joi, 8 septembrie 2011

Tu nici nu ştii cât mi-e de dor


"Tu nici nu ştii cât mi-e de dor
 De mângâierea ta atât de tandră,
Gândindu-mă acum mă înfior
Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă.
Mă trezesc în miez de noapte,
 Năpădit de îndepărtate amintiri,
Re ascultând ale tale simple şoapte,
Mirosul buchetului de trandafiri.
Cât de departe sunt acum
 Neuitatele îmbrăţişări fierbinţi!
Săruturile ultimului drum,
Când trebuia să stăm cuminţi.
Aştept să ne reîntâlnim
Să retrăim ce-a fost frumos,
 Unul spre altul să venim
Chiar de ar trebui venit pe jos.  "

Aşteaptă-mă, iubite, în toamna violet

Aşteaptă-mă, iubite, în toamna violet
Eu m-oi privi-n oglindă şi voi clipi cochet
Din genele pe care lacrima le adapă
Un scâncet de iubire serafic mă dezgroapă...

Să nu-mi aduci cu tine zadarnice uitări
Vreau să trăiesc prezent pictată cu mirări
Din frunza ruginită, să îmi aşterni un pat Eu violetul toamnei sub noi l-am aşezat

Să nu uităm de clipe , să le-adunăm din

timp
Să nu te pierzi în vraja tăcerii din Olimp
Să te întorci cu ele la căpătâi să-mi pui
Şi visul şi-amintirea sărutului dintâi

Se-apleacă toamna noastră din violetul zbor
Ne-mbracă şi durerea şi lacrima de dor
Uita-vom şi de lume şi ne vom pierde-vise În violete dansuri în cartea vieţii scrise..


de 
Vio  Petre... 

Departarea

 (611x453, 43Kb)


 (261x89, 5Kb)



Departarea-i zare de lumina,
Fericire care n-o sa vina'
Amintirea unui timp uitat
O iubire care s-a tradat..

Departarea-i gand fara contur
O fragila, palida parere
Umbra veche unei bucurii
Transformata -bland-in mangaiere .

Departarea-i inger fara-aripe,
Cantecul de rana-al unei clipe
Renuntarea pururi jerftitoare
E durerea care nu mai doare.

Departarea-i cantec daruit,
Zi si noapte ce s-au intalnit,
Nesfarsire-nchisa intr-un ceas,
Pe carare-i urma unui pas.

Departarea-i zbor ce nu il prinzi
Reflectarea apei in oglinzi,
Fulguiri de vise fara trup,
Stranii porti de abur ce se rup,

Omul prea adesea si-o doreste
Se trezeste singur cautand,
Inchizand in propria lui soarta
Departari ce vin si trec, pe rand...

Caitlin..

Toamna in parc


 
Cad grăbite pe aleea

Parcului cu flori albastre

Frunze moarte, vorba ceea,

Cu iluziile noastre.

Prin lumina estempată

De mătasa unui nor

Visătoare trece-o fată

C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate

El se uită-n jos posac.

Ea striveşte foi uscate

Sub pantofii mici de lac.

Şi-ntr-o fină discordanţă

Cu priveliştea sonoră,

Merg aşa, cam la distanţă,

El major şi ea minoră...

George TOPÂRCEANU

In ochii tai





 (262x30, 10Kb)
In ochii tai ma vindec

si ma scald,

Ne tinem,unul altuia,

de cald

Sau noaptea,poate,

numai de urat…

Eu nu te-ntreb

de unde-ai coborat,

Tu nu ma-ntrebi cat stau

si unde plec…

Si,uite-asa,trec zilele,

cum trec,

Si, uite-asa,vin noptile

cum vin,

Dar daca inca vreau sa te mai tin,

Din cand in cand,visand,

pe bratul meu,

O alta zi se va-ntampla mereu

Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,

Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,

Cat de frumos e cerul si de-nalt

Privit, prin somn,cu ochii celuilalt.

