marți, 23 noiembrie 2010
duminică, 21 noiembrie 2010
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
A cui sa fie vina...???
Ci, de-am fi singuri amandoi
Si nime sa ne asculte,
Uitandu-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...
Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.
Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;
Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?
Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.
Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.
(versuri de Nicolae Iorga)
Balanta cu un singur talger
Paduri tropicale crescute printre coloanele
Unor temple în care nu m-am închinat,
Oceane de frunze
În care nu m-am lasat îngropata,
Dusmani pe care nu i-am urât,
Sabii pe care am refuzat sa le mânui,
Cuvinte pe care n-am învatat sa le tip,
Trupuri pe care nu le-am iubit,
Fiare pe care nu le-am ucis,
Fluvii în care nu m-am înecat,
Rasarituri pe care n-am apucat sa le vad,
Piscuri pe care n-am apucat sa le urc,
Muzee amenajate în corola unor crini
Pe care nu i-am mirosit niciodata!
Toate vor avea dreptul sa ma acuze.
Si faptele mele, oricât de bune,
Nu vor reusi sa mentina un echilibru
Oricât de instabil,
Pentru ca nu între bine si rau
Va fi balanta din urma,
Ci între a fi fost si a nu fi fost.
vineri, 19 noiembrie 2010
Tu treci
Tu treci prin ceaţă
Şi eu ştiu că treci,
Şi e destul ca norii
Să nu-mi mai pară reci
Sicrie fără saţiu
Umflându-se să-ncapă
Întreaga omenire
În pulberea de apă,
Inconsistent şi acru
Dospindu-se-n văzduh.
Tu treci prin ceaţă:
Clar şi-nalt, un duh
Ordonator de sensuri,
Scoţând din moarte lumi
Ce tremură uimite
Pe când uşor le-ndrumi
Ţinându-le de umeri
Să nu le fie frică:
Tu treci prin ceaţă
Şi-ochiul tău despică
Logice pârtii-n
Haosul de veci;
Tu treci, iubire,
Şi eu ştiu că treci...
(Ana Blandiana)
Tu treci prin ceaţă
Şi eu ştiu că treci,
Şi e destul ca norii
Să nu-mi mai pară reci
Sicrie fără saţiu
Umflându-se să-ncapă
Întreaga omenire
În pulberea de apă,
Inconsistent şi acru
Dospindu-se-n văzduh.
Tu treci prin ceaţă:
Clar şi-nalt, un duh
Ordonator de sensuri,
Scoţând din moarte lumi
Ce tremură uimite
Pe când uşor le-ndrumi
Ţinându-le de umeri
Să nu le fie frică:
Tu treci prin ceaţă
Şi-ochiul tău despică
Logice pârtii-n
Haosul de veci;
Tu treci, iubire,
Şi eu ştiu că treci...
(Ana Blandiana)
joi, 18 noiembrie 2010
luni, 15 noiembrie 2010
In ochii tai...citisem....
In ochii tai citisem iubire dinadins
Si-n calea vremii steaua mea
O clipa s-au aprins.
Apoi, ca foi uscate vazduhul coperind,
Vazui nadejdi si fericiri
Naintea mea pierind.
Dup-aceea dulce clipa ce-atata ma uimea,
Nainte chiar de-a rasari
Se stinse steaua mea.
(Mihai Eminescu)
Si-n calea vremii steaua mea
O clipa s-au aprins.
Apoi, ca foi uscate vazduhul coperind,
Vazui nadejdi si fericiri
Naintea mea pierind.
Dup-aceea dulce clipa ce-atata ma uimea,
Nainte chiar de-a rasari
Se stinse steaua mea.
(Mihai Eminescu)
duminică, 14 noiembrie 2010
Lacrimile
Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-1
lumina, zarea, norii -- si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul --¬
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneste-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori,
caci, vezi -- lumina lor ma doare".
Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete -- lacrimile.
(Nicolae Labis)
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-1
lumina, zarea, norii -- si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul --¬
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneste-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori,
caci, vezi -- lumina lor ma doare".
Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete -- lacrimile.
(Nicolae Labis)
vineri, 12 noiembrie 2010
Cei mai mari dusmani ai lui Basescu
Motto:
Noi ce-i care-i suntem aproape....sa-l aparam!E presedintele nostru!Nimeni n-ar putea face mai mult in situatia prezenta!
In ultimele luni reprezentantii puterii actuale au indentificat o serie de dusmani reali, posibili sau inchipuiti, care i-au afectat sau inca le pericliteaza buna oranduire a guvernarii.
In campania electorala principalul inamic, public desigur, era presa ticalosita. In general, in aceasta categorie intrau, potrivit declaratiilor lui Traian Basescu, cea mai mare parte a presei. Pe scurt, intreaga presa care nu era de acord cu el, care nu il sustinea si il critica, mai mult sau mai putin elegant. Atunci, Sebastian Lazaroiu, consilierul prezidential, chiar a formulat raspicat antagonismul: electoratul va avea de ales intre presa si democratie - unde, normal, democratia era reprezentata de Basescu, iar cealalta parte de toti oponentii sai.
