marți, 11 septembrie 2012
RENUNȚARE
de Dori Lederer
Ca să mă mai întreb acum ce-a fost,
de Dori Lederer
Ca să mă mai întreb acum ce-a fost,
Să caut iarăşi începutul în sfârşit,
Să-ntreb mereu „de ce” şi „cum”, nu are rost
Şi nici putere n-am să mă ridic.
Să-mi amintesc de steaua ce-am atins
Nu mă ajută ca din nou să zbor,
Ci doar ca să mă sinucid în vis
Cu-otrava lacrimilor dintr-un nor.
Să-mi leg privirea-n noduri de batiste,
Ca oarbă să rămână fluturarea.
Nu va distruge porturile triste
Şi–n dar, nicicând nu voi primi uitarea.
De mor, trăi-voi veşnic cu-amintirea
Şi de trăiesc, în amintiri eu mor.
Atunci ce rost mai are întrebarea :
Să mă ridic din nou sau nu, în zbor?
Să-ntreb mereu „de ce” şi „cum”, nu are rost
Şi nici putere n-am să mă ridic.
Să-mi amintesc de steaua ce-am atins
Nu mă ajută ca din nou să zbor,
Ci doar ca să mă sinucid în vis
Cu-otrava lacrimilor dintr-un nor.
Să-mi leg privirea-n noduri de batiste,
Ca oarbă să rămână fluturarea.
Nu va distruge porturile triste
Şi–n dar, nicicând nu voi primi uitarea.
De mor, trăi-voi veşnic cu-amintirea
Şi de trăiesc, în amintiri eu mor.
Atunci ce rost mai are întrebarea :
Să mă ridic din nou sau nu, în zbor?
vineri, 7 septembrie 2012
Iubirea....
"Iubirea e tumult
E apă, foc, pământ
Iubirea-i nebunie
Solidă-mpărăție.
Iubirea e culoarea
În care doarme marea
E primul pas în viață
Un foc topit în gheață.
Iubirea e răspuns
E tot, e îndeajuns
E cearta inimii
Ce urlă prin câmpii.
Iubirea e târziu
Un plin într-un pustiu
Ea este rădăcina
În lume spală tina.
Iubirea e un cânt
Din inimi de pământ
E jarul unei nopți
Ce arde dor sub bolți.
Iubirea e tăcerea
Ce scrie învierea
E ruga celor morți
Și renăscuți în sorți.
Iubirea e copil
Adult iubind senil
Iubirea e durere
Ce naște o avere.
Iubirea e îmbăt
Din tine face Făt
Iubirea e dorință
Din ea face zeiță.
Iubirea e priviri
Zidește amintiri
Iubirea n-are chip
Din ea mă înfirip."
Iubirea-i nebunie
Solidă-mpărăție.
Iubirea e culoarea
În care doarme marea
E primul pas în viață
Un foc topit în gheață.
Iubirea e răspuns
E tot, e îndeajuns
E cearta inimii
Ce urlă prin câmpii.
Iubirea e târziu
Un plin într-un pustiu
Ea este rădăcina
În lume spală tina.
Iubirea e un cânt
Din inimi de pământ
E jarul unei nopți
Ce arde dor sub bolți.
Iubirea e tăcerea
Ce scrie învierea
E ruga celor morți
Și renăscuți în sorți.
Iubirea e copil
Adult iubind senil
Iubirea e durere
Ce naște o avere.
Iubirea e îmbăt
Din tine face Făt
Iubirea e dorință
Din ea face zeiță.
Iubirea e priviri
Zidește amintiri
Iubirea n-are chip
Din ea mă înfirip."
miercuri, 5 septembrie 2012
Daca...
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Joseph Rudyard Kipling [Rudyard_Kipling
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Joseph Rudyard Kipling [Rudyard_Kipling
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
marți, 24 iulie 2012
duminică, 22 iulie 2012
Dor de tine....