George Ţărnea

 (262x30, 10Kb)
 
 ,,Fiecare purtam cu noi amintirea unei povesti de dragoste neimplinite.Ca a fost vina ta sau a lui, ca nu a fost sa fie, ca erati prea tineri sa intelegeti ce se intampla cu voi, cert e ca drumurile voastre s-au despartit la un moment dat. Numai ca pamantul este rotund si, cu putin noroc, drumurile voastre acoperite de frunze si zapada se vor intalni cumva, candva, la capatul lumii. Uneori, in serile lungi si ploiase de toamna, amintirea acestei vechi povesti nu ne da pace...am vrea sa intoarcem timpul sau, pur si simplu sa spunem cuiva"

Un vis mi-a pus un gând pe-o aripă,

Din infinit am primit o clipă,
Un vis mi-a pus un gând pe-o aripă,
Cu aripi de vise mă-nălţai
Şi-n condurii clipei mă încălţai.

Sublima lor culoare îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"
Şi-am pornit subtil în miez de noapte,
Chemată de firul unei şoapte.

Gânduri senine ceru îmi dărui
Pe scara vieţii când, eu încet sui,
Adierea vântului îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"

Oglinda apei apoi, m-a trimis
Dincolo de lume-n lume de vis,
Tremurătoare unda îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"

În calea mea am adunat clipe
Ce, viaţa au vrut s-o înfiripe
Şi-n orice clipă am pus clipe mii,
Pe aşternut de clipe adormii...
 
de Elena  Padraru

Te-am iubit cu fiecare clipă, Te-am iubit cu visele de mai

"Te-am iubit cu tot ce mă-nconjoară, 
Te-am iubit în fiece minut, 
Te-am iubit în fiecare vară, 
Te-am iubit mereu ca la-nceput. 

Te-am iubit cu fiece suflare, 
Te-am iubit ca roua de pe flori 
Şi te-am regăsit într-o ninsoare 
Şi te-am aşteptat de-atâtea ori. 

Te-am iubit în fiecare seară,
Te-am iubit în clipele de dor 
Şi te-am suspinat adânc în vară 
Cu povara fiecărui nor.

Dimineaţa te-am iubit şi seara, 
La apus eu te-am iubit deplin 
Şi te-am mângâiat cu înserarea 
Te-am iubit prea mult sau prea puţin. 

Te-am iubit cu fiecare clipă, 
Te-am iubit cu visele de mai 
Şi te-am flluturat ca pe-o aripă 
Şi te-am mângâiat precum visai. 

Te-am iubit ca ciutele pădurea, 
Te-am iubit că pasărea-al ei zbor 
Şi-am fi vrut să fim poate aiurea
Să uităm de tot ce-nseamnă dor. 

Te-am iubit şi-n clipa despărţirii, 
Ţi-am iubit şi lacrimile reci, 
Tot ce-am dăruit atunci iubirii 
Să rămână-n suflete pe veci. 

Ne-am iubit şi ne-am ascuns de toate, 
Ne-am rănit prea mult pentru-acest vis 
Şi-am ucis mai mult decât se poate
 Însuşi visul nostru l-am ucis. "

Micuta balerina

Dansezi mereu, usor lasindu-te purtata
De valul muzicii fluiente,
A notelor hazlii, distrate
Ce dau crezare miscarilor atente.


Te misti cu gust, coroana-n par purtind,

Aplauzele te ineaca.Tu zimbesti.
Flori mii si mii, copilo, tot vazind,
Tu intelegi ce-nseamna sa traiesti.


Un salt maret - o cale spre succes.

O miscare proasta - inchisa-i calea.
Si-apoi dansezi pasiv, cu un dispret,
Vazind cum iti suride disperarea.

miercuri, 7 septembrie 2011

As minti daca as spune ca ziua de azi nu are aceeasi importanta, cum o are de nouasprezece luni incoace.Si ca nu ma doare faptul ca doar pentru mine mai are importanta.M-am rugat mult pentru eliberarea inimii de un sentiment aparte.Inca nu mi-a fost primita rugaciunea...sau...nu-mi poate fi implinita. Ar fi putut fi atat de frumos...cel putin asta cred eu...