Dupa alegeri, aceiasi reprezentanti ai democratiei unice au afirmat ca presa a falsificat si a mistificat democratia din Romania, transformandu-se in realitate intr-un promotor al orice, numai al democratiei nu. Intreaga ura si dusmanie acumulata in campania electorala s-a transferat de atunci incoace catre reprezentantii posturilor anatemizate. Au intrat aici toti cei care si-au permis luxul de a nu fi de acord cu Basescu si de a nu il sustine in campanie. Lor li s-a raspuns cu celebrele replici "nu va mai uitati la televizor doua saptamani si o sa vedeti adevarata realitate din Romania". Un exercitiu simplu, incercat, insa deloc cu efectul prezis de presedinte. Ba, dimpotriva.
Putini s-au gandit ca presa nu are cum sa devina un dusman al democratiei, indiferent cat de mult ar fi manipulata si manipulanta, indiferent cat de mult ar fi controlata de grupuri de interese, din moment ce nu este unica presa din tara. Insa cei mai multi au cazut in capcana intinsa de formula prezidentiala si au impartit la randul lor presa in doua. Ca si societatea. Ca intreaga clasa politica si toti reprezentantii breslelor din Romania.
Profesori contra medici, functionari contra functionari, angajati privati contra angajati de la stat, roman contra roman. O dihotomie care pe fondul aceleiasi crize nenorocite care ne sapa pe toti si ne afunda in egala masura, pentru unii este un instrument de manipulare mai eficient si mai de succes decat pentru presa.
Trecand de dusmanul cel mai periculos si mai pervers, respectiv presa, puterea a descoperit ca insasi criza economica risca sa devina un inamic mai hotarat si cu efecte mai catastrofice decat orice alt atac politic sau venit din partea presei. Revolte sociale, miscari in masa in randul bugetarilor sau disponibilizatilor, cresterea violentei pe fondul cresterii numarului somajului si a scaderilor de salarii... toate acestea s-ar putea concentra intr-o replica in fata careia puterea sa ramana fara raspuns.
Prima explicatie a "beneficiilor" aduse de criza economica ne-a fost dezvaluita recent chiar de presedintele tarii care s-a laudat in Japonia ca somajul romanesc adus de criza a determinat, de fapt, cresterea productivitatii.
Asadar, sa ne rugam ca recesiunea sa nu ne lase prea curand, sa nu isi slabeasca efectele, ba chiar dimpotriva, sa si le adanceasca pana acolo incat Romania sa devina lider mondial al productivitatii. Asta, desi atunci cand somajul va lua proportiile pe care le are deja in Spania sau Grecia, productivitatea va fi ultima satisfactie pe care o vom mai putea gusta.
Dincolo de majoritatile politice, care acum sunt bune (atunci cand ele coincid cu dorinta presedintelui) si rele (cand ele se opun intereselor lui Basescu si Partidului Democrat Liberal), dincolo de presa care poate vorbi in gol fara a mai fi crezuta si ascultata, dincolo de orice realitate care poate fi manipulata sau nu de un grup sau altul de interese, realitatea nevoilor si saraciei tot mai accentuate din Romania risca sa iasa la suprafata.
Degringolada si mai ales lipsa masurilor anticriza ale Guvernului Boc, filosofia lui "ce-o fi o fi, noi nu putem schimba mare lucru in privinta crizei", ideologie care nu o singura data a fost afirmata si sustinuta pe rand atat de presedinte cat si de premierul tarii, pot transforma criza in principalul lor dusman.
Cei care guverneaza si isi imagineaza ca acapararea intregii puteri in stat ii va ajuta sa ascunda la infinit problemele si nemultumirile unui numar tot mai mare de oameni se inseala intr-un singur punct: atunci cand incearca sa transforme fara rusine problemele adevarate ale romanilor in avantaje si beneficii de care ar trebui sa mai fim si bucurosi si mandri ca avem privilegiul de a fi contemporani cu ele.
Schimbarea majoritatilor parlamentare ar trebui sa fie o lectie pentru toti si sa ii faca constienti si pe cei care detin puterea ca in orice clipa se poate forma o majoritate atat de mare si de necontrolat a celor care nu mai suporta incompetentele guvernantilor, incat tehnicile de manipulare sa nu mai functioneze nici din partea presei, dar nici din partea celor care se considera unicii stapani ai democratiei.
(Iulian Leca)
sursa ZIARE COM
Noi ce-i care-i suntem aproape....sa-l aparam!E presedintele nostru!Nimeni n-ar putea face mai mult in situatia prezenta!
In ultimele luni reprezentantii puterii actuale au indentificat o serie de dusmani reali, posibili sau inchipuiti, care i-au afectat sau inca le pericliteaza buna oranduire a guvernarii.