Acum doi ani m-am indragostit puternic.Imi simteam intreaga fiinta aidoma unei tinere la prima ei iubire.Dar toata iubirea mea, a fost oprita la poarta inimii celui iubit.Oricat am incercat, n-am reusit sa deschid acea inima.Acum imi simt inima impietrita.Si simt si eu cum simtea el cand imi spunea:" iubirea e pentru cei tineri , nu pentru noi." Voi mai putea iubi vreodata? Ma voi mai putea bucura vreodata de frumusetea si gingasia unei flori de munte? Exista vindecare pentru sufletul meu ranit? Si de ce mi-e dor in continuare de un om care nu vrea sa stie de mine? Sper, ma rog pentru fericirea lui.Poate-ntr-o alta viata...ne vom reantalni...Caci mi-e asa de dor...si nu pot sa-i transmit...Si chiar dac-as putea...stiu ca nu l-ar interesa...Dumnezeu sa ne ajute si binecuvanteze pe toti.O dumineca frumoasa tuturor!
sâmbătă, 21 iulie 2012
vineri, 20 iulie 2012
Priveste-ti sufletul
Priveste-ti sufletul in noaptea din tine. Lumineaza-l cu blandete si iubire.Poarta-l in palmele tale si du-l spre stele.Arata-i lumea asa cum e ea in noapte pentru ca ziua sa poata vedea mai bine.Nu-ti lasa sufletul sa colinde singur fara ingerul tau .Pazaste-l de tine Omule si curata-l de amagirile rautatilor din afara.Pune-l pavaza pe altarul templului tau si deschide-l spre lumina prin judecata si cumpatare.Lumineaza-i drumul ca unui copil ce cauta prin intuneric lumina si fereste-l de prapastia cea grea a tristetii si a desnadejdiei.Nu-ti arunca sufletul in amintire inchizandu-l in temnita grea a delasarii si ridica-l aratandu-l lumii fara rusine . Du-l cu demnitate ca o cruce pe drumul viitorului tau.Punandu-l sa-ti pazeasca prezentul in fiecare secunda in care trupul tau moare.
(Autor :Gabriel Manolescu - Dialog cu viata vol 1)
(Autor :Gabriel Manolescu - Dialog cu viata vol 1)
miercuri, 18 iulie 2012
marți, 17 iulie 2012
luni, 16 iulie 2012
Ploaie
N-am auzit-o, parcă, de mult...
O ascult.
Năduşala nopţii curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.
Aş voi să găsesc o asemănare
Şi caut în zgomote şi murmure,
In viori, în naiuri şi ghitare
Ecoul ndesluşit şi turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopţi în fund,
Şi din noapte-n noapte, nopţile urzite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca nişte site.
Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,
Se face palid şi descreşte ca o făclie.
Fereastra e cernită de un fag
De care-atârnă noaptea neagră, toată, ca un steag.
Nu-i şuierul săbiilor ce se ascut
Şi-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii.
Nu-i Turnul şi ornicul lui în care timpul colinse.
E parcă sufletul tuturor oştilor învinse.
Tudor Arghezi
O ascult.
Năduşala nopţii curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.
Aş voi să găsesc o asemănare
Şi caut în zgomote şi murmure,
In viori, în naiuri şi ghitare
Ecoul ndesluşit şi turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopţi în fund,
Şi din noapte-n noapte, nopţile urzite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca nişte site.
Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,
Se face palid şi descreşte ca o făclie.
Fereastra e cernită de un fag
De care-atârnă noaptea neagră, toată, ca un steag.
Nu-i şuierul săbiilor ce se ascut
Şi-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii.
Nu-i Turnul şi ornicul lui în care timpul colinse.
E parcă sufletul tuturor oştilor învinse.
Tudor Arghezi
duminică, 15 iulie 2012
Si-am adormit,gandind la tine,
Cu fiecare strop de ploaie ,
Cu fiecare rasarit...!