Eu nu te-ntreb...

Daca ar fi sa caut momentul,in care destinul m-a legat de Cer cu un strop de iubire ,as fugi cu inima in maini :sa ma ascund in mister, sa ma pierd in miresme de dor!

Mari cantareti romani-Angela Gheorghiu

Angela Gheorghiu s-a nascut la data de 7 septembrie 1965 in orasul Adjud. Cunoscutii spun ca inca din copilarie era evident faptul ca destinul ei va fi unul muzical. A studiat la Liceul de muzica din Bucuresti, si apoi la Universitatea Nationala de Muzica din capitala unde a avut-o ca dascal pe Mia Barbu, profesoara careia ii multumeste si in ziua de azi pentru tot ceea ce a invatat-o.
Angela Gheorghiu a debutat pe plan international in 1992, cantand "La Boheme" la Covent Garden.
In acelasi an a debuat in cadrul Operei Metropolitan din New York dar si in cadrul Operei din Viena.
Pentru prima oara a cantat "La Traviata " in 1994, in cadrul unei aparitii la Royal Opera House Covent Garden. Avea sa-si creeze un adevarat renume de-a lungul anilor prin felul de a interpreta aceasta lucrare deosebita. Celebrul dirijor Sir Georg Solti a spus "Aceasta fata canta minunat. Poate sa interpreteze in nenumarate feluri o partitura."
Din acel moment, Angela Gheorghiu aparut in multe spectacole de opera, vizitand cu aceasta ocazie aproape toata lumea. A putut fi vazuta in orase ca New York, Londra, Paris, Salzburg, Berlin,Venetia, Roma, Atena, Lisabona, Valencia, Amsterdam, Kuala Lumpur, Praga, Taipei etc.
Primul ei contract cu o casa de productie a fost semnat in 1995. Sub egida Decca a scos pe piata multe inregistrari dar si dvd-uri din spectacole: "La Traviata with the Orchestra of the ROH Covent Garden", "L’elisir d’amore with the Orchestra of Opera de Lyon", "La Boheme with the Orchesta Filarmonica del Teatro Scala di Milano", "Arias with the Orchestra del Teatro Regio di Torino", "Verdi Heroines with the Orchesta Filarmonica Giuseppe Verdi di Milano" .
Urmatorul contract de exclusivitate a fost semnat in 1998 cu EMI Classics. A inregistrat un album de duete si arii cu Roberto Alagna, urmand ca apoi sa inregistreze "La Rondine", opera a lui Puccini foarte rar intalnita de-a lungul anilor pe piata muzicala.
Alte inregistrari sub egida EMI Classics sunt: Gianni Schicchi from Il Trittico, Massenet’s Werther with the 
London Symphony Orchestra, Massenet’s Manon with the Symphonic Orchestra de la Monnaie Bruxelles, Verdi’s Il Trovatore with the London Symphony Orchestra and Bizet’s Carmen with the Orchestra Capitol du Toulouse.
Toate albumele Angelei Gheorghiu au primit raspunsuri pozitive din partea criticilor, iar premiile nu au lipsit. Dintre ele putem enumera: Gramophone Awards, Diapason d’Or Awards, Choc du Monde de la Musique in France, Cecilia Prize in Belgium, Deutsche Schallplattenkritik-Preis in Germany, the Echo Award, the Italian Musica e dischi Foreign Lyric Production Award, the USA Critics’ Award etc
In 1999 a fost invitata sa cante in cadrul concertului " Michael Jackson and Friends" din Munchen.
In 2001, cu ocazia decernarii premiilor "Classical Brit Award", a obtinut titlul de "cea mai buna voce feminina a anului."
In 2000 a interpretat rolul principal in filmul Tosca, regizat de Benoit Jacqot. Angela Gheorghiu a interpretat mai tarziu rolul Juliettei in filmul "Romeo si Julieta", cantand peste nu foarte mult timp si la aniversarea reginei Elisabeta a II-a.
In 2005 a cantat la deschiderea noului sediu al Operei din Valencia, in prezenta Reginei Sophia a Spaniei.
In aprilie 2006 a cantat pentru prima oara la Scala din Milano, iar in luna mai a cantat la deschiderea Festivalului de Film de la Cannes.
Au urmat nenumarate concerte, iar in luna septembrie 2007, la Marseille, a interpretat rolul principal in premiera mondiala a operei "Marius et Fanny", scrisa de compozitorul Vladimir Cosma.
Un fapt extraordinar s-a petrecut atunci cand a cantat "La Boheme" in New York pentru ca prestatia Angelei Gheorghiu a fost transmisa in direct in cinematografe, fiind urmarita de aproape doua milioane de persoane. La fel s-a intamplat si cu spectacolele sustinute la Milano si Roma ("La Traviata"), dar si in San Francisco ("La Rondine").
Toate aceste realizari au impus-o pe Angela Gheorghiu in 
randul celor mai iubite interprete de opera.
Angela-Gheorghiu
De mai mult de 10 ani este maritata cu tenorul Roberto Alagna. Nunta a avut loc pe scena Operei din New York in 1996, cei doi avandu-l alaturi pe primarul orasului New York, Rudolph Giuliani. Cuplul a primit titlul de "Cuplul de aur al Operei".
Angela Gheorghiu a colaborat cu cei mai de prestigiu directori de opera si dirijori, si a cantat cu cei mai buni interpreti.
Toate aceste realizari au impus-o pe Angela Gheorghiu 
in randul celor mai iubite interprete de opera din intreaga lume.

