duminică, 10 aprilie 2011
Eu ramul de maslin
doar schimbător-
Chiar trupul meu,
Chiar mintea mea
În mantia cea nouă
Înveşmântată,
Nevăzută, ca în magie
Mă trece
Din mărăcinişul faptei mărunte
Din hotarul rostuirii şi trăirii
Văzutelor,
Mă duce
În ţinutul nevăzut
În nevăzutul aprins
De înnoire
De sacra seducţie
De a te şti că eşti
Doar trecător, în păsări şi în înfrunzire
Cugetul
Alb porumbel cu creanga de măslin,
Se înalţă să vestească
Lui Dumnezeu
Că eu
Ramul de măslin
Am înverzit, în speranţa
Întâlnirii cu El...
(Elena Armenescu)
Doar gândul
in drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de Tine, de chipul Tau bland
imi spune mereu...
In curand...
In curand...
La poarta cetatii odata voi sta
acolo departe in patria Ta.
De dorul acesta ce-mi arde in piept
veghez si tresar
si Te-astept...
si Te-astept...
In lumea aceasta mereu calator
ma-nalt catre stele pe scari de fior.
La orice sclipire tresar inganand:
O, vino, Te rog...
mai curand...
mai curand...
(Costache Ioanid)
Un adevar sublim
Iar de n-am spus, voi spune
Ce-o fi, voi spune maine,
Iar ce n-o fi, nespus ramane.
(Emilian Robert Vicol)
Tacerea.....
Sufletul este adesea un partener tacut pe calea vietii noastre, care nu-si comunica opiniile sau indrumarile neintrebat si care nu vorbeste, daca nu i se adreseaza cuvantul.Si, cu toate acestea, datorita sufletului ne aflam aici pentru ca in absenta lui nu am mai avea nicio calatorie a vietii de facut, iar sufletul, la randul sau, nu se poate manifesta in a treia dimensiune, in absenta trupului. Atunci, de ce nu joaca sufletul un rol mai important in vindecarea si inaltarea noastra, indrumandu-ne mai mult si aducandu-ne mai multa intuitie, in special atunci cand avem mare nevoie de ajutor? Pamantul si cea de-a treia dimensiune au fost intotdeauna taramul oamenilor „deconectati”. Aceasta reprezinta iesirea din gratie, alungarea din Rai, separarea prin care ne detasam de Sursa, astfel incat sa putem experimenta reconectarea.Sufletul este memoria noastra spirituala pe care o putem re-accesa in orice clipa, cu conditia sa vrem sa deschidem aceasta conexiune . In calea noastra se interpune ego-ul, care crede ca sufletul ii este dusman si ca unul trebuie sa-l invinga pe celalalt.Si, in tot acest rastimp, sufletul este tacut, nu ne da niciun fel de indicatie sau informatie, cu toate ca are atatea de spus. Nu ne pedepseste, nu ne critica si nu ne judeca, atunci cand este evident ca nu facem ceea ce stim ca trebuie facut, sau atunci cand nu ne respectam contractul. Tacerea lui este frustranta si chiar innebunitoare.Daca este partenerul nostru, atunci de ce tace? Pentru ca, de multe ori, simtindu-ne lipsiti de putere, uitam ca sufletul chiar stie cat suntem de puternici si ca, daca avem nevoie de ajutor, il vom cere. Intre timp, sufletul este increzator..
Noi ramanem in vibratia karmei noastre, pana cand ajungem intr-un spatiu al vindecarii. Fara dorinta noastra de a ne vindeca, sufletul asteapta in tacere, sa-l chemam. Atunci cand suntem pregatiti sa ne intoarcem catre suflet, energia noastra este transformata si suntem gata sa facem lucrarea pe care Sufletul o are de impartit cu noi. Pana atunci, sufletul ne asteapta, stiind ca avem exact atata timp cat ne trebuie pentru a ne exprima dorinta de a merge pe calea parteneriatului cu el. Si, cand soseste acel moment, sufletul nu va mai fi deloc tacut.
Noi ramanem in vibratia karmei noastre, pana cand ajungem intr-un spatiu al vindecarii. Fara dorinta noastra de a ne vindeca, sufletul asteapta in tacere, sa-l chemam. Atunci cand suntem pregatiti sa ne intoarcem catre suflet, energia noastra este transformata si suntem gata sa facem lucrarea pe care Sufletul o are de impartit cu noi. Pana atunci, sufletul ne asteapta, stiind ca avem exact atata timp cat ne trebuie pentru a ne exprima dorinta de a merge pe calea parteneriatului cu el. Si, cand soseste acel moment, sufletul nu va mai fi deloc tacut.
vineri, 8 aprilie 2011
Iti mai amintesti de noptile cu zapada...?
Iţi mai aminteşti de nopţile cu zăpadă
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
şi tu păreai asemenea lor
copleşită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îţi mai aminteşti de nopţile albe
în care bezna dormea în promoroacă
şi eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele şi braţele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful şi inocenţa de care am uitat...
îţi mai aminteşti de noaptea
în care am înghiţit stelele
şi milioane de îngeri
au eşuat pe sânii tăi vineţii?