O mana calda mi-e uitare,
De cand,la viata ,am retrezit,
Si-am adormit,gandind la tine,
La bratul,cald si primitor !
Un inger ,bland,coboara-n tihna,
Cuprinde suflet gol de om !
De dor ,batai de inimi calde,
Trepida, sub o manta !
De dor ,cu lacrimi tot mai calde.
Mi-e dor ,mi-e dor de mana ta!
Cu fiecare rasarit...!
O mana calda mi-e uitare,
De cand,la viata ,am retrezit,
Si-am adormit,gandind la tine,
La bratul,cald si primitor !
Un inger ,bland,coboara-n tihna,
Cuprinde suflet gol de om !
De dor ,batai de inimi calde,
Trepida, sub o manta !
De dor ,cu lacrimi tot mai calde.
Mi-e dor ,mi-e dor de mana ta!
Mi-esti dor ,imi esti vis
Tarmul la care candva am visat ,
Sa fiu doar eu ,dar am aflat !
Un suflet ,pe care acum il iubesc !
Era acolo ,si-acum imi doresc ...
Tarmuri si mari ce ne despart ,
Sa vii mai aproape,cum am visat ,
Sa-mi vii aproape suflet strain...
Sa te apropri si sa iti spun !
Din suflet ,durerea mi-e grea ,
Nu stiu s-o exprim ,dar vino cumva!
Tu suflet strain ,aproape de drum ,
Cat te iubesc ! nu pot sa-ti spun ...
Si dorul cuprinde un suflet hoinar ,
Strabat fara grai ,un vechi drum hotar --
Din suflet ,durerea mi-e grea ,
Nu stiu s-o exprim ,dar vino cumva !
Cu doruri ma-ngan cu patimi graiesc ,
O suflet strain ,mi-e dor sa privesc !
Linistea ,pacea ,marea vedea !
O suflet strain ! vino cumva ...
Vino aproape in al meu vis ,
E un taram care mi-e scris ,
Iubirea si dragostea de voi afla ?
O suflet strain ,mi-esti raza de stea .
Mi-esti dor ,imi esti vis ,ce n-am uitat ,
O suflet strain ,dar am aflat !
Desi taramauri si mari ne despart ,
Eu te iubesc ! cu suflet curat...
O suflet strain de cand te-am aflat !
Irina.D
Sa fiu doar eu ,dar am aflat !
Un suflet ,pe care acum il iubesc !
Era acolo ,si-acum imi doresc ...
Tarmuri si mari ce ne despart ,
Sa vii mai aproape,cum am visat ,
Sa-mi vii aproape suflet strain...
Sa te apropri si sa iti spun !
Din suflet ,durerea mi-e grea ,
Nu stiu s-o exprim ,dar vino cumva!
Tu suflet strain ,aproape de drum ,
Cat te iubesc ! nu pot sa-ti spun ...
Si dorul cuprinde un suflet hoinar ,
Strabat fara grai ,un vechi drum hotar --
Din suflet ,durerea mi-e grea ,
Nu stiu s-o exprim ,dar vino cumva !
Cu doruri ma-ngan cu patimi graiesc ,
O suflet strain ,mi-e dor sa privesc !
Linistea ,pacea ,marea vedea !
O suflet strain ! vino cumva ...
Vino aproape in al meu vis ,
E un taram care mi-e scris ,
Iubirea si dragostea de voi afla ?
O suflet strain ,mi-esti raza de stea .
Mi-esti dor ,imi esti vis ,ce n-am uitat ,
O suflet strain ,dar am aflat !
Desi taramauri si mari ne despart ,
Eu te iubesc ! cu suflet curat...
O suflet strain de cand te-am aflat !
Irina.D
sâmbătă, 14 iulie 2012
Mi-e atat de dor...
Mi-e atat de dor sa-ti scriu, mi-e atat de dor sa vorbesc cu tine si poate ti-as mai scrie daca nu m-ar durea atat de rau reprosul tau.Sper ca esti bine, chiar fericit.