Când ne-am privit în ochi



Te privesc şi nu mă mai satur,
Ochii tăi îmi spun continuu
Te iubesc, nu vreau să pleci!
Ţi-e teamă de ziua ce vine
Trăieşti secundă de secundă
Încorsetat de întrebări şi gânduri.
Îţi mângâi mâna şi o sărut,
E modul meu de a-ţi spune...Te iubesc!
Privirea ta de copil
Îmi ţese rochie verde de gânduri
Gânduri pline de speranţă şi iubire.
Trena rochiei desenează traseul vieţii
Pe care am pornit mână-n mână,
Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire
Convinşi fiind că vom reuşi
Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,
Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă
Când ne-am privit în ochi
Şi am ştiut că vom fi
O singură fiinţă, un singur zâmbet,
Un singur gând, o singură inimă,
Un pas către o singură viaţă.

OSHO

Când eşti departe rosteşte-mă încet, tandru







Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori

de Elena  Armenescu


duminică, 4 septembrie 2011

Mi-e ochiul tau icoana si tortura

Mi-e ochiul tau icoana si tortura
Dispretuitei inimi, mangaiere
Indoliata-si afla-n uitatura
Cu care priveghezi a mea durere.
Nici soarele in Rai, de dimineata,
N-alinta Orientului obrazul,
Nici steaua Sirus, plina, nu agata
Cununile de glorie pe treazul
Apus, cum ochiul tau cernit, cu plansul,
Pe suferinta mea, lumina-aparte
Si oglindindu-si inima intr-insul
Cu mila gratioasa se imparte
Marturisesc: insasi iubirea-i neagra
Si hada-atunci cand n-o privesti intreaga.

William Shakespeare

Kahlil Gibran, In Iubire

Cum te iubesc?

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, in zori, pe scapatate -
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi in moarte si mai tare.

                                                             Elizabeth Barett Browning       

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Candva-ti scriam sambata seara..