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
şi tu păreai asemenea lor
copleşită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îţi mai aminteşti de nopţile albe
în care bezna dormea în promoroacă
şi eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele şi braţele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful şi inocenţa de care am uitat...
îţi mai aminteşti de noaptea
în care am înghiţit stelele
şi milioane de îngeri
au eşuat pe sânii tăi vineţii?
(Ionut Popa)
Iti mai aduci aminte...?
Îţi mai aduci aminte ziua când ai luat soarele şi mi l-ai pus în suflet?
(Lucian Blaga)
Iti amintesti cand ne-am cunoscut prima data?
Arwen: Îţi aminteşti când ne-am cunoscut prima dată?
Aragorn: Credeam că rătăcesc într-un vis.
Arwen: A trecut mult timp de atunci. Nu aveai aceleaşi griji pe care le ai acum. Îţi mai aduci aminte ce ţi-am spus?
Aragorn: Mi-ai spus că vei râmâne alături de mine, renunţând la nemurire.
Arwen: Şi nu am renunţat la acest gând. Prefer să împărtăşesc o singură viaţă cu tine decât să îndur eternitatea de una singură.
Aragorn: Credeam că rătăcesc într-un vis.
Arwen: A trecut mult timp de atunci. Nu aveai aceleaşi griji pe care le ai acum. Îţi mai aduci aminte ce ţi-am spus?
Aragorn: Mi-ai spus că vei râmâne alături de mine, renunţând la nemurire.
Arwen: Şi nu am renunţat la acest gând. Prefer să împărtăşesc o singură viaţă cu tine decât să îndur eternitatea de una singură.
(replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh dupăJ.R.R. Tolkien)
Viata fuge de singuratate...
Pentru o clipa visul dispare
Si strain iti este cerul
Se infiripa semn de-ntrebare
Nu mai stii ce-i adevarul
Tu, iubind, nu te opri din drum
Si vei fi invingator
Viata merge iubind inainte
Viata nu se opreste-n cuvinte
Celui infrant da putere
Celui uitat, mangaiere
Viata vindeca ranile toate
Viata fuge de singuratate
Si pune dragoste-n vise
Celui de ea-ndragostit
Ia din lumina dorul de soare
Si il poarta peste vreme
Sa te aline doar vorba care
Fie dragostea s-o cheme
Tu, iubind, nu te opri din drum
Si vei fi invingator
Viata merge iubind inainte
Viata nu se opreste-n cuvinte
Celui infrant da putere
Celui uitat, mangaiere
Viata vindeca ranile toate
Viata fuge de singuratate
Si pune dragoste-n vise
Celui de ea-ndragostit
Da, viata merge iubind inainte
Viata nu se opreste-n cuvinte
Celui infrant da putere
Celui uitat, mangaiere
Viata vindeca ranile toate
Viata fuge de singuratate
Si pune dragoste-n vise
(Celui) indragostit de ea...
Si strain iti este cerul
Se infiripa semn de-ntrebare
Nu mai stii ce-i adevarul
Tu, iubind, nu te opri din drum
Si vei fi invingator
Viata merge iubind inainte
Viata nu se opreste-n cuvinte
Celui infrant da putere
Celui uitat, mangaiere
Viata vindeca ranile toate
Viata fuge de singuratate
Si pune dragoste-n vise
Celui de ea-ndragostit
Ia din lumina dorul de soare
Si il poarta peste vreme
Sa te aline doar vorba care
Fie dragostea s-o cheme
Tu, iubind, nu te opri din drum
Si vei fi invingator
Viata merge iubind inainte
Viata nu se opreste-n cuvinte
Celui infrant da putere
Celui uitat, mangaiere
Viata vindeca ranile toate
Viata fuge de singuratate
Si pune dragoste-n vise
Celui de ea-ndragostit
Da, viata merge iubind inainte
Viata nu se opreste-n cuvinte
Celui infrant da putere
Celui uitat, mangaiere
Viata vindeca ranile toate
Viata fuge de singuratate
Si pune dragoste-n vise
(Celui) indragostit de ea...
joi, 7 aprilie 2011
Daca te stanjenesc la impletirea florilor...
Daca doresti aceasta, fie
mi-oi intrerupe cantecul.
daca iti face inima sa bata
mi-oi ascunde ochii de fata ta.
daca deodata-n umblet te impiedic
pasi-voi mai alaturi, pe-alta cale.
daca te stanjenesc la impletirea florilor
voi da ocol gradinii tale.
daca-ti fac apa jucausa si salbatica
n-o sa-mi mai apropii barca de malul tau.(Rabindrath Tagore)Ochii tai sunt leaganul zorilor...
Inima mea, pasare din salbaticie
si-a gasit cerul in ochii tai.
ochii tai sunt leaganul zorilor
ochii tai sunt imparatia stelelor.
cantecele mele se pierd in adancul ochilor tai
lasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruri
in uriasa lor singuratate.
lasa-ma doar norii sa le spintec
sa le-mprastii vasliri de aripi
in stralucirea lor plina de soare.(Rabindranath Tagore)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)