In campania electorala principalul inamic, public desigur, era presa ticalosita. In general, in aceasta categorie intrau, potrivit declaratiilor lui Traian Basescu, cea mai mare parte a presei. Pe scurt, intreaga presa care nu era de acord cu el, care nu il sustinea si il critica, mai mult sau mai putin elegant. Atunci, Sebastian Lazaroiu, consilierul prezidential, chiar a formulat raspicat antagonismul: electoratul va avea de ales intre presa si democratie - unde, normal, democratia era reprezentata de Basescu, iar cealalta parte de toti oponentii sai.
Dupa alegeri, aceiasi reprezentanti ai democratiei unice au afirmat ca presa a falsificat si a mistificat democratia din Romania, transformandu-se in realitate intr-un promotor al orice, numai al democratiei nu. Intreaga ura si dusmanie acumulata in campania electorala s-a transferat de atunci incoace catre reprezentantii posturilor anatemizate. Au intrat aici toti cei care si-au permis luxul de a nu fi de acord cu Basescu si de a nu il sustine in campanie. Lor li s-a raspuns cu celebrele replici "nu va mai uitati la televizor doua saptamani si o sa vedeti adevarata realitate din Romania". Un exercitiu simplu, incercat, insa deloc cu efectul prezis de presedinte. Ba, dimpotriva.
Putini s-au gandit ca presa nu are cum sa devina un dusman al democratiei, indiferent cat de mult ar fi manipulata si manipulanta, indiferent cat de mult ar fi controlata de grupuri de interese, din moment ce nu este unica presa din tara. Insa cei mai multi au cazut in capcana intinsa de formula prezidentiala si au impartit la randul lor presa in doua. Ca si societatea. Ca intreaga clasa politica si toti reprezentantii breslelor din Romania.
Profesori contra medici, functionari contra functionari, angajati privati contra angajati de la stat, roman contra roman. O dihotomie care pe fondul aceleiasi crize nenorocite care ne sapa pe toti si ne afunda in egala masura, pentru unii este un instrument de manipulare mai eficient si mai de succes decat pentru presa.
Trecand de dusmanul cel mai periculos si mai pervers, respectiv presa, puterea a descoperit ca insasi criza economica risca sa devina un inamic mai hotarat si cu efecte mai catastrofice decat orice alt atac politic sau venit din partea presei. Revolte sociale, miscari in masa in randul bugetarilor sau disponibilizatilor, cresterea violentei pe fondul cresterii numarului somajului si a scaderilor de salarii... toate acestea s-ar putea concentra intr-o replica in fata careia puterea sa ramana fara raspuns.
Prima explicatie a "beneficiilor" aduse de criza economica ne-a fost dezvaluita recent chiar de presedintele tarii care s-a laudat in Japonia ca somajul romanesc adus de criza a determinat, de fapt, cresterea productivitatii.
Asadar, sa ne rugam ca recesiunea sa nu ne lase prea curand, sa nu isi slabeasca efectele, ba chiar dimpotriva, sa si le adanceasca pana acolo incat Romania sa devina lider mondial al productivitatii. Asta, desi atunci cand somajul va lua proportiile pe care le are deja in Spania sau Grecia, productivitatea va fi ultima satisfactie pe care o vom mai putea gusta.
Dincolo de majoritatile politice, care acum sunt bune (atunci cand ele coincid cu dorinta presedintelui) si rele (cand ele se opun intereselor lui Basescu si Partidului Democrat Liberal), dincolo de presa care poate vorbi in gol fara a mai fi crezuta si ascultata, dincolo de orice realitate care poate fi manipulata sau nu de un grup sau altul de interese, realitatea nevoilor si saraciei tot mai accentuate din Romania risca sa iasa la suprafata.
Degringolada si mai ales lipsa masurilor anticriza ale Guvernului Boc, filosofia lui "ce-o fi o fi, noi nu putem schimba mare lucru in privinta crizei", ideologie care nu o singura data a fost afirmata si sustinuta pe rand atat de presedinte cat si de premierul tarii, pot transforma criza in principalul lor dusman.
Cei care guverneaza si isi imagineaza ca acapararea intregii puteri in stat ii va ajuta sa ascunda la infinit problemele si nemultumirile unui numar tot mai mare de oameni se inseala intr-un singur punct: atunci cand incearca sa transforme fara rusine problemele adevarate ale romanilor in avantaje si beneficii de care ar trebui sa mai fim si bucurosi si mandri ca avem privilegiul de a fi contemporani cu ele.
Schimbarea majoritatilor parlamentare ar trebui sa fie o lectie pentru toti si sa ii faca constienti si pe cei care detin puterea ca in orice clipa se poate forma o majoritate atat de mare si de necontrolat a celor care nu mai suporta incompetentele guvernantilor, incat tehnicile de manipulare sa nu mai functioneze nici din partea presei, dar nici din partea celor care se considera unicii stapani ai democratiei.
(Iulian Leca)
sursa ZIARE COM
Abonați-vă la:
Postări (Atom)