De cand te-ai dus,
Tacut prin nopti privesc in sus
Rugandu-ma in gand de luna,
Macar atat sa-mi spuna:
In care stea ti-e stralucirea,
Spre care sa-mi indrept privirea?
De cand te-ai dus,
Tacut prin nopti privesc in sus
Rugandu-ma in gand de luna,
Macar atat sa-mi spuna:
In care stea ti-e stralucirea,
Spre care sa-mi indrept privirea?
miercuri, 11 iulie 2012
IERTAREA
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu mai cred in oameni, din cauza ca cineva m-a mintit.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu impart și cu ceilalti, din ceea ce am.
Nu sunt atat de saraca, incat sa uit sa le fac oamenilor cate o bucurie.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu am o mangaiere pentru un animalut.
Nu sunt atat de saraca, incat sa tin bratele incrucișate in loc sa ofer o imbratișare.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu mai iubesc, pentru ca oricata iubire aș darui, am din ce in ce mai multa.
Nu sunt atat de saraca, incat sa stau numai cu mainile intinse pentru a primi.
Nu sunt atat de saraca, incat sa imi vand sufletul pentru lucruri și bani.
Nu sunt atat de saraca, incat sa imi uit amintirile.
Nu sunt atat de saraca, incat sa imi pierd valorile.
Nu sunt atat de saraca, incat sa raman fara vise, din cauza deziluziilor.
Nu sunt atat de saraca, incat sa raportez totul la „eu”.
Si cu regret constat ca sunt prea multi saraci in jur
M-am condamnat prea mult timp pentru greseli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru ca am ranit oameni care nu au meritat. M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat. M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus si nu am facut la momentul potivit, pentru drumuri abandonate, pentru ca nu am avut curaj sa imi ascult inima. M-am condamnat pentru ca m-am trezit in fata unor usi inchise definitiv. M-am condamnat pentru ca nu am stiut sa pretuiesc anumite persoane, pentru ca am alungat de langa mine oameni care m-au iubit. M-am condamnat ca am luat decizii sub impulsul momentului; ca nu am fost matura cand a trebuit si copil cand am avut nevoie. M-am condamnat pentru alegeri, pentru esecuri, pentru vise pe care nu mi le-am implinit, pentru ca am trait jumatati de masura.
Azi m-am iertat pentru tot! M-am iertat pentru tot ce m-am condamnat in trecut. Am facut pace cu mine, pentru ca numai asa pot merge mai departe. Am tot dreptul sa ma iert.
Si m-am iertat
Nu mai am timp sa regret ce-am facut, ce n-am facut, ce am spus și ce nu am spus...
Nu mai am timp sa imi incarc sufletul cu rautati, sa ma impovarez cu ganduri negative și probleme inchipuite.
Nu mai am timp de flecareala inutila și nici sa mai stau in preajma oamenilor pesimiști.
Nu mai am timp sa plang dupa oameni care m-au parasit și dupa oameni care nu au știut sa ma iubeasca.
Nu mai am timp sa ma intorc pe drumuri pe care le-am abandonat.
Nu mai am timp sa aștept dupa oameni indeciși, care nu știu ce vor.
Nu mai am timp sa ma lamentez, sa imi invoc mereu trecutul, eșecurile și greșelile.
Nu mai am timp sa alerg dupa iluzii și nici sa mai visez visele altora.
Nu mai am timp sa ma las folosita, mintita, inșelata, tradata și ranita.
Nu mai am timp sa ma cert, pentru ca nu mai am timp sa ma impac.
Nu mai am timp sa plec pentru ca nu mai am timp sa ma intorc.
Nu mai am timp sa uit cine sunt și nici sa fiu cine vor altii sa fiu.
Nu mai am timp sa ma incarc cu complexe, nici sa ma simt neimportanta, urata, respinsa și nedorita.
