cauza fisurii pe care o am. Astfel tu a trebuit sa muncesti in plus pentru a obtine acelasi rezultat, a zis vasul fisurat.
Carausul i-a cerut vasului:
- Pe drumul de intoarcere spre casa stapanului, sa privesti cu atentie pe unde vom trece! Vei vedea minunatul strat de flori ce ne insoteste pe cale.
Intr-adevar, pe masura ce urcau dealul, vasul a vazut soarele luminand si incalzind florile de pe marginea cararii.
- Ai observat ca erau flori numai pe partea ta de carare in timp ce pe partea cealalta nu era nimic? S-a intamplat asa pentru ca eu, stiind de fisura ta, am profitat de acest lucru. Am pus seminte de flori pe partea ta de carare si de fiecare data cand ne reintorceam de la izvor, tu le udai. Am putut astfel culege cele mai frumoase flori pentru a decora masa stapanului. Fara ca tu sa fii exact asa cum esti, el nu ar fi avut parte de aceasta frumusete care sa-i lumineze casa.
Doi ani la rand s-a intamplat acest lucru, in fiecare zi la fel, carausul ajungand acasa la stapanul sau cu numai un vas si jumatate de apa. Vasul perfect se simtea multumit de realizarile sale, dar vasul fisurat era complexat de imperfectiunea sa si de faptul ca nu a realizat decat jumatate din ceea ce era prevazut sa faca, astfel ca simti necesar sa ceara iertare carausului:
- As vrea sa ma ierti!
- De ce? – l-a intrebat carausul.
- De-a lungul celor doi ani, am dus doar jumatate din apa ce trebuia dusa la stapanul tau, restul scurgandu-se din cauza fisurii pe care o am. Astfel tu a trebuit sa muncesti in plus pentru a obtine acelasi rezultat, a zis vasul fisurat.
Carausul i-a cerut vasului:
- Pe drumul de intoarcere spre casa stapanului, sa privesti cu atentie pe unde vom trece! Vei vedea minunatul strat de flori ce ne insoteste pe cale.
Intr-adevar, pe masura ce urcau dealul, vasul a vazut soarele luminand si incalzind florile de pe marginea cararii.
- Ai observat ca erau flori numai pe partea ta de carare in timp ce pe partea cealalta nu era nimic? S-a intamplat asa pentru ca eu, stiind de fisura ta, am profitat de acest lucru. Am pus seminte de flori pe partea ta de carare si de fiecare data cand ne reintorceam de la izvor, tu le udai. Am putut astfel culege cele mai frumoase flori pentru a decora masa stapanului. Fara ca tu sa fii exact asa cum esti, el nu ar fi avut parte de aceasta frumusete care sa-i lumineze casa.
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Cand vei gasi...o floare...
"Poti incerca sa afli daca Dumnezeu are simtul umorului.Cum?Facandu-ti planuri!"
Cumva stiam asta...doar ca sub o alta forma.Parintii mei nu au avut posibilitatile necesare pentru a termina scoli inalte.Dar erau intelepti,credinciosi,buni.Mi-au transmis tot ce aveau mai pur si bun din inimile lor.Din mintea lor.Tin minte cum mama, cand am facut primii pasi spre tinerete, mi-a spus:sa nu cauti niciodata iubirea!Ea trebuie sa-ti apara in fata.Iar cand va aparea...urmeaz-o!Avea dreptate.Nu poti planifica cand si pentru cine va incepe inima ta sa bata.Credeti-ma.Iar daca totusi reusesti...nu fii prea sigur de desfasurarea lucrurilor.Eu...am incercat,o singura data.Si am gasit ce cautam.Ulterior insa...desi am facut atat cat poate un muritor sa faca pentru a dovedi incredere,respect..admiratie..intelegere..iubire de fapt...n-a mers!Cum spuneam mai sus...Dumnezeu avea alte planuri decat mine...Si nu m-a consultat fireste...Poate daca nu-l cautam eu singura..intr-o zi tot ne-am fi intersectat...Intr-o zi in care planul meu de a cunoaste un om deosebit..ar fi coincis cu planul lui Dumnezeu de a-mi reda bucuria si sensul vietii...
Va intrebati..de ce n-a mers?Din multe motive...Unul mai obiectiv ca altul.Printre care si..timpul!Tot azi citind o alta idee parca as fi vazut-o pentru prima oara in viata:
"Cand iubesti pe cineva, iti faci timp..pentru acea persoana.Nu exista..n-am timp!"
Si e, fireste, ceva ce stim cu totii.Doar ca iubirea mea probabil trecea si peste asta..doar din iubire.Am gresit.Oricat am vrea nu putem forta pe nimeni sa ne iubeasca.Si oricat am merita.E atata liniste si pace, acum, in sufletul meu....in mintea mea....Putin prea...multa!Ce-o sa ma fac cu ea?Si maine e o zi....Prea multe intrebari pentru prima zi din acest an...
Dorul...la trecerea dintre ani...
-Ai vrut sa plec din inima-ti...si nu pot sa te condamn...ti-am pricinuit atata rau...ma vei ierta vreodat?