Candva-ti scriam sambata seara,noaptea chiar.....si timpul nu-mi ajungea sa-ti spun ce simt,nici cat am asteptat momentul acela.Si cu gandul la tine,regretam toti anii dinainte de-a te fi-ntalnit.Ii consideram pierduti.Apoi te-am pierdut.Acum, ma apasa toti anii ce simt ca vor urma.Ani goi fara tine.Nu te vad,nu te aud,nu stiu nimic de tine.Si totusi mai am atatea sa-ti spun ....Ma gandesc necontenit la tine.E independent de mine acest fapt.Mi te imaginez acum, stand ca si mine poate, singur,in fata unui calculator,urmarind ce fac altii,sau scriind.Esti asa frumos aplecat peste tastatura,scriind.Apoi te opresti,si doar visezi....si nu stiu de ce parca te simti singur....oare iti plac poeziile?Nici asta nu stiu.Azi am descoperit un poet necunoscut.I-am citit toate poeziile postate.Si-am plans.Poate-o sa razi.dar daca tu ai scrie versuri,ceva imi spune ca ai scrie ca el.Citind poeziile lui, am simtit ceva ciudat.Parca citeam poeziile tale......Intr-una din ele,poetul descrie singuratatea lui.Te-am vazut pe tine in descrierea sa.Cand eram doar prieteni virtuali, ti-am spus intr-o seara:mi-e dor de tine.Si tu m-ai intrebat mirat:cum poate sa-ti fie dor de o fotografie?Dar imi era dor.Apoi te-am intalnit.Si-mi este si mai dor.Dar dorul meu nu mai ajunge nicicum la tine.Intr-o seara te-ai suparat si ai plecat.Si nu te-ai mai intors.Oare asa mult am gresit?Mai vreu iertarea ta si pe cea cereasca pentru ca ....te iubesc..desi stiu ca n-am voie.De curand am mai vazut o fotografie de-a ta.Sa nu razi.Am reactionat in fata ei ca si prima oara cand am vazut a ta fotografie.Minute intregi am privit-o....Parca vroiam sa aflu tot ce n-am reusit in acesti ani...De ce ne-a fost scris sa ne intalnim?O intalnire care a lasat atata iubire in inima-mi....o iubire care chiar nu vrea sa plece...nici sa moara.Cred c-o sa-ti mai scriu....sambata seara...chiar daca nu stii si nu citesti.....eu o sa-ti scriu.Pupic si......noapte buna,iubirea mea cea mai iubita...

Noapte buna!

O noapte instelata
de ingeri brodata
cu parfum de vise
in care sunt prinse
luceferi si stele
cu sperante-n ele
Luna, Carul Mare
tainica splendoare
galaxii albastre
frumuseti maiastre
pulbere de stele
pe-ale tale gene.

Dar anii trec. Şi singur sunt.

Îmi vine cȃteodat’ să las
În urmă lumea risipită,
Şi într-o barcă să mă sui,
Să plec pe-o mare nesfȃrşită,
Furtuna să mă ducă-n larg,
De mine nimeni să nu ştie…
Si poate c-o să mă retrag,
Tȃrziu, pe-o insulă pustie.

Acolo viaţa să o simt
Aşa cum este, nu cum pare,
Să mă ghidez dupa instinct
Între pămȃnt şi cer şi mare,
Prin vene apă de izvor
Să curgă, linişte deplină,
Şi locul sufletului gol
Să se înece în lumină…

Dar anii trec. Şi singur sunt.
Încep să delirez. Mi-e teamă!
Departe-n valuri, la apus,
Doi ochi frumoşi plȃngȃnd mă cheamă,
Iubirea-n inimă încet
Instincul îl topeşte-n şoaptă.
Mi-e dor de scumpa, draga mea
Care acasă mă aşteaptă.

În ochii ei privesc tăcut,
Străpuns de-o tainică furtună
A dragostei. Acolo-n ei,
Se vede vechea mea lagună,
Pe care eu, împătimit
De mecca, am lăsat-o-n spate
Ca să fiu singur, chinuit
De-nchipuiri,
Singurătate.

Şi voi muri aici plȃngȃnd
Cu timpul ce s-a dus şi marea,
Cu tot ce-n viaţă am pierdut
Că n-am putut găsi cărarea
 
Cea simplă, numai pe pămȃnt,
Ca omul simplu,
Doar visarea
(Poetul necunoscut)

GRATIILE ALBE



De-mi voi ieși din minţi vreodată
Și n-o să-ţi spun că te iubesc,
Să știi că viaţa asta toată
De dragul tău o să trăiesc.