Nu mai am timp sa ascult zvonuri despre mine, critici, reproșuri și pareri subiective.
Nu mai am timp sa ma justific și nici sa fac eforturi sa dovedesc cine și cum sunt.
Nu mai am timp sa-i ascult pe cei care incearca sa ma descurajeze, nici sa-i las pe unii sa imi organizeze viata.
Nu mai am timp sa aman sa traiesc așa cum vreau.
Va iert pe toti aceia care m-ati folosit, ascunși dupa o masca a bunelor intentii și a dragostei.
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat cate ceva, fie ca au fost lucruri, vise, planuri sau oameni dragi.
Va iert pe toti aceia care m-ati mintit, care m-ati inșelat și care m-ati tradat.
Va iert pe toti aceia care pentru o perioada de timp mi-ati luat increderea și curajul de a iubi.
Va iert pe toti aceia care m-ati abandonat fara nicio explicatie, atunci cand nu ati mai avut nevoie de mine.
Va iert pe toti aceia care m-ati amagit cu promisiuni, ca mai apoi, intr-o zi sa imi luati toate visele.
Va iert pe toti aceia care m-ati parasit, uneori in cele mai grele momente ale vietii mele.
Va iert pe toti aceia care m-ati impovarat cu griji, cu regrete și cu dureri nemeritate.
Va iert pe toti aceia care ati incercat sa ma schimbati și sa imi luati libertatea de a fi eu.
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat liniștea și care m-ati impovarat cu nopti pline de framantari și de lacrimi.
Va iert pe aceia care ati fost indiferenti la durerile mele și pe toti cei care m-ati neindreptatit.
Va iert pe toti aceia incapabili sa ma cunoașteti, care m-ati judecat dupa prejudecati proprii și m-ati denigrat.
Va iert pe aceia care ati facut din durerile și necazurile mele, bucuria voastra și motive de barfe.
Va iert, pentru ca vreau sa imi eliberez sufletul și mintea de voi. Nu sunteti demni de gandurile mele și nici nu va voi permite sa imi otraviti sufletul.
Va iert și va uit.
Sa fiti fericiti!
(Sursa- www.irinab.com)
sâmbătă, 7 iulie 2012
Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...
Octavian Paler
Octavian Paler
-
... o viaţă întreagă am tăcutiar tu credeai că te ascultşi altă viaţă-am tot visatiar tu credeai că stăm la sfat...o viaţă întreagă am tot iubittot ce vedeam neprihănitiar tu credeai că eu iubesctăcutul meu nesufletesc...o viaţă întreagă am tot minţitcă te iubesc şi sunt iubitşi altă viaţă am tot lăsatieşind, să întru în alt păcato viaţă întreagă-am tot cerşitun strop adânc de infinitiar tu credeai că eu cerşescun strop cochet de te iubesco viaţă întreagă am tăcutiar tu credeai că te ascultşi altă viaţă-am tot trăitiubind şi nefiind iubit...poezie de Iurie Osoianu
"Am invatat, in toate s-ai rabdare,
Am invatat, in toate sa ai timp,
Sa nu-l alergi pe cel ce care
Cu-atata dragoste, te-a sprijinit.
Am invatat ,sa-ti multumesc...cumva,
Ca tot, ce pentru mine faci,
Ne face noua numai bine, si ai vrea,
Ca faptul asta, sa-l invat... mai bine!
Am invatat, ce-i bine de la tine,
Caci ce e rau, n-ai cutezat sa-mi spui,
Am invatat, ca..."ma inveti de bine"
O, carte minunata de-mpliniri !
As vrea sa-ti multumesc, dar cum sa fac?
Sa te sarut pe ochii-ti minunati?
Smaraldul n-are stralucirea lor,
Sau gura sa-ti sarut... e complicat.