-Nu ai de ce sa-ti ceri iertare.Nu tu mi-ai facut rau.Ci singura...Am dorit...o fericire ca-n povesti...si..m-am ales..cu tine!
Iar de te vede zambind...nu mai conteaza ca ai ochii plini de lacrimi...De fapt asta-si dorea...Sa se asigure ca el...e din nou important ...Si cu un an mai mare...in viata ta...Il vezi cum se strecoara linistit in coltul stiut doar de tine... si-adoarme... Efortul sau din noaptea de revelion n-a fost in...zadar. E ferm convins ca-n zori...ii vei povesti ca altadat...cum aparea cel drag...in vis... Iar el are si-un raspuns...o intrebare de-i vei adresa...
-Doar pentru ca tace...nu inseamna si ca nu mai existi pentru el...Si maine e o zi!
vineri, 31 decembrie 2010
Citatul zilei 31.12.2010
Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea.
Buddha
Buddha
Mi-ai spus tu...candva...
Mi-ai spus într-o dimineaţă
(sau poate într-o seară)
nişte lucruri foarte grave.
Eu,
nu ştiu de ce,
nu pot să le uit.
Mă fac că le-am uitat
şi mă mint că doar le-ai spus,
fără să le crezi.
Că le-ai spus ca să te convingi
că eu cred altfel.
Vieţi paralele...
Paralelele însă nu se întâlnesc niciodată,
Dar niciodată...
Să fi demonstrat noi
pentru prima oară în lume
că presupunerea prin absurd
că paralelele s-ar întâlni
e adevărată?
Îti dai seama ce grav ?
Le-am dat toată geometria peste cap...
(ENIGMA)
(sau poate într-o seară)
nişte lucruri foarte grave.
Eu,
nu ştiu de ce,
nu pot să le uit.
Mă fac că le-am uitat
şi mă mint că doar le-ai spus,
fără să le crezi.
Că le-ai spus ca să te convingi
că eu cred altfel.
Vieţi paralele...
Paralelele însă nu se întâlnesc niciodată,
Dar niciodată...
Să fi demonstrat noi
pentru prima oară în lume
că presupunerea prin absurd
că paralelele s-ar întâlni
e adevărată?
Îti dai seama ce grav ?
Le-am dat toată geometria peste cap...
(ENIGMA)
Era ..tot in decembrie...
Era tot in decembrie.Afara ningea frumos si linistit...iar eu eram..desi nu prea vroiam..la balul bobocilor celor din anul intai.Mama mi-a adus o superba rochie..mustar aurie,lunga.Si a tinut mult ca eu sa merg la acel bal.La un moment dat am vazut un tanar inalt,saten indreptandu-se spre mine cu o ceasca de cafea in maini.Sigur nu putea fi pentru mine.Nu-l cunosteam.Am intors capul in spate.Probabil altineva astepta canita aia.Nu am si apucat sa vad mai mult.Ne-am ciocnit...si cafeaua a ajuns pe frumoasa mea rochie...Cu lacrimi in ochi l-am apucat furioasa de maini...Cand i-am intalnit privirea..am inghetat!Avea cei mai mari,albastri si tristi ochi pe care ii vazusem vreodata.Un par bogat si ondulat..Un chip...atat de strain..si totusi atat de cald...L-am auzit spunandu-mi:
-Mii de scuze...era pt logodnica mea cafeaua...
Toti ochii erau atintiti spre noi...sala se invartea cu mine...deci avea o logodnica...trebuia sa fug..si am fugit!Dar el m-a ajuns din urma,mi-a luat mainile in ale lui si mi-a soptit:
-Te rog sa te intorci!
Si m-am intors...Am dansat un dans..si inca un dans...de fapt aproape toate care au urmat...Iar in zilele urmatoare....a trebuit si el si eu..sa luptam cu propriile familii..sa-i convingem ca iubirea noastra e frumoasa si puternica...Ca doar moartea ne va desparti...Si...asa a fost!
Anul acesta...am iubit pentru a doua oara..cel putin la fel de puternic ca in acea noapte...N-am dat dovada de mai multa intelepciune ca atunci...Cand l-am vazut..logic era sa omor sentimentul ce-mi incoltise in inima..in loc sa-i trimit un mesaj...Iar cand ne-am intalnit...poate-am gresit spunandu-i tot ce simt....Inimile noastre au batut la unison in clipa cand ne-am intalnit...Stiu asta...Daca ulterior s-au instrainat...inseamna ca asa trebuia sa se intample...Tot ce stiu e ca n-a fost dimineata in care sa nu sper intr-un miracol..si noapte in care intrata fiind, sa nu visez ca ziua urmatoare..va fi una mai aproape de inima lui...Acum...trec intr-un an nou...cu dorinta de a uita....tot ce-am visat... de ami vedea linistita de viata mea...cum am facut-o mereu...
Va doresc tuturor...o trecere frumoasa in noul an...sa iubiti si sa fiti iubiti..sa fiti mai buni in anul care va urma.
"La multi ani"..tuturor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)