De n-o să te privesc ȋn faţă,
Tu să privești ȋn ochii-mi goi,
Să știi că dincolo de gheaţă
Curge iubirea dintre noi.

De nu ȋti voi cuprinde mâna
Ȋn mâna mea, tu să m-atingi
Și să mă strângi ȋn braţe tare,
Să simt cum râzi,
Să simt cum plângi,

Iar de vom sta la depărtare,
Câte un rând să ȋmi mai scrii,
Minţind acolo că trecutul
Iubirea ta o va păzi…

Să dorm cu zâmbetul pe buze,
Gândind o viaţă ca-n povești,
Și, printre gratiile albe,
Să văd cât de frumoasă ești.



(Poetul necunoscut)

vineri, 2 septembrie 2011

Cat de greu le este barbatilor sa-si recunoasca dorinta de a apartine cuiva si de a se simti pretuiti.

O sa scriu aici o poveste despre David,care mie mi-a placut mult.Plina de intelepciune.
David era o combinatie interesanta: un barbat atragator la vreo 40 de ani, pasionat de femei, contacte sincere si directe.Cu toate acestea, traia sub umbra ranii sale si viata ii era marcata de o serie de relatii amoroase care nu evoluasera prea mult.Dorea mult sa aiba parte de iubire si privind in urma la femeile de care se despartise, a recunoscut ca unele dintre ele ar fi fost perechi potrivite pentru el.Totusi, la momentul respectiv gasise intotdeauna ceva care sa-i justifice despartirea.A ales terapia pentru ca voia sa desopere ce era in neregula cu viata sa amoroasa.
Cu cateva luni in urma incepuse o relatie cu Lynn.O iubea mai mult si mai pasional.Dar la un momentdat el s-a retras si a rupt relatia cu Lynn pentru ca nu putea avea incredere in ea si ii era teama de cat de mult l-ar putea rani.
David crescuse alaturi de o mama depresiva,absenta si indisponibila pentru lungi perioade de timp si care, cand era prezenta, avea putin de oferit din punct de vedere emotional.Nimic din ce facea David-de la enervare la retragere in sine-nu-i aducea atentia si dragostea de care avea nevoie.Drept rezultat, pur si simplu a incetat sa mai creada ca merita iubirea sau ca putea fi iubit pentru ceea ce era.A ajuns sa incerce sa-si demonstreze valoarea impresionand femeile, dar in tot acest timp detestandu-se pentru ca trebuie sa faca asta.In spatele aparentei atragatoare a lui David zacea un resentiment cumplit pe care cu greu il putea recunoaste,cu atat mai putin sa-l exprime,intrucat in familia sa furia era cel mai mare pacat si indreptatea respingerea.Asadar o maniera prin care isi exprima furia era sa indeparteze pe oricine incerca sa se apropie.El spunea in general:”Dispari, nu am incredere in interesul tau si in atractia pe care spui ca o simpti pentru mine, fiindca nu ai putea niciodata sa ma iubesti cu adevarat.”Neancrederea pe care o simtea fata de Lynn se reverbera de-a lungul culoarelor intregului sau trecut, o viata intreaga in care nu se simtise niciodata cu adevarat iubit si dorit.
Dupa saptamani de terapie, David a inceput sa renasca si voia sa o revada din nou pe Lynn desi parea periculos.”Asadar asta este?Iubesti pe cineva si te deschizi in fata acelei persoane simtandu-te vulnerabil, o lasi sa intre in sufletul tau, devine foarte importanta pentru tine si apoi poate sa faca orice vrea-sa plece,sa te raneasca, sa te minta-iar tu nu poti face nimic?Asta e dragostea?”intreba David.