Caci tu si-n asta ai o arta,
Si-ti place, ca-ntruparea dintre noi,
Sa fie, fara de sfarsit de ploi,"
Am invatat, in toate sa ai timp,
Sa nu-l alergi pe cel ce care
Cu-atata dragoste, te-a sprijinit.
Am invatat ,sa-ti multumesc...cumva,
Ca tot, ce pentru mine faci,
Ne face noua numai bine, si ai vrea,
Ca faptul asta, sa-l invat... mai bine!
Am invatat, ce-i bine de la tine,
Caci ce e rau, n-ai cutezat sa-mi spui,
Am invatat, ca..."ma inveti de bine"
O, carte minunata de-mpliniri !
As vrea sa-ti multumesc, dar cum sa fac?
Sa te sarut pe ochii-ti minunati?
Smaraldul n-are stralucirea lor,
Sau gura sa-ti sarut... e complicat.
Caci tu si-n asta ai o arta,
Si-ti place, ca-ntruparea dintre noi,
Sa fie, fara de sfarsit de ploi,"
Intoarcere
De ti-am gresit cu ceva, te rog ma iarta,
Caci intalnirea noastra se numeste sorta.
Mi-e inima bolnava si sufletul pustiu,
Vesti de la tine n-oi mai primi, si stiu.
Te-ai intrebat vreodata cat doare un cuvant urat?
Eu nu le pot uita...si plang.
Un vant caldut vrea sa-mi aline suferinta,
Mi-e greu si dor si nu mai vreau dorinta.
Copacii-si pleaca crengile-nfrunzite spre obrazul meu,
Sosi si ploaia vrand sa planga dorul greu.
Si-o pasare in zbor parca spre tine pleaca,
Cat mi-as dori cu tine la mine sa se-ntoarca.
Dar n-o veni , stiu bine,
Si mi-e atat de dor de tine!
Ciobanu Camelia
Caci intalnirea noastra se numeste sorta.
Mi-e inima bolnava si sufletul pustiu,
Vesti de la tine n-oi mai primi, si stiu.
Te-ai intrebat vreodata cat doare un cuvant urat?
Eu nu le pot uita...si plang.
Un vant caldut vrea sa-mi aline suferinta,
Mi-e greu si dor si nu mai vreau dorinta.
Copacii-si pleaca crengile-nfrunzite spre obrazul meu,
Sosi si ploaia vrand sa planga dorul greu.
Si-o pasare in zbor parca spre tine pleaca,
Cat mi-as dori cu tine la mine sa se-ntoarca.
Dar n-o veni , stiu bine,
Si mi-e atat de dor de tine!
Ciobanu Camelia
Tu nu vei sti
Tu nu vei sti nicicand cat te-am iubit,
In ale tale brate sa fiu, cat mi-am dorit,
Sa ne imbratiseze soarele si marea,
Sa nu cunoastem cuvantul departarea.
Atatea zile si nopti stau intre noi,
Iar lacrimile mele s-au transformat in ploi.
De-ai sti cu cata dragoste pe nume te-as striga,
De-ai fi aici ti-as spune cu mult drag:
Te rog eu...nu pleca.
Dar esti strain de mine si de gandurile mele,
Ma rog sa-ti fie bine, sa nu ai zile grele.
Iubit sa fii si-n dar iubire tu sa dai,
A ta viata sa fie-un colt de rai.
Iubita sunt si eu, poate de stele,
Si mangaiata-n somn de ramurele,
Chipul tau drag in vis adesea imi apare,
Dar ce pacat...in zori dispare.
Ciobanu Camelia
In ale tale brate sa fiu, cat mi-am dorit,
Sa ne imbratiseze soarele si marea,
Sa nu cunoastem cuvantul departarea.
Atatea zile si nopti stau intre noi,
Iar lacrimile mele s-au transformat in ploi.
De-ai sti cu cata dragoste pe nume te-as striga,
De-ai fi aici ti-as spune cu mult drag:
Te rog eu...nu pleca.
Dar esti strain de mine si de gandurile mele,
Ma rog sa-ti fie bine, sa nu ai zile grele.
