Adrian Paunescu construieste in rai Cenaclul Flacara
Din data: 05 Noiembrie 2010 ora : 11:30:05
In aceasta dimineata, in jurul orei 7.15, poetul Adrian Paunescu a incetat din viata. Revista VIP va ofera, in exclusivitate, amanunte inedite din viata artistului care a bucurat sufletele mai multor generatii de romani. De asemenea, VIP va dezvaluie, in premiera, marturia domnului doctor Mircea Beuran, seful sectiei de chirurgie din cadrul Spitalului Clinic Floreasca, cel care i-a fost aproape lui Adrian Paunescu in ultimele zile. Nu ratati, insa, varianta tiparita a revistei VIP, unde veti afla mai multe despre OMUL Adrian Paunescu, cel din spatele versului, cortinei Cenaclului Flacara sau camerei de filmat.
Mircea Beuran: ”Chiar si pe patul de spital voia sa dicteze totul!”Cu o zi inaintea tragicului eveniment, domnul doctor Mircea Beuran a purtat o discutie cu redactorii publicatiei noastre si a avut amabilitatea de a ne oferi ultimele noutati din viata poetului. Iata ce a declarat Mircea Beuran cu doar cateva ore inainte de moartea prietenului sau, Adrian Paunescu: ”Poetul se afla internat de o saptamana. Inainte de a fi internat, il vazusera mai multi medici, in primul rand cei de la ambulanta. Raspunsul la medicatie nu era eficient, starea lui se agrava cu fiecare ceas care trecea. Nu a dorit sa se interneze sub nicio forma, dar pana la urma a acceptat sa o faca, intelegand ca lucrurile pot evolua intr-un sens nedorit. Il cunosc de peste 15 ani si era un om foarte activ; acesta activitate cuprindea starile sale, care aveau mare legatura cu evenimentele tarii, starea oamenilor, precum si a diferitelor dintre categoriile sociale pe care cauta sa le ajute. Scria poezii, articole si considera ca plecarea la spital inseamna oprirea din aceasta activitate, deja un pas catre un “ceva” pe care nu-l putea controla cu puterea lui. Pana atunci s-a multumit sa fie consultat de un grup de medici pe probleme generale. Ii faceau analize, discutau, ii ofereau solutii, iar Paunescu a ajuns sa creada ca aceste medicamente pe care le primea acasa ar fi si eficiente. Pe langa medicatia stiintifica, facea si o terapie alternativa, respectiv acupunctura si bioenergie, folosea produse naturiste si, ajutat de convingerile sale, spera ca lucrurile se vor imbunatati. Este un om de o deosebita tarie in convingerile proprii si, cu toate ca ceilalti medici l-au sfatuit sa mearga la spital, el a refuzat. Prin urmare, organismul lui Paunescu s-a decompensat treptat: se deplasa tot mai dificil, respira greu, avea un ac de injectare a perfuzie in mina si toate aceste lucruri trageau un semnal de alarma referitor la starea lui de sanatate.
Evolutia bolii a trecut printr-o etapa in care poetul dadea semne ca starea lui se amelioreaza, insa aceasta raminea la fel de severa, pentru ca puterea cu care inima arunca singele in organism era de 10%, un procent infim pentru robustetea maestrului. Acumulase lichid foarte mult - termenul medical este de anasarca, avea lichid in cavitatea abdominala si toracica iar lucrul acesta ingreuna bataile inimii considerabil.
A urmat o alta etapa: evaluarea starii sale de la momentul in care a venit in spital. Miercuri noapte a facut o fibrilatie, un stop cardiac. L-am resuscitat, dar riscurile au ramas.
“Familia s-a aflat cvasipermanent langa el, l-a sustinut moral si i s-a adus mincare gatita de acasa. S-a acomodat greu, parca era un cerb in padure care vrea sa traiasca liber... Dorea sa fie pe picioarele lui, sa-si decida taate actiunile, sa dea interviuri, sa scrie articole si poezii, chiar si pe patul de spital. Slabise, pentru ca tratamentul indicat pentru boala sa consta in scoaterea unui exces de lichid care ramine in organism. Daca la internare avea 180 kg, astazi (n. red. joi) are 150... Asta inseamna o povara pentru inima”, au spus medicii.
Florin Piersic: ”De teama, mi-am inchis telefonul mobil”La finalul concertului sustinut de Gabriel Cotabita, actorul Florin Piersic, prieten apropiat al poetului, a declarat: “Ne leaga o strinsa prietenie care dureaza de multi ani. Va spun din tot sufletul ca inainte sa vin la acest eveniment, mi-am inchis telefonul mobil, de teama sa nu primesc o veste dureroasa si sa aflu ca bunul meu prieten, Adrian, nu mai este printre noi. Astfel, in aceasta seara as vrea sa va recit o poezie draga sufletului meu si scrisa de Adrian Paunescu: <Repetabila Povara>. Fac acest lucru in semn de omagiu pentru acest mare poet”. Din pacate, vestea rea a sosit, cateva ore mai tarziu...