Asprimea cuvintelor lui David a atins o coarda care a rezonat in mine, m-a pus in legatura cu propria experienta legata de ceea ce spusese el.Am reflectat asupra faptului ca, atunci cand vrei sa fii cu cineva, cand pasiunea se inalta dinauntru, este asemenea unui val pe care nu-l poti controla.Pur si simplu te deschide cu totul.Nu numai ca nu poti controla valul de sentimente, dar nu poti controla nici modul in care va reactiona celalalt. M-am gandit la momentele in care ma simtisem astfel si la frica si tendinta de a ma proteja ce veneau odata cu acest sentiment.
„Cand sunt deschis catre cineva, pot cu adevarat sa simt cat de adanc si de puternic este acest sentiment”, a continuat David.”Stiu ca asta este ceea ce vreau de fapt sa simt fata de cineva si acolo sete adevarata esenta.Dar pare atat de periculos, ca si cum as putea sa fiu ucis.”
David nu stia daca sa cedeze atractiei fata de Lynn sau sa stea retras si sa-si ia masuri de protectie.
L-am intrebat:”Daca ai putea avea orice iti doresti in relatia asta, care ar fi acel lucru?”Initial a raspuns:”nu stiu.”” Dar dupa o pauza , a spus:”As vrea sa pot avea incredere in ea si sa stiu ca sunt iubit cu adevarat.”L-am intrebat: Cum ar fi sa fii iubit asa cum vrei?Ce ti-ar oferi acest lucru?”A urmat o pauza mai lunga , si apoi :”Sentimentul de a fi acceptat, de a fi pretuit pentru ceea ce sunt.”
Urmatoarea intrebare a fost:”Si ce ti-ar oferi acest lucru-sa te simti acceptat si pretuit?’A urmat o pauza si mai lunga, dupa care a spus incet:”M-am saturat sa fiu izolat si singur.Vreau sa ma simt cu adevarat legat de cineva…Vreau un sentiment de a apartine unui loc, ca si cum as fi pretuit pentru ceea ce sunt-desi nu stiu cum m-ar face asta sa ma simt, intrucat ,stii, nu am trait niciodata asa ceva.”
David s-a inrosit la fata dupa ce a rostit aceste cuvinte, iar eu am realizat inca o data cat de greu le este barbatilor sa-si recunoasca dorinta de a apartine cuiva si de a se simti pretuiti, cat de rar se intampla si cat de vulnerabil te simti cand recunosti acest lucru in fata altui barbat.
Apoi am spus:”Imagineaza-ti cum ar fi sa fii pretuit si vezi ce sentimente trezeste in tine, ce-ti permite sa experimentezi in interiorul tau.”A inchis ochii un timp, apoi a spus:”Ma simt ca si cum as fi in bratele iubitoare ale cuiva…Chiar pot simti asta…E ca si cum am dat drumul iubirii sa circule prin mine.E ca si cum m-as pregati de o aterizare si m-as stabili in acel loc.E o odihna profunda.Intreaga mea fiinta este prezenta.”
Aceasta era in esenta, dorinta cea mai arzatoare a lui David: sa treaca dincolo de necesitatea de a demonstra cine este, pentru a castiga iubirea,sa se reconecteze cu centrul vital si cu inima sa.
David a descoperit un izvor limpede,in mijlocul instrainarii pe unde ratacise intreaga viata.Ceea ce i-a permis sa abordeze relatia sa cu Lynn intr-o maniera diferita, dintr-o pozitie mai stabila, mai inradacinat in el insusi.
(JOHN WELWOOD)

Directia 5 & Delia - Povestea noastra

Când adorm şi clepsidrele grele Vom rămâne în trei: tu, eu şi-o dorinţă

Ispiteste-ma!
Ispiteşte-mă de o mie de ori
Ca să uit cum arată un dor
Vreau să zbor printre stele şi sori
Şi cu tine să dorm pe un nor.
Aminteşte-mi de gustul tăcerii
Când sărut a plăcerilor noapte
Dă-mi aromele dulci ale verii
Şi miresmele merelor coapte.
Vreau s-atingi frământările mele
Şi să strângi a fiinţei fiinţă
Când adorm şi clepsidrele grele
Vom rămâne în trei: tu, eu şi-o dorinţă
 de Liliana Munteanu