Iubit sa fii si-n dar iubire tu sa dai,
A ta viata sa fie-un colt de rai.
Iubita sunt si eu, poate de stele,
Si mangaiata-n somn de ramurele,
Chipul tau drag in vis adesea imi apare,
Dar ce pacat...in zori dispare.
Ciobanu Camelia
miercuri, 4 iulie 2012
marți, 3 iulie 2012
"Diseara ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inima, uscata pe vremuri, ce vei spune
Fiintei prea frumoase, preascumpe si preabune
Ai carei ochi deodata te-nvioara iar?
Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slaveasca;
Poruncile-i domoale nepretuite sunt;
Patruns de duh e trupu-i ca plasma ingereasca;
Privirea ei ne-mbraca in luminos vesmant.
Oricand, in toiul noptii si in singuratate
Sau ziua-n larma strazii si-a omenestii gloate,
Fantasma ei in aer ca flacara danseaza.
Si spune: " Sunt frumoasa si vreau cu strasnicie
De dragul meu Frumosul drag vesnic sa va fie.
Eu sunt Madona, Muza si Ingerul de paza."
Ch Baudelaire
"Povara-i grea! N-o sa-mi ajunga,
Sisif, nici chiar rabdarea ta!
Oricat de vrednic m-as purta,
E timpul scurt si Arta lunga.
Lasand orice mormant celebru,
La fel c-un tobosar cernit
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un mars funebru.
Atatea juvaeruri sunt
Uitate-n bezna si-n pamant,
Dormind in veci necercetate.
Atatea flori dau in zadar
Parfumul lor subtil si rar
In taina si-n singuratate."
Ch. Baudelaire
Sisif, nici chiar rabdarea ta!
Oricat de vrednic m-as purta,
E timpul scurt si Arta lunga.
Lasand orice mormant celebru,
La fel c-un tobosar cernit
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un mars funebru.
Atatea juvaeruri sunt
Uitate-n bezna si-n pamant,
Dormind in veci necercetate.
Atatea flori dau in zadar
Parfumul lor subtil si rar
In taina si-n singuratate."
Ch. Baudelaire
luni, 2 iulie 2012
Indoiala...
"Poti pune la indoiala, prietene, cat vei voi, mareata stiinta a batranilor Magi din Caldeea sau din Egipt, lumile infinite se vor invarti totusi, mereu, pe axa lor imuabila.
Esti liber sa negi lumina, dar nu vei putea intuneca stralucirea ei. Fiecare din voi este trecut in cartea Cerului iar, aici, pe pamant sortit, harazit prin legile matematice ale unei intelepciuni innascute, la o serie de incercari mai mult sau mai putin dureroase si asta inca inainte de a fi facut primul pas in lumea voastra.
N-a spus-o oare Hristos: "Daca cineva doreste sa fie implinit sa-si ia crucea pe umeri si sa ma urmeze?"
Dumnezeu a taiat crucea fiecaruia dintre noi si ii lumineaza cateodata o viata plina de dureri, aratandu-i intotdeauna inaintea pasilor lui de drumet obosit, campul linistii."
P.Cristian
Esti liber sa negi lumina, dar nu vei putea intuneca stralucirea ei. Fiecare din voi este trecut in cartea Cerului iar, aici, pe pamant sortit, harazit prin legile matematice ale unei intelepciuni innascute, la o serie de incercari mai mult sau mai putin dureroase si asta inca inainte de a fi facut primul pas in lumea voastra.
N-a spus-o oare Hristos: "Daca cineva doreste sa fie implinit sa-si ia crucea pe umeri si sa ma urmeze?"
Dumnezeu a taiat crucea fiecaruia dintre noi si ii lumineaza cateodata o viata plina de dureri, aratandu-i intotdeauna inaintea pasilor lui de drumet obosit, campul linistii."
P.Cristian
sâmbătă, 30 iunie 2012
N-am stiut...
N-am stiut niciodata, ca o mare iubire neamplinita, te poate face sa te simti cu 50 de ani mai batran sufleteste.Sa vrei si sa nu mai poti crede ca vei mai iubi vreodata.Sa nu te mai poti bucura de nimic.Sa fii constient ca viata merge mai departe, si tu sa simti ca pentru tine timpul s-a oprit in loc.Sa-ti repeti la infinit ca totul a fost o greseala, daca a iubi se poate numi greseala.Si totusi sa-ti simti inima plina de aceasta iubire.Sa simti pana la lacrimi dorinta de a o darui si sa stii ca nu vei putea face asta nicicand.Si totusi...viata isi urmeaza cursul...
sâmbătă, 19 mai 2012
duminică, 6 mai 2012
Acum...
Acum – e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, şi-atât, trecând prin brazi şi pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, şi frica.
Şi, ca-nainte de-a ne fi ştiut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer şi-o noapte fiecare,
acum e bine – nopţile-au tăcut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici aşteptarea n-o mai ştim, nici frica.
Suntem şi-n noi şi între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.
Mihu Dragomir - Acum
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, şi-atât, trecând prin brazi şi pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, şi frica.
Şi, ca-nainte de-a ne fi ştiut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer şi-o noapte fiecare,
acum e bine – nopţile-au tăcut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici aşteptarea n-o mai ştim, nici frica.
Suntem şi-n noi şi între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.
Mihu Dragomir - Acum
sâmbătă, 5 mai 2012
vineri, 27 aprilie 2012
miercuri, 25 aprilie 2012
Tăcerea ta...
Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...
De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte...
Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...
Octavian Goga -
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...
De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte...
Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...
Octavian Goga -
marți, 24 aprilie 2012
Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei.
Sigmund Freud
Sigmund Freud
luni, 23 aprilie 2012
duminică, 15 aprilie 2012
Lacăte, cine te-a închis...
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toţi paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
0 singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşează,
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?
Tudor Arghezi
sâmbătă, 14 aprilie 2012
joi, 12 aprilie 2012
"Sunt un castel cu zidul, pe-alocuri, dărâmat
De valul nestatornic în ţărmul lui bătând-
Un boţ de humă arsă cu suflet prea mirat
De-atâta ritm ce bate în trupul lui flămând.Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine
Şi-n Tine, Doamne, caut puterea şi-alinarea
Căci pentru-ntregul cer, ce azi îmi aparţine,
Mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea
Acestei vieţi în care am fost, cândva, sortită
De-a bea din cupa plină pelinul dar şi... vin.
Iar de-am greşit vreodată, eu, oaia rătăcită,
Am regăsit Lumina-n cuvântul tău blajin.
Şi-acum, în ceas de taină, precum o stalactită
Mă scurg în mii de lacrimi şi Ţie mă închin."
de Elena Glodean
De valul nestatornic în ţărmul lui bătând-
Un boţ de humă arsă cu suflet prea mirat
De-atâta ritm ce bate în trupul lui flămând.Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine
Şi-n Tine, Doamne, caut puterea şi-alinarea
Căci pentru-ntregul cer, ce azi îmi aparţine,
Mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea
Acestei vieţi în care am fost, cândva, sortită
De-a bea din cupa plină pelinul dar şi... vin.
Iar de-am greşit vreodată, eu, oaia rătăcită,
Am regăsit Lumina-n cuvântul tău blajin.
Şi-acum, în ceas de taină, precum o stalactită
Mă scurg în mii de lacrimi şi Ţie mă închin."
de Elena Glodean
luni, 9 aprilie 2012
Când am iubit am fost urât...
Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt...
Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit...
Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am şi uitat -
Un titlu de volum nescris...
Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...
poezie de Ion Minulescu
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt...
Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit...
Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am şi uitat -
Un titlu de volum nescris...
Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...
poezie de Ion Minulescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)