“In America m-am molipsit de dorinta de a vorbi liber”De curand, poetul si fondatorul Cenaclului Flacara a rememorat, intr-un cerc de prieteni, cei 25 de ani care s-au scurs de la aparitia acelui fenomen social care a starnit atentia milioanelor de tineri. “Cenaclul s-a nascut din initiativa mea, pe fondul unei dorinte necesare de deschidere catre muzica si poezie. In America m-am molipsit de dorinta de a vorbi liber. Inca de la inceput, mi s-au alaturat oameni de cultura din generatia mea: Florian Pittis, Tudor Gheorghe, Doru Stanculescu… Mai erau poetii Radu Tudoran si George Stanca. Inca de la inceput, am organizat intalniri cu oameni de varf ai culturii romane, precum Serban Cioculescu, Sabin Balasa, sau Geo Dumitrescu. Nu am avut prejudecati, toata lumea se putea exprima liber”, isi amintea Adrian Paunescu.
“Nicu Ceausescu a fost omenos si respectuos”Poetul a facut referire si la contextual socio–politic existent in acea epoca: ”Am dat peste cativa oameni care au inteles fenomenul Cenaclului. Cornel Burtica, secretarul CC cu probleme de propaganda, Traian Stefanescu, seful miscarii de tineret si chiar Nicu Ceausescu. Tatal sau, Nicolae Ceausescu, hotarase sa ne ingradeasca libertatea si sa depindem de organizatia UTC, ceea ce era o catastrofa. Nicu a fost omenos si respectuos dar, cu toate astea, radioul ne cenzura”.
“Voi incerca sa cladesc o noua generatie”Care a fost visul lui Adrian Paunescu? A marturisit-o chiar poetul: ”As vrea sa relansez Cenaclul Flacara! Din pacate insa, traim intr-o perioada extrem de tulbure. Un cristal se construieste greu si se sparge prea usor. Oamenii care il construiesc muncesc enorm, iar apoi vine unul si il sparge. Asa suntem noi, romanii... Am construit o tara in decursul a mii de ani, dar a ajuns cioburi...”
Acesta a fost si ramane Adrian Paunescu. Unele vise i s-au implinit, altele nadajduim sa se implineasca. Acum, a plecat sa construiasca in rai Cenaclul Flacara... poate alaturi de Motu' Pittis, Nicu Vladimir si Vali Sterian...
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Mircea Beuran: ”Chiar si pe patul de spital voia sa dicteze totul!”Cu o zi inaintea tragicului eveniment, domnul doctor Mircea Beuran a purtat o discutie cu redactorii publicatiei noastre si a avut amabilitatea de a ne oferi ultimele noutati din viata poetului. Iata ce a declarat Mircea Beuran cu doar cateva ore inainte de moartea prietenului sau, Adrian Paunescu: ”Poetul se afla internat de o saptamana. Inainte de a fi internat, il vazusera mai multi medici, in primul rand cei de la ambulanta. Raspunsul la medicatie nu era eficient, starea lui se agrava cu fiecare ceas care trecea. Nu a dorit sa se interneze sub nicio forma, dar pana la urma a acceptat sa o faca, intelegand ca lucrurile pot evolua intr-un sens nedorit. Il cunosc de peste 15 ani si era un om foarte activ; acesta activitate cuprindea starile sale, care aveau mare legatura cu evenimentele tarii, starea oamenilor, precum si a diferitelor dintre categoriile sociale pe care cauta sa le ajute. Scria poezii, articole si considera ca plecarea la spital inseamna oprirea din aceasta activitate, deja un pas catre un “ceva” pe care nu-l putea controla cu puterea lui. Pana atunci s-a multumit sa fie consultat de un grup de medici pe probleme generale. Ii faceau analize, discutau, ii ofereau solutii, iar Paunescu a ajuns sa creada ca aceste medicamente pe care le primea acasa ar fi si eficiente. Pe langa medicatia stiintifica, facea si o terapie alternativa, respectiv acupunctura si bioenergie, folosea produse naturiste si, ajutat de convingerile sale, spera ca lucrurile se vor imbunatati. Este un om de o deosebita tarie in convingerile proprii si, cu toate ca ceilalti medici l-au sfatuit sa mearga la spital, el a refuzat. Prin urmare, organismul lui Paunescu s-a decompensat treptat: se deplasa tot mai dificil, respira greu, avea un ac de injectare a perfuzie in mina si toate aceste lucruri trageau un semnal de alarma referitor la starea lui de sanatate.
Evolutia bolii a trecut printr-o etapa in care poetul dadea semne ca starea lui se amelioreaza, insa aceasta raminea la fel de severa, pentru ca puterea cu care inima arunca singele in organism era de 10%, un procent infim pentru robustetea maestrului. Acumulase lichid foarte mult - termenul medical este de anasarca, avea lichid in cavitatea abdominala si toracica iar lucrul acesta ingreuna bataile inimii considerabil.
A urmat o alta etapa: evaluarea starii sale de la momentul in care a venit in spital. Miercuri noapte a facut o fibrilatie, un stop cardiac. L-am resuscitat, dar riscurile au ramas.
“Familia s-a aflat cvasipermanent langa el, l-a sustinut moral si i s-a adus mincare gatita de acasa. S-a acomodat greu, parca era un cerb in padure care vrea sa traiasca liber... Dorea sa fie pe picioarele lui, sa-si decida taate actiunile, sa dea interviuri, sa scrie articole si poezii, chiar si pe patul de spital. Slabise, pentru ca tratamentul indicat pentru boala sa consta in scoaterea unui exces de lichid care ramine in organism. Daca la internare avea 180 kg, astazi (n. red. joi) are 150... Asta inseamna o povara pentru inima”, au spus medicii.
Florin Piersic: ”De teama, mi-am inchis telefonul mobil”La finalul concertului sustinut de Gabriel Cotabita, actorul Florin Piersic, prieten apropiat al poetului, a declarat: “Ne leaga o strinsa prietenie care dureaza de multi ani. Va spun din tot sufletul ca inainte sa vin la acest eveniment, mi-am inchis telefonul mobil, de teama sa nu primesc o veste dureroasa si sa aflu ca bunul meu prieten, Adrian, nu mai este printre noi. Astfel, in aceasta seara as vrea sa va recit o poezie draga sufletului meu si scrisa de Adrian Paunescu: <Repetabila Povara>. Fac acest lucru in semn de omagiu pentru acest mare poet”. Din pacate, vestea rea a sosit, cateva ore mai tarziu...
“In America m-am molipsit de dorinta de a vorbi liber”De curand, poetul si fondatorul Cenaclului Flacara a rememorat, intr-un cerc de prieteni, cei 25 de ani care s-au scurs de la aparitia acelui fenomen social care a starnit atentia milioanelor de tineri. “Cenaclul s-a nascut din initiativa mea, pe fondul unei dorinte necesare de deschidere catre muzica si poezie. In America m-am molipsit de dorinta de a vorbi liber. Inca de la inceput, mi s-au alaturat oameni de cultura din generatia mea: Florian Pittis, Tudor Gheorghe, Doru Stanculescu… Mai erau poetii Radu Tudoran si George Stanca. Inca de la inceput, am organizat intalniri cu oameni de varf ai culturii romane, precum Serban Cioculescu, Sabin Balasa, sau Geo Dumitrescu. Nu am avut prejudecati, toata lumea se putea exprima liber”, isi amintea Adrian Paunescu.
“Nicu Ceausescu a fost omenos si respectuos”Poetul a facut referire si la contextual socio–politic existent in acea epoca: ”Am dat peste cativa oameni care au inteles fenomenul Cenaclului. Cornel Burtica, secretarul CC cu probleme de propaganda, Traian Stefanescu, seful miscarii de tineret si chiar Nicu Ceausescu. Tatal sau, Nicolae Ceausescu, hotarase sa ne ingradeasca libertatea si sa depindem de organizatia UTC, ceea ce era o catastrofa. Nicu a fost omenos si respectuos dar, cu toate astea, radioul ne cenzura”.
“Voi incerca sa cladesc o noua generatie”Care a fost visul lui Adrian Paunescu? A marturisit-o chiar poetul: ”As vrea sa relansez Cenaclul Flacara! Din pacate insa, traim intr-o perioada extrem de tulbure. Un cristal se construieste greu si se sparge prea usor. Oamenii care il construiesc muncesc enorm, iar apoi vine unul si il sparge. Asa suntem noi, romanii... Am construit o tara in decursul a mii de ani, dar a ajuns cioburi...”
Acesta a fost si ramane Adrian Paunescu. Unele vise i s-au implinit, altele nadajduim sa se implineasca. Acum, a plecat sa construiasca in rai Cenaclul Flacara... poate alaturi de Motu' Pittis, Nicu Vladimir si Vali Sterian...
Dumnezeu sa-l odihneasca!