ILEANA SIPOTEANU-De ce-s ochii tai albastrii

Acum, că Toamna… vine,

Acum, că Toamna… vine,
Arborele bătrân, din vârf de pădure,
Conştient de sine, cu tâmplele sure,
Nu mai rodeşte verdele crud.
Şi nu-şi mai petrece vremea,
Gustând din al trecutului cânt.

joi, 1 septembrie 2011

Privesc a ta fotografie in prima zi de toamna

Privesc a ta fotografie in prima zi de toamna,
Sa vin la tine inima ma-ndeamna…
Sa-ti spun cat dor am strans,cata iubire,
In brate m-ai primi sau ai fugi de teama?
Privesc la steaua mea, doar ea ma intelege…
Iubirea mea e oare chiar faradelege?
Si daca da…cui sa ma rog de ea …sa ma dezlege?
Ramai in a mea inima…nu am scapare…
O cat regret ca azi nu sunt si eu
O simpla pasare …calatoare…

Chris Norman - For You

Spun rugaciuni sa se-ntoarca vara...


Probabil ca indarjirea mea de a ma impotrivi anotimpurilor are ceva copilaros si absurd. Si, totusi, in fiecare an, ma agat de vara cu maini de indragostita si suflet de fecioara.





Am trecut prin cea dintai zi a toamnei cu aceeasi obida pe care o pun mereu in trecerea peste pragul verii. Inaintez spre miezul lui septembrie cu pumnii stransi si inima ghemuita, stiind ca merg, fara voie, spre o alta asteptare nesfarsita a singurului anotimp de care stiu sa ma bucur. Sunt un om lucid, iar simtul meu estetic functioneaza destul de constant, indeajuns de temeinic ca sa pot deosebi, cred eu, frumosul de urat. (Nu am ajuns si la performata de a distinge binele de rau, dar asta e o alta poveste…) Asa ca imi bucur ochii de toata dezlantuirea de culori a toamnei stiind ca, in curand, iarna va acoperi cu ninsori toate pacatele noastre, obligandu-ne sa ne intoarcem, din nou, la puritate. Dar frumusetea lumii, ea singura, nu e niciodata de ajuns pentru fericire. Drept care, marturisesc, nu pot sa sufar toamna.


 Doar atunci cand soarele e inalt si puternic ma simt cu adevarat implinita. Doar cand am dreptul sa ma arunc in mare si sa cant o data cu valurile simt ca traiesc din plin, asa cum mi-am dorit intotdeauna. Doar cand e vara in jur si in suflet simt ca am puterea sa lupt pana la capat pentru dragostea mea. In rest de viata, astept, vegetez, hibernez. Spun rugaciuni ca sa se intoarca vara, implor zeii sa-mi lase dragostea vesnica, fara schimbari de anotimpuri.

Alerg despletita de vanturi prin desertul de vise pierdute

Alerg despletita de vanturi

prin desertul de vise pierdute

Si privesc cerul mai albastru

decat inchipuirea ta.

Alerg sa culeg o floare din soare

sa alin clipa ce doare

si vis, si dorinta si viata

si sa ma transform incet... in umilinta.

Imi esti departe si tarziu

sa adun clipa ta din pustiu

sa las spinii sa ma intepe

si soarele sa imi arda din plete.

Ma ascund de soare si de clipe reci

si vad in tine ecoul care ne separa

in fiori si nebunii traite

deasupra florilor si culorilor.

Te astept... Te chem...

Respir si iar revin in clipa ta

sa reinvii in mine iubirea

ce o doream candva.

Am picurat speranta peste ganduri

si am revazut univers de copil.

Am revarsat bucurie peste viata

si am inflorit in seri de april'.

Alerg in primaveri renascute

pentru a auzi ecoul unui suflet

pierdut in mari de sperante

si a gasi printre flori si nuante

zambetul nebuniei din noi.

Victoria

Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica. 


Octavian Paler, in “Viata pe